Poate părea o întrebare banală, dar culoarea unei mașini are o influență foarte mare în alegerea unei mașini, fie că vorbim de piața de mașini noi ori de domeniul second hand. Vă prezentăm în continuare un studiu ale cărui concluzii s-ar putea (sau nu) să vă surprindă.
Cei de la VeziCâtFace.ro au analizat preferințele a peste 20.000 de români în privința culorii mașinilor, vechimea vehiculelor fiind de până la 20 de ani. Vorbim, practic, de un număr de repondenți de patru ori mai mare decât în cazul studiului precedent, din 2014, așa încât rezultatele din 2015 putem spune că au o reprezentativitate mai bună pentru ce se întâmplă în România în acest domeniu.
Predominant rămâne negrul, aproape un sfert dintre cei intervievați având mașini negre, după care urmează gri-ul, albastrul și albul. Aceste patru culori și tonuri acoperă trei sferturi din preferințele subiecților, deci am putea trage concluzia că peisajul coloristic al traficului de la noi este puțin cam trist (exceptând albastrul, care semnifică, totuși, optimismul).
Predilecția foarte multor clienți de mașini pentru negru nu e pragmatică: zgârieturile și mizeria sunt puse foarte bine în evidență de caroseriile negre, care atrag și cel mai mult căldura soarelui.
Din punct de vedere psihologic, negrul rămâne asociat de către mulți cu luxul și statusul social, atribute pe care și gri-ul le inspiră, însă gri-ul e preferat mai mult pentru combinația de neutralitate și eleganță.
Albastrul începe să capete mai multă importanță, în ton cu preferințele la nivel mondial, depășind albul, mai ales că în ultima vreme începe să fie asociat și cu ideea de ecologie (cer senin, fără poluare).
În plus, se întâlnesc deja foarte multe nuanțe de albastru, cele închise fiind preferate pentru a sublinia sobrietatea, în timp ce acelea mai deschise sunt mult mai apreciate de către publicul tânăr, dar și de reprezentantele sexului frumos. Mai putem remarca și faptul că, spre deosebire de negru, gri sau alb, albastrul are avantajul de a pune altfel în evidență formele mașinilor care pun accentul pe designul exterior.
În mod interesant, albul are două caracteristici opuse: cele mai multe mașini albe sunt, practic, modele ieftine (oferite standard vopsite în alb) și utilitare; există, însă, și un segment al mașinilor premium și de lux în cazul cărora albul semnifică superioritatea.
În rest, culorile mai vii (în special roșul) sunt mult mai puțin întâlnite în peisajul auto de la noi, de multe ori normel sociale asociind culorile vii mai mult cu lipsa sobrietății. Este o percepție foarte subiectivă, influențată în mod direct și de faptul că piața este dominată de câțiva ani (nu doar în România) de achizițiile auto făcute de firme și companii, care preferă culorile și tonurile care inspiră seriozitate – adică exact cele care domină topul din acest studiu.
Preferințe pentru culori în funcție de clasele mașinilor
Deoarece în această clasă întâlnim, de regulă, cele mai ieftine autoturisme propuse de producătorii auto, este normal ca albul să fie culoarea cea mai comună. Poate părea ciudat că roșul devansează gri-ul, însă e pur și simplu un artificiu prin care, pe de o parte, se minimizează impresia de mașină prea puțin spațioasă, iar pe de altă parte este vizat publicul feminin (multe dintre femei preferând mașini cât mai mici și mai drăguțe, culoarea jucând un rol esențial în alegerea mașinii).
Din perspectiva companiilor, roșul mai are avantajul că evidențiază mai bine decât celelalte culori diversele mesaje colantate, deci, mai ales în mediul urban, vorbim de o expunere mai eficientă a imaginii firmei. Mai putem remarca proporția destul de mare a negrului în această clasă, deși, dat fiind specificul acestor autoturisme, negrul nu are cum să comunice ideea de superioritate.
Clasa mică este dominată de albastru, la scurtă distanță fiind albul și gri-ul, specifice mai mult autoturismelor cumpărate de firme sau versiunilor celor mai ieftine. Față de clasa mini, mașinile de clasă mică se pretează în condiții mai bune de confort pe distanțe extraurbane, oferind o polivalență crescută. Cum în ultimii ani constructorii au început să pună mai mare accent pe aspectul exterior mai sofisticat al mașinilor de clasă mică, albastrul se explică și prin evidențierea designului în ochii celor care vor o mașină care să arate bine.
