Piaţa asigurărilor se confruntă cu un vid legislativ în domeniul daunelor morale, iar victimele unor accidente care au suferit vătămări similare sunt discriminate. Companiile de profil spun că este necesar un sistem de calcul stabil şi predictibil, care să conţină criterii obiective.
Despăgubirile pentru vătămări corporale şi daune morale au crescut cu 24% anul trecut, la 470 milioane de lei, şi au ajuns să reprezinte un sfert din totalul plăţilor efectuate de asigurători pe segmentul poliţelor RCA, în condiţiile în care ponderea în anul 2007 era de numai 2,7%.
Potrivit datelor ASF, cele mai mari daune RCA au fost achitate de Astra Asigurări – 339 milioane de lei, Carpatica – 315 milioane de lei, Euroins – 293 milioane de lei şi Omniasig – 224 milioane de lei. Aceste companii se afla şi în fruntea clasamentului în funcţie de primele brute subscrise pe acest segment.
Creşterea daunelor pentru vătămări şi decese din ultimii ani vine si pe fondul unor schimbări de legislatie generate de alinierea la standardele europene. Astfel, nivelul maxim al unei daune nepatrimoniale a fost majorat de la 750.000 de euro la 5 milioane de euro, iar cel al daunelor materiale de la 150.000 de euro la un milion de euro.
Asigurătorii plătesc tot mai des sute de mii sau chiar milioane de euro pe un singur dosar şi spun că nu există predictibilitate în condiţiile în care pentru cazuri similare despăgubirile stabilite de tribunal pot diferi semnificativ. Sumele achitate în contul daunelor nepatrimoniale au crescut de 10 ori într-un interval de şase ani.
Soluţia asigurătorilor
„În urma cu un an, am constituit un grup de lucru la nivelul UNSAR şi am început să analizăm ceea ce se întamplă. Am plecat de la nişte premise general valabile: RCA-ul este unul dintre cele mai importante linii de business din piaţă, dar este impredictibilă, că există nişte costuri suplimentare generate de lipsa unui sistem de evaluare obiectiv, care sunt transferate către consumator şi că există un risc de blocare a sistemului de asigurări pentru că la un moment dat consumatorul nu mai poate suporta prima tehnică”, a avertizat Mădălin Roşu, responsabil Secţiune Auto în cadrul Uniunii Societăţilor de Asigurări din România (UNSAR).
În aceste condiţii, companiile de profil spun că au nevoie de un sistem de calcul stabil şi predictibil, care să conţină criterii obiective, astfel încât să se poată raporta corect la o serie de niveluri de referinţă. Ei intenţionează să propună un cadrul legislativ care să ofere şi un calcul unitar acceptat de toată lumea, acets urmând să reducă în mod semnificativ perioada necesară instrumentării unui dosar.
În plus, asigurătorii subliniază că o serie de costuri suplimentare generate de lipsa reglementării sistemului sunt transferate asiguratului, prin creşterea primei.
Ghid de traumatologie
În acest context, UNSAR a elaborat un Ghid de traumatologie, adică un reper al nivelului despăgubirii care ar trebui achitată în funcţie de leziunile suferite.
Am vrut să găsim modalitatea prin care să evaluăm în mod corect o suferinţă. Acum mergem într-o direcţie agravantă, iar lucrurile trebuie limitate cumva. Vrem să vedem la cât risc ne expunem, vrem predictibilitate. Pentru un asigurător va fi simplu să înmulţească suma aferentă unui punct cu numărul de puncte şi să afle cât are de plătit“, a explicat Mădălin Roşu.
Baremul de traumatologie a fost realizat de Institutul de Medicină Legală (IML) şi încadrează vătămările de corporale pe o scală traumatică de la 0 la 200 de puncte traumatice (PT), 200 de puncte reprezentând stare vegetativă permanentă. De asemenea, orbirea are tot 200 de puncte traumatice.
Potrivit ghidului IML o mână ruptă a fost evaluată la 10 puncte. Dacă a fost scoasă din ghips şi apare o limitare de mişcare, victima mai primeşte 15 puncte. O coastă ruptă a fost evaluată la 5 puncte, iar dacă victima are un picior rupt primeşte 15 puncte de traumă.
Pentru o mână amputată din umăr victima ar urma să primească 70 de puncte. Dacă este amputată din cot – 65. Un deget amputat este evaluat la 15 puncte. O contuzie renală, adică o leziune a rinichiului are 3 puncte. În cazul unei insuficienţe respiratorii cauzată de o leziune a coastelor evaluarea este de 5 puncte.
Mai mult decât atât, prin însumarea unor tipuri de vătămări se poate ajunge la 200 PT fără stare vegetativă permanentă, în funcţie de gravitatea acordată din punct de vedere al medicinei legale, cea care stabileşte punctele de traumă. În prezent, sunt indicate zilele de îngrijiri medicale, dar acestea vor fi corelate cu punctele de traumă.
UNSAR nu a stabilit valoarea unui PT, însă, potrivit lui Mădălin Roşu, aceasta ar putea fi corelată cu nivelul salariului minim pe economie. „Am făcut scenarii, calcule, dar nu avem nimic clar, vom lăsa deputaţii să decidă. Valoarea unui punct ar putea ajunge însă şi la două-trei salarii minime pe economie“, a precizat reprezentantul Uniunii Asigurătorilor.
