La 25 februarie 1899, au deschis oficial Renault Frères.
Din moment ce Marcel şi Fernand aveau deja experienţă în afaceri, obţinută la firma tatălui lor, au preluat managementul noii companii. Astfel, Louis a fost liber să se concentreze asupra inovaţiei şi producţiei.
În prima jumătate a anului 1899, el construise deja 80 de autoturisme.
Fraţii Renault au găsit o modalitate unică de a-şi promova maşinile. Din 1899 până în 1903, Marcel şi Louis au luat parte la numeroase curse de maşini, ceea ce le-a întărit
foarte mult afacerea.
Din nefericire, Marcel a murit în 1903, în timpul cursei de maşini Paris-Madrid, iar această tragedie l-a determinat pe Louis să renunţe la raliuri.
În 1908, Louis a preluat întreaga companie, după ce Fernand s-a retras din cauza sănătăţii. Producţia de maşini a continuat fără probleme.
Când a izbucnit Primul Război Mondial, Franţa se confrunta cu o lipsă acută de muniţie pentru artilerie. Ca răspuns la o asemenea criză, Renault a început să producă tuburi de obuze de 75 mm folosind prese hidraulice. În scurt timp, şi alţi constructori auto i-au urmat exemplul, astfel că deficitul a fost acoperit într-o mare măsură.
La sfârşitul anului 1915, Louis Renault a fost abordat de colonelul J.B.E. Estienne pentru fabricarea vehiculelor blindate. Din moment ce fabrica sa lucra la capacitate maximă pentru producerea materialelor de război, Renault a refuzat. Cu toate acestea, ideea i-a plăcut şi, prin urmare, când a fost abordat din nou, la 16 iulie 1916, a fost de acord.
Louis însuşi a creat designul general al tancului şi a stabilit caracteristicile de bază. După o îndelungată cercetare, primele 84 de tancuri au fost fabricate şi livrate armatei în 1917. Înainte de armistiţiu din noiembrie 1918, compania produsese deja 2.697 de blindate.
Louis Renault a fost decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare pentru eforturile sale de război.
În perioada de după Primul Război Mondial, Louis Renault a îmbrăţişat idei de dreapta şi nu a putut aprecia puterea în creştere a sindicatelor. A continuat să deţină controlul complet asupra afacerii şi a inventat amortizorul de şoc hidraulic, frâna modernă cu tambur şi aprinderea cu gaz comprimat.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, compania devenise un conglomerat extrem de diversificat şi cel mai mare grup industrial din Franţa. Cu peste 40.000 de muncitori, era din nou unul dintre cei mai importanţi furnizori ai armatei franceze.
În 1940, Louis Renault a fost trimis în SUA de către guvernul francez pentru a solicita tancuri. În momentul în care s-a întors la Paris, Germania deja ocupase Franţa. Pentru a preveni mutarea fabricii şi a lucrătorilor în Germania, decide să coopereze cu naziştii.
Până la eliberarea Franţei, uzina Renault produsese 34.232 de vehicule pentru nazişti. Însă compania auto nu a fost singura care cooperases. Multe alte industrii aleseseră aceeaşi cale. Cu toate acestea, Louis Renault a devenit nepopular printre membrii rezistenţei franceze şi a început să fie cunoscut drept un colaborator nazist. Fabricile sale au devenit, de asemenea, ţinta bombardamentului britanic, una dintre ele fiind grav avariată la 3 martie 1942.
Sănătatea lui Louis începe să se şubrezească. Până la sfârşitul lui 1942, avea deja probleme renale cronice şi începuse să sufere de afazie, o tulburare de vorbire care afectează exprimarea sau înţelegerea limbajului vorbit sau scris. În consecinţă, el nu mai putea nici să vorbească, nici să scrie.
Franţa a fost eliberată în 1944, iar la 22 septembrie, Louis Renault a fost arestat pentru acuzaţia de colaborare cu naziştii. În octombrie 1944, compania sa a fost confiscată de guvernul francez provizoriu. Ulterior, a fost naţionalizată la 16 ianuarie 1945 şi redenumită Régie Nationale des Usines Renault (RNUR).
Comentați?