Dacă albul nu mai ascunde surprize, fiind o culoare de bază pentru versiunile cele mai ieftine (majoritatea covârșitoare a acestora fiind achiziționate de companii), ponderea mult mai crescută a gri-ului față de argintiu poate fi considerată ceva mai interesantă. Atât din punctul de vedere al persoanelor fizice, dar și al companiilor, gri-ul prezintă avantajul că reușește să disimuleze destul de bine zgârieturile și murdăria, dar induce și o senzație de eleganță apropiată de argintiu, însă mult mai pregnantă decât o poate face negrul în această clasă.
Odată cu evoluția la clasa compactă, care oferă o varietate mare de modele, gri-ul ”preia conducerea”, aproape un sfert dintre mașinile de clasă compactă fiind vopsite astfel, conform datelor din studiu. În general, mașinile din această clasă sunt hatchback-uri (în două volume), dar o parte dintre ele sunt și sedanuri (trei volume) sau breakuri (wagon), cărora neutralitatea gri-ului li se potrivește mai bine decât albastrul.
Poate părea ciudat că negrul devansează albul în clasa compactă, dar e pur și simplu o confirmare a faptului că această clasă este percepută ca fiind la un nivel superior din punct de vedere al imaginii – percepție dublată și de ponderea foarte mică a culorilor vii, roșul având doar 5%. La ora actuală, mașinile de clasă compactă oferă cel mai bun compromis pentru utilizarea cotidiană, deci și clienții sunt mai sensibili la ceea ce reflectă culoarea mașinii, de aceea sobrietatea este preferată în detrimentul culorilor mai vii.
Rămânând în sfera claselor inferioare, e interesant de observat comportamentul publicului de mașini premium. Față de clasele mică și compactă ale brandurilor de volum, în cazul brandurilor premium predilecția clienților pentru negru este aproape fascinantă – un sfert dintre mașinile premium de clasă mică și compactă. Putem spune că este ciudat cu atât mai mult cu cât modelele premium din aceste clase sunt, în majoritatea lor covârșitoare, de tip hatchback, variantă de caroserie pentru care negrul se pretează foarte puțin. Însă, dată fiind imaginea aristocratică pe care negrul o inspiră, avem situația de față.
Gri-ul devansează albul și albastrul, dar diferențele sunt foarte mici. De remarcat faptul că, în cazul modelelor premium, albul nu are nicidecum rolul de ”cenușăreasă”, nefiind propriu preponderent versiunilor de motorizare și de echipare de bază – deci nu semnifică ”ieftin”, ci, mai degrabă, ”stil”. Deoarece clienții de mașini premium urmăresc și coordonata de lifestyle (aici fiind incluse și mașini cabrio și coupe), se explică și procentul bun pe care culoarea roșie îl deține, devansând argintiul, care, până nu demult, era una dintre favoritele publicului premium.
În clasa medie, deja lucrurile încep să fie clare: câtă vreme varianta de caroserie cea mai populară este cea sedan (în trei volume), gri-ul și negrul reprezintă jumătate din preferințele clienților, pentru care contează foarte mult sobrietatea și încrederea pe care le comunică negrul și gri-ul pe aceste automobile de dimensiuni mai mari, asociate, de regulă, cu un stil de viață mai evoluat. Pentru companii, cel puțin, aproape că nici nu se pune problema alegerii altor culori – glumind, putem spune că se aplică fidel principiul enunțat de Henry Ford acum peste 100 de ani: ”poate să aibă orice culoare câtă vreme este negru”…
Dacă în cazul brandurilor de volum care oferă modele de clasă medie gri-ul era puțin peste negru, iată că domeniul premium nu se dezminte – peste o treime dintre clienții de mașini premium de clasă medie au optat pentru negru. Mai ales companiile, pentru care negrul e sinonim pur și simplu cu ”business”. Se remarcă un procent apropiat de al segmentului brandurilor de volum pentru argintiu, în timp ce albastrul și gri-ul, deși rămân cu procente mari, sunt clar mai puțin populare pentru clienții premium.
