Tribunalul Uniunii Europene a decis că reglementările care condiționau deducerea TVA aferente intrărilor de bunuri și servicii de posesia fizică a facturii sunt incompatibile cu dreptul UE. Astfel, companiile pot deduce TVA în luna în care sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile, chiar dacă factura este primită ulterior, atâta timp cât aceasta este deținută înainte de depunerea declarației fiscale.
Tribunalul Uniunii Europene, o instanță specializată în cadrul Curții de Justiție a UE, a modificat momentul deducerii taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor, adică la achiziționarea bunurilor și serviciilor destinate derulării operațiunilor. Practic, factorul decisiv este acum perioada de livrare a bunurilor sau cea de prestare a serviciilor, nu data primirii facturii.
Astfel, Tribunalul a emis o hotărâre istorică prin care revizuiește regulile de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor. În viitor, TVA poate fi solicitată în luna în care a avut loc livrare bunurilor sau prestarea serviciilor, atâta timp cât factura este primită cel mai târziu la momentul depunerii declarației fiscale. Data primirii facturii își pierde astfel importanța centrală anterioară.
Concluzia, după 7 ani de procese
Hotărârea a provenit în urma unei cereri de decizie preliminară din partea Poloniei, referitoare la cazul unei case de compensare și de decontare a operațiunilor în domeniul energiei, plătitoare de TVA, căreia i s-a refuzat deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente achiziționării de gaze și de electricitate și indicate pe facturile întocmite în mod corespunzător, deoarece acestea au fost primite abia câteva zile mai târziu. Autoritatea fiscală poloneză a considerat, în 2019, că deducerea putea avea loc numai la primirea facturii, întârziind astfel dreptul de deducere. Compania a sesizat Tribunalul Administrativ din Varșovia, care, în 2020, nu i-a dat câștig de cauză. În urma recursului la Curtea Administrativă Supremă din Polonia, cauza a ajuns la Tribunalul Uniunii Europene, sub numărul T-689/24. În luna februarie 2026, instanța UE a declarat practica autorităților fiscale poloneze drept una ilegală.
”Autoritatea fiscală poloneză a susținut că dispoziția națională în cauză era de natură să împiedice, în anumite cazuri, deducerea TVA-ului aferentă ieșirilor înainte de declararea acesteia pentru intrări, cu scopul de a evita problemele legate de verificarea achitării facturilor. Cu toate acestea, acest risc nu este prezent în situația de față, deoarece persoana impozabilă deținea o factură valabilă la momentul depunerii declarației fiscale, ceea ce a permis autorității fiscale să efectueze verificările necesare. Un stat membru nu poate urmări obiectivul de a asigura colectarea corectă a TVA-ului și de a preveni evaziunea prin intermediul unei măsuri generale care nu prevede luarea în considerare a tuturor circumstanțelor relevante și care este susceptibilă să împiedice sistematic dreptul de deducere pentru toate persoanele impozabile”, și-a motivat Tribunalul decizia.
Potrivit instanței, distincția dintre condițiile prealabile de fond și cele formale care guvernează dreptul de deducere a TVA-ului este importantă, deoarece, conform jurisprudenței constante a CJUE, principiile fundamentale ale neutralității și proporționalității TVA-ului impun ca deducerea taxei aferente intrărilor să fie permisă dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă persoana impozabilă nu a îndeplinit unele dintre cerințele formale. Totodată, nerespectarea cerințelor formale, care poate fi remediată, nu este de natură să pună sub semnul întrebării buna funcționare a sistemului TVA.
Tribunalul a clarificat în mod explicit că aceasta nu este o decizie specifică cazului, ci mai degrabă o interpretare fundamentală a legislației europene privind TVA. Autoritățile fiscale naționale trebuie să își adapteze practicile în consecință.
Practica anterioară afecta fluxul de numerar
În practica anterioară, deducerea taxei pe valoarea adăugată era îngreunată adesea din cauza detaliilor formale. Dacă o factură era primită după sfârșitul lunii, deducerea era amânată automat, chiar dacă serviciul fusese deja prestat integral. În special în cazul achizițiilor recurente, acest lucru a avut permanent consecințe asupra fluxului de numerar.
Hotărârea principală a instanței este clară: dacă serviciul a fost prestat și factura este primită cel târziu la depunerea declarației fiscale, deducerea taxei la achiziția intrărilor poate fi solicitată în luna în care a fost livrat bunul sau prestat serviciul. Prin urmare, factorul decisiv este dreptul material la scutirea de taxă, nu termenele formale pentru primirea facturilor.
În scopuri fiscale, perioada de prestare devine, prin urmare, punctul central de interes. Primirea facturii își pierde funcția de moment decisiv pentru deducerea TVA pentru achiziționarea bunurilor și serviciilor destinate derulării operațiunilor.
Reducerea disputelor cu Fiscul
Pe lângă efectul asupra lichidității, hotărârea poate reduce și potențialele dispute cu inspectorii fiscali. Acuzația de „alocare incorectă a perioadei” a devenit clasică în timpul inspecțiile fiscale, în special la începutul anului sau în situațiile cu facturare întârziată.
„Hotărârea Tribunalului pune capăt întârzierii artificiale a deducerii taxei aferente intrărilor”, spune Matthias Luther, director general al companiei Alvarez & Marsal Tax. Astfel, companiile cu volume mari de achiziții pot păstra capitalul în cadrul companiei, în loc să îl blocheze temporar.
Importanța pentru flote
Flotele de vehicule au cheltuieli lunare mari și recurente, facturile ajungând adesea la momente diferite. Acestea facturi includ, printre altele, plățile ratelor de leasing pentru mașinile de serviciu, plățile pentru întreținerea și reparațiile vehiculelor, pentru achiziția sau schimbul de anvelope, pentru alimentarea cu combustibili sau pentru încărcarea cu energie electrică, pentru întreținerea infrastructurii de încărcare, dar și pentru servicii de mobilitate, cum ar fi mașinile de închiriat ori car sharing-ul.
Pentru flotele mari, sumele aferente TVA-ului pentru intrări sunt semnificative, iar faptul că acestea pot fi acum solicitate cu până la o lună mai devreme îmbunătățește imediat lichiditatea companiei, fără investiții suplimentare sau modificări structurale chiar ale parcului auto.
Hotărârea obligă, însă, companiile să își revizuiască procesele interne. Multe sisteme contabile și de facturare sunt concepute în prezent pentru a utiliza primirea facturii ca dată relevantă în scopuri fiscale. În viitor, înregistrarea exactă a perioadei de livrare sau de prestare va deveni semnificativ mai importantă.
Pentru administratorii de flote și pentru managerii de mobilitate, aceasta înseamnă o legătură mai strâns cu departamentele financiare, o definire clară a perioadelor de prestare în contractele de mobilitate și de leasing și o revizuire a sistemelor IT.
Totodată, decizia permite și o mai mare siguranță în planificare, în special în cazul structurilor complexe de facturare care implică mulți furnizori internaționali de servicii și de mobilitate.
În concluzie, Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene privind deducerea TVA aferentă intrărilor este mai mult decât o simplă ajustare fiscală minoră. Pentru managementul flotei și al mobilității corporative, aceasta deschide oportunități concrete pentru îmbunătățirea lichidității, reduce riscurile din timpul controalelor fiscale, dar necesită ajustări ale proceselor contabile interne.
(Articol publicat în revista Flote Auto, martie 2026)
CITEȘTE ȘI:
Nissan încearcă să încheie un parteneriat cu Chery pentru fabrica sa din Marea Britanie
Ford își restructurează divizia de vehicule electrice, care generează pierderi
Comentați?