Producătorii auto încep să-și relocheze producția în Europa. De exemplu, Volvo fabrică EX30 în Belgia, din motive strategice, politice și legate de sustenabilitate. Tesla se extinde în Germania, iar BMW, în Ungaria. La rândul lor, constructorii auto chinezi sunt intersați de Europa, din cauza suprataxelor vamale.
Industria auto europeană se confruntă cu schimbări profunde. Pe măsură ce electromobilitatea, digitalizarea și incertitudinea geopolitică transformă piața, producătorii își adaptează strategiile de fabricație. Această tendință este evidentă și în decizia producătorului auto suedez Volvo de a produce modelul său electric compact EX30 în Ghent (Belgia), în loc de China.
Producătorii investesc în fabrici europene
„Majoritatea vehiculelor pe care le vindem în Europa provin acum din Europa. Cu EX30, va fi 100%”, spune Herrik van der Gaag, director general al Volvo Germania, citat de Firmenauto. Acest lucru plasează Volvo într-un grup tot mai mare de producători care își consolidează locațiile europene – uneori în detrimentul fabricilor existente în afara UE.
Numeroși producători investesc în prezent în noi unități de producție europene. Tesla intenționează să-și extindă în continuare gigafabrica din Grünheide (Germania), cel puțin pe termen mediu, în timp ce BMW pune în funcțiune în prezent o nouă fabrică în Ungaria, unde se așteaptă ca vehiculele complet electrice să iasă de pe linia de asamblare în acest an. Constructori auto chinezi, precum BYD și Nio, iau în considerare, de asemenea, înființarea propriilor facilități de producție în Europa pentru a evita tarifele UE asupra mașinilor electrice importate. În același timp, au loc relocări în Europa sau închiderea vechilor fabrici. Ford, de exemplu, a anunțat că își va închide fabrica din Saarlouis (Germania) până în 2025, producția modelului compact Focus luând astfel sfârșit.
Costurile nu sunt singurul criteriu
Motivele pentru relocarea producției sunt variate. Costurile sunt de obicei în centrul atenției – în special salariile. „Costurile cu forța de muncă reprezintă aproximativ 10% din costurile totale ale unui producător de automobile. Dacă ne uităm doar la producție, acestea sunt mai aproape de 20%”, spune Ferdinand Dudenhöffer de la CAR Institute din Bochum (Germania) pentru Firmenauto. Însă producătorii de automobile nu se uită doar la fluturașii de salarii atunci când iau decizii – altfel, țări precum Belgia sau Germania nu ar avea nicio șansă ca locații pentru industria auto. „Calculele companiilor sunt determinate de o gamă largă de variabile”, adaugă Dudenhöffer. Acestea includ costurile energiei, costurile construcțiilor, impozitele pe profit și costurile de reglementare, dar și o infrastructură solidă, cu internet 5G, fără zone moarte.
Sustenabilitatea ca principiu călăuzitor
Volvo a efectuat, de asemenea, o analiză cost-beneficiu și, potrivit lui van der Gaag, a adoptat o abordare deosebit de amplă. „Decizia de a produce local este legată în primul rând de concentrarea noastră asupra sustenabilității”, subliniază directorul general al Volvo Germania. Rute de livrare mai scurte înseamnă emisii mai mici – un aspect cheie în amprenta de carbon a producătorilor moderni de vehicule. Cu toate acestea, condițiile politice joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important, cum ar fi tarifele speciale pentru mașinile electrice fabricate în China, introduse în 2024. Totuși, acestea nu au fost factorul decisiv pentru Volvo. „Tarifele au fost impuse abia după decizia noastră. Din perspectiva de astăzi, însă, evitarea tarifelor este un efect secundar pozitiv al relocării din China în Belgia”, mai spune van der Gaag.
Avantajele logistice au jucat, de asemenea, un rol în decizia Volvo. „În prezent, durează opt până la zece săptămâni pentru ca mașinile din China să ajungă la destinația lor în Europa – timp pur logistic. Cu camionul, acestea pot ajunge acolo în maximum o săptămână”, explică van der Gaag. Producția la uzina din Ghent permite, de asemenea, timpi de livrare mai scurți și o mai bună reacție la fluctuațiile pieței.
Cu toate acestea, conversia unei fabrici nu este o afacere încheiată. „Este o întreprindere uriașă – mai ales în acest caz, în care folosim simultan o nouă platformă de model”, precizează van der Gaag. Cu toate acestea, Volvo se așteaptă la beneficii pe termen lung: „Nu numai că timpul de transport fundamental mai scurt este un avantaj pentru noi. De asemenea, evităm numeroasele incertitudini asociate cu transportul maritim – de la piraterie la perturbarea rutelor comerciale din cauza conflictelor internaționale”. Clienții nu ar trebui să se aștepte însă la avantaje de preț. „Ceea ce economisim în costurile logistice, cheltuim din nou sub forma unor costuri mai mari cu forța de muncă”, conchide van der Gaag.
Relocalizarea ca tendință
Decizia Volvo face parte dintr-o tendință mai amplă: relocarea capacității de producție mai aproape de piețele de vânzare – un principiu care câștigă importanță. Pe lângă obiectivele de sustenabilitate și riscurile politice, schimbările tehnologice contribuie, de asemenea, la modernizarea fabricilor de către producători sau chiar la construirea unora complet noi.
Mărcile chineze doresc acces la Europa
O altă tendință ar putea avea efecte similare: imigrația producătorilor auto chinezi. În prezent, interesul companiilor pentru fabricile și locațiile europene este determinat în principal de tarife. Dar strategia ar putea avea sens și pe termen lung. Cu toate acestea, nu pentru toți producătorii chinezi. „Producția de vehicule are sens doar dacă se construiesc 300.000 de vehicule într-o singură fabrică pe an”, consideră Ferdinand Dudenhöffer. Conform calculelor sale, doar câțiva producători chinezi sunt susceptibili să atingă un astfel de volum. Pentru 2030, el prognozează 900.000 unități vîndute în Europa, deși distribuite pe zece mărci. „Îmi pot imagina producția locală a MG, BYD și Chery, dar nimic mai mult. Poate prin preluarea fabricilor existente, precum Ford, sau prin asocieri în participațiune. Dar nu aș vedea mai mult de trei fabrici până în 2030”.
Industria auto europeană se confruntă cu schimbări
Peisajul auto european se va schimba în următorii ani. Modul în care se va întâmpla exact acest lucru depinde de stabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale și de cadrul politicii energetice din Europa. Un lucru este sigur, însă: orice s-ar întâmpla, va avea consecințe de amploare pentru industrie, angajați și clienți.
CITEȘTE ȘI:
Sfaturi pentru siguranța la volan pe timpul verii
Rata anuală a inflației a urcat la 5,45%, în luna mai 2025
Comentați?