În eșaloanele superioare (clasa mare și cea de lux) situația rămâne cam la fel ca în clasa medie premium, fiind evident că, în segmentul limuzinelor de lux, negrul inspiră cel mai bine imaginea de ”executive”. Fără doar și poate, mașinile scumpe și foarte scumpe vor rămâne mult timp de acum înainte tributare percepției de sobrietate, de unde și paleta foarte restrânsă de culori – de fapt, doar albastrul este o culoare, în rest predominând tonuri și nuanțe ale acestora…
Domeniul SUV-urilor este unul foarte important, foarte dinamic și cu o ofertă foarte largă de modele. La fel ca în cazul berlinelor de clase mai mari, se observă în primul rând predilecția clienților pentru negru, cu atât mai mult în segmentul premium, unde procentul se apropie de 50%. În mod interesant, albul are procente similare și în cazul brandurilor de volum, și în cel al brandurilor premium, dar în al doilea caz rămâne valabilă observația că nu e propriu modelelor ieftine, ci exprimă tot lux.
Dacă în domeniul premium este clară, din nou, importanța imaginii sobre (trei sferturi dintre SUV-uri și crossover-uri sunt cu tonuri și nuanțe neutre), în cazul SUV-urilor și crossover-urilor non-premium (deci mai accesibile) este de remarcat și prezența rezonabilă a unor culori vii, fiind curioasă dominația verdelui asupra maro-ului și roșului – una dintre expliații poate fi și senzația de libertate și aventură pe care verdele o exprimă, în concordanță cu ceea ce se așteaptă clienții de la un SUV.
Monovolumele sunt privite, în general, ca mașini dedicate familiei, dar încep să capete importanță și pentru firme și companii care au nevoie de mașini mai spațioase și mai confortabile decât modelele de clasă mică și compactă sau chiar medie. Principial, caracterul pragmatic primează în cazul acestei clase, de aceea albul și gri-ul cumulează jumătate din preferințele utilizatorilor, aspectul nefiind prioritar.
De fapt, albul și gri-ul chiar aduc un plus imaginii de siguranță, o caracteristică extrem de importantă pentru clienții de monovolume. Pe de altă parte, în această categorie au fost incluse și van-urile provenite din utilitare (cum este Dacia Dokker, de exemplu), așa încât albul e reprezentativ pentru modelele ieftine. Procentul destul de mare al negrului este explicat de modelele cu tentă premium, pentru accentuarea imaginii de lux, în timp ce albastrul și roșul sunt întâlnite mai mult pe monovolumele de categorie mai mică, în principal pentru atragerea publicului mai tânăr.
Deloc surprinzător, domeniul vehiculelor comerciale pentru persoane este dominat de modele vopsite în alb, fiind evident că firmele nu sunt interesate de modul cum arată o astfel de mașină, ci de capacitatea sa de transport și de alte caracteristici pragmatice. Iar albul, pe lângă faptul că e culoarea standard pentru ”dube”, exprimă și mult pragmatism.
Totuși, e interesant faptul că albastrul este următoarea cea mai populară culoare printre vanurile mari de persoane, fiind preferat față de gri. De asemenea, pare ciudat că negrul rămâne la cote destul de ridicate în acest domeniu, mai ales dacă ne gândim la disconfortul termic mai mare pe care îl produce în zilele însorite. Prezența nu chiar neglijabilă a unor culori vii, precum roșul, verdele sau galbenul, este explicată de faptul că acestea contribuie la o maximizare a vizibilității mesajelor și logo-urilor companiilor pe aceste fundaluri.
În episodul următor al acestei analize vom vedea și alte legături între culori și mașini:
– preferințele pentru culori în funcție de motorizări
– preferințele pentru culori în funcție de vechimea mașinilor
– preferințele pentru culori în funcție de marcă
Vezi aici al doilea episod al studiului ”Culorile preferate de români pentru mașinile lor”
Studiu realizat de FloteAuto și VeziCâtFace. Preluarea datelor și conținutului acestui material sunt permise doar cu acordul scris al autorului ( floteauto@floteauto.ro ) și cu menționarea expresă a sursei.
Comentați?