Războiul utilitarelor de teren

Utilitarele de teren sunt din ce în ce mai răspândite pe piață, iar prezența lor la semafoare în oraș nu mai miră pe nimeni. Am comparat patru din cele mai importante pick-up-uri de pe piață. Vom mai aduce în discuție, în viitorul apropiat, și alte două modele importante, mai noi: Amarok și Hi-Lux. 



poze-test-pick-up01

Deși au apărut ca o necesitate în viața fermierilor americani, pickup-urile au ajuns și în Europa unde au fost utilizate tot ca vehicule mixte de transport persoane și materiale pe câmp. Sarcina utilă prea mică pentru a le permite să fie camioane dar abilitatea de a merge până la tractorul rămas în pană în mijlocul câmpului le-au făcut fezabile pe piața Bătrânului Continent. Japonezii, în dorința lor de a cuceri piața americană a vehiculelor, au venit rapid cu oferte de camionete 4×4, menite să combată greii mărcilor americane, mai ales Ford F-Series. Toyota Hi-Lux și Nissan Pick-up au fost începutul. Ulterior au trecut la modele mai grele precum Tundra sau Titan. Dar pe continentul nostru, bătălia s-a dat între Nissan, Toyota și Mitsubishi. De mai mulți ani, fiecare își atribuie supremația pe acest teren, rând pe rând fiecare a venit cu ceva în plus astfel încât să fie mai convingător. Unul dintre cei mai importanți pași a fost făcut, poate, de Mitsubishi care, acum aproape un deceniu, a făcut L200 s-a apropiat mai mult de autovehiculele de teren decât de cele utilitare, printr-o formă mai rotunjită a caroseriei și un interior mai puțin spartan. I se deschidea și luneta spate, electric! Mai mult, au transferat sistemul Super Select de pe Pajero pe L200, sistem care permite rularea cu transmisia 4×4 cuplată. Puriștii 4×4 susțin că este o complicație inutilă. Dar nu toți sunt puriști și vor să poată merge pe zăpadă în mod 4×4 fără teama că vor derapa imediat din cauza că nu au diferențial central. L200 are, în anumite niveluri de echipare. Unul dintre cei mai nou veniți pe piață, Isuzu, este cel mai mare constructor de motoare diesel din lume. Experiența sa în domeniu este evidentă și în cazul pickup-ului său cu motor bi-turbo ce-i permite un cuplu mare de la turații joase și un răspuns linear al motorului. Nu este ca L200, Ranger sau Navara care, sub turbo, abia se mișcă iar odată ce intră turbina în funcțiune demarează brusc. Dar când ne uităm la D-Max trebuie să știm că este dezvoltat împreună cu General Motors și arhitectura sa este aceeași cu a unui Chevrolet Colorado (nedisponibil în Europa). Suspensiile și șasiul sunt la fel, diferă doar forma caroseriei și, desigur, grupul motopropulsor.

Cu Ford lucrurile stau puțin diferit, fiind un producător cu o mare experiență în domeniul utilitarelor de teren. Ei au produs gama F peste Atlantic, cea mai vândută mașină din istorie. Desigur, vorbim despre întreaga gamă F nu doar de o generație sau model anume. În Europa au venit cu mezinul familiei, gama Ranger. Lansată anul acesta și în România, gama este orientată clar către cei care vor o mașină de teren, de loisir, de oraș și de dus copiii la școală. Din acest motiv are și un interior foarte primitor, mai apropiat de cel al unui SUV decât de cel al unei utilitare convenționale, spartane.

Tot în linia orientărilor spre familie este și Navara. Pentru realizarea mașinii, inginerii din alianța Renault-Nissan au apelat la banca de organe a grupului și au prelevat cele mai bune componente din care a rezultat mașina ce a obținut titlul de “Pickup-ul anului” în Europa. Motorul este preluat din gama Master iar suspensia spate de la respectatul Nissan Patrol (Y61). Astfel, este singurul pickup de teren cu arcuri elicoidale pe spate și o suspensie cu osie rigidă și cinci brațe de prindere. Nu este la fel de confortabil ca un vehicul cu suspensie independentă, dar este mai bun decât unul cu osie rigidă și arcuri lamelare precum celelalte pickup-uri din segment.

Nissan Navara

Lansat anul acesta, pick-up-ul japonez al alianței a fost orientat clar către clientul care are nevoie de un vehicul multi-rol. Este disponibil în două variante de motorizare, de 163 și, respectiv, 190 CP. Pentru comparativ am ales versiunea mai mică, mono-turbo. Aceasta poate fi dotată doar cu transmisia manuală de șase trepte. Nivelul de echipare, Acenta, este unul mai slab dotat, dar are suficient pentru oricine. Poate că ne-ar fi plăcut o variantă cu ecran tactil color și navigație, dar nu este neapărat necesară. Am apreciat la interior spațiul generos de la genunchi pentru locurile din spate, de parcă mașina ar fi gândită să meargă des cu pasageri acolo. Cum ar fi, spre exemplu, de dus copiii zilnic la școală. De asemenea, mulțumită suspensiei cu cinci brațe, osie rigidă și arcuri elicoidale, a fost în mod clar cea mai confortabilă atât pe șosea cât și pe off-road. Spațiul de încărcare, bena, e mare. De fapt este cea mai mare dintre cele patru mașini de aici. Prin urmare, titlul de pickup-ul anului și-l merită pe deplin datorită atât habitaclului inspirat de un SUV cât și a utilității benei. Dintre alte detalii tehnice importante mai reținem și șasiul cu profil închis (tip O) care îi crește mult rezistența la solicitări, dar fără a-i majora substanțial masa proprie. Iar, dacă cineva se va speria de arcurile elicoidale, ar trebui să știe că Navara este disponibilă și cu arcuri lamelare în versiunea autoșasiu. Acolo însă, adio confort și, oricum, tot o tonă are sarcina utilă din motive de omologare și legislație.