Cum salariul minim pe economie a crescut, de la 1 iulie, la 1050 de lei, o mână ruptă ar costa companiile de asigurări 31.500 de lei; o coastă ruptă – 15.750 de lei; un picior rupt – 47.250 de lei; un deget amputat – 47.250 de lei. Pe de altă parte, o mână amputată ar fi 220.500 de lei.
Mădălin Roşu afirmă însă că evaluările vor ţine cont de specificitatea cazului în special în privinţa daunelor materiale „pentru că suferinţa este aceeaşi pentru un muncitor în construcţii şi un pianist în cazul pierderii unei mâini, însă pierderea de venit e diferită“.
Ca atare, grupul UNSAR doreşte modificarea legislaţiei în sensul găsirii unor criterii obiective de evaluare a despăgubirilor morale, considerând că, în acest moment, cadrul juridic este lacunar şi există discriminări între victimele unor accidente care au suferit vătămări comparabile.
În cadrul analizei pe care au realizat-o asigurătorii, s-a constatat că sunt diferenţe de despăgubiri de la 1 la 333 de ori pentru vătămări similare.
Din punctul lor de vedere, companiile de profil nu urmăresc o reglementare a asigurării de răspundere civilă – RCA, ci una destinată modului de calcul a despăgubirii pe care o persoană răspunzatoare pentru producerea unui accident de vehicul trebuie să o acopere. Mădălin Roşu a explicat că UNSAR a analizat sistemele din alte ţări, inclusiv Germania, Austria, Franţa sau Italia, şi a încercat să adapteze soluţiile din aceste pieţe la situaţia din România. În acest context a apărut colaborarea cu INML, care a realizat sistemul de evaluare pe bază de puncte traumatice.
Cerinţele legislaţiei europene
După cum se ştie, asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este un contract prin care persoanele prejudiciate în urma unui accident auto produs din vina conducătorului auto asigurat primesc despăgubiri pentru daunele materiale şi/sau vătămările corporale suferite.
Scopul poliţei este ca persoanele păgubite să primească obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, independent de situaţia materială a celui care a produs paguba.
Legislaţia stabileşte un plafon maxim al despăgubirilor de 5 milioane de euro pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate.
Creşterea pragului de despăgubire atât în cazul vătămărilor corporale şi deces, dar şi al daunelor materiale, a afectat rezultatele companiilor de asigurări pe segmentul poliţelor RCA, asigurări obligatorii care au fost utilizate deseori de companii pentru a obţine lichidităţi şi cotă de piaţă, ceea ce a dus la o concurenţă acerbă pe partea de tarife.
Creşterea volumului despăgubirilor pentru vătămări corporale şi daune morale a crescut puternic în ultimii şase ani şi ca urmare a faptului că România a armonizat, cu legislaţia europeană, limitele de despăgubiri pe care instanţele le pot acorda victimelor accidentelor sau urmaşilor acestora, dacă nu se ajunge la un acord amiabil.
Daunele materiale provocate de accidente pot fi despăgubite până la 1 milion de euro, iar cele pentru vătămări corporale şi decese (despăgubiri morale) se pot ridica şi la 5 milioane de euro, cu mult peste pragurile anterioare.
Pe de altă parte, Romania a semnat, imediat după aderare, în 2007, Acordul Multilateral între birourile naţionale ale asigurătorilor din Statele Membre ale Spaţiului Economic European şi a altor state asociate.
Ca urmare a acestui Tratat, România s-a obligat să crească progresiv limitele de despăgubire pentru victimele accidentelor rutiere, de la 200.000 lei (aproximativ 60.000 euro) pentru o persoana în 2006 la 500.000 euro pentru 2007, apoi la 750.000 euro pentru 2008, la 1.500.000 euro pentru 2009, la 2.500.000 euro pentru 2010, la 3.500.000 euro pentru 2011 şi la 5.000.000 euro pentru 2012 şi până în prezent.
În concluzie, limitele au fost asumate şi au crescut treptat în intervalul 2007-2012, iar o eventuală încalcare a obligaţiilor asumate la nivel comunitar ar putea atrage sancţiuni din partea UE şi excluderea din Sistemul Carte Verde. Aşadar, adevărata problemă a costurilor cu despăgubirile plătite pe RCA, nu este reprezentată de acest plafon, ci de lipsa unei practici unitare, a unei jurisprudenţe de referinţă şi a unui ghid de despăgubiri, unilateral acceptat, care să asigure o compensare echitabilă în cazul daunelor şi vătămărilor morale.
7 posibile beneficii ale reglementării plăţii daunelor
- Tratamentul nediscriminatoriu al persoanelor prejudiciate;
- Existenţa unui sistem de evaluare obiectiv ar permite stabilitate şi predictibilitate în cuantificarea prejudiciului nepatrimonial;
- Scăderea costurilor legate de instrumentarea daunei;
- Scăderea costurilor de reasigurare;
- Scurtarea duratei necesare pentru instrumentarea daunei şi a duratei necesare acordării compensaţiilor cuvenite persoanelor prejudiciate;
- Standardizarea modului de stabilire a daunelor morale atât pe calea miabilă, cât şi pe cale judecătorească;
- Regularizarea mai multor dosare pe cale amiabilă cu impact în degrevarea instanţelor judecătoreşti.
(Articol publicat în revista Flote Auto, iulie-august 2015)
Comentați?