Ford Ranger

Deși nu avea un design îmbătrânit sau un interior anost, Ford a decis ca anul acesta să aducă o îmbunătățire pentru gama Ranger. Au schimbat complet mașina și propun pieței un SUV cu benă. Fără exagerare, Ranger este la interior mai autoturism decât multe autoturisme de pe piață. Confortul este la el acasă. Din anumite puncte de vedere este superior celui din Nissan Navara, cel puțin până ajungem pe banchetă unde spațiul la picioare nu este la fel de generos.

Este suficient, însă. Ca și dotări, pe lângă cutia de viteze automată (pe care nu o recomandăm în mod deosebit pentru că schimbă cam lent) mai este disponibilă și o transmisie manuală cu șase trepte. Motorizarea propusă de Ford este de 2,2 litri și 160 CP. Mai au în ofertă un 3,2 litri de 200 CP. Spre deosebire de Nissan, oferă transmisie automată și pentru varianta mai mică. Bena este suficient de încăpătoare, la fel și capacitatea de tractare sau de încărcare. Din păcate, în off-road, Ranger s-a dovedit mai slab decât celelalte mașini din test, fiind penalizat de masa proprie mai ridicată. Dar oricine l-a condus i-a iertat multe datorită confortului și dotărilor. Totuși, cu dotări mai de bază, nu este sigur că ar mai fi fost atât de apreciat.

Mitsubishi L-200

Deși și-a schimbat puțin aspectul, sub caroserie rămâne același L200 de acum aproape un deceniu. Nu este un lucru rău pentru că, din punct de vedere tehnic, este una dintre cele mai solide mașini din comparativ. Modelul testat era cu transmisie manuală de șase trepte și motorizare de 154 CP. În schimb era cel mai ușor din test, singurul sub două tone masă proprie. Varianta testată nu avea sistemul Super Select, ceea ce-l punea pe picior de egalitate cu celelalte mașini. La interior era un nivel de echipare destul de aproape de bază, fără prea multe accesorizări cum le-am avut într-un test de la începutul anului. Dar chiar și în această dotare mai de bază tot era suficient echipat, oferind spații de depozitare, USB pentru instalația audio și aer condiționat. Unele sisteme erau mai rudimentare, cum ar fi cel pentru activarea clapetei de recircularea aerului din habitaclu, care era acționat mecanic. Eficient, sigur în exploatare, dar nu foarte modern ca aspect. Spațiu foarte mare la picioare pentru banchetă nu are, dar este totuși satisfăcător. Unde a strălucit însă, a fost pe teren accidentat, în mare parte datorită anvelopelor cu un profil special. Dar tot acestea i-au adus și un dezavantaj de confort, pentru că au taloanele mai dure decât anvelopele normale pentru asfalt.

Isuzu D-Max

Specialistul motoarelor diesel a venit cu cel mai mare propulsor din grup, de 2,5 litri, dar nu și cea mai mare putere. În schimb, mulțumită sistemului de supraalimentare cu două turbine, nu avea întârziere în răspunsul accelerației. Cuplul liniar, practic, de la 1500 rpm îl ajuta în orice situații. Este depășit doar de Navara ca valoare a cuplului maxim, cu doar 3 Nm.

La interior însă nu suntem foarte impresionați. Designul planșei este în stil american, ceea ce înseamnă maxim de utilitate dar nu un design deosebit. Scaunele sunt confortabile, dar spațiul la picioare, pentru pasagerii de pe banchetă, nu este chiar satisfăcător. La partea de încărcătură, D-Max nu strălucește, având o benă destul de mică, după cum se vede și în tabelul de măsurători. În mod ciudat, la condus simțeam că motorul are suficient cuplu dar mașina nu ne impresiona ca dinamică. De vină este transmisia cu etajare lungă, ceea ce înseamnă că accelerează mai greu, dar avantajează consumul scăzut.

La acest capitol, D-Max se situează la cote foarte bune, mai ales pentru o mașină lansată în urmă cu câțiva ani. Suspensia moale nu ne-a dat foarte multă încredere la virajele de pe asfalt, dar pe off-road a fost confortabilă. Doar că se inducea o senzație de balans, de barcă pe valuri, neplăcută. În teren accidentat, D-Max a mers fără probleme, mulțumită diferențialului autoblocant electronic. Celelalte mașini aveau diferențiale blocante, care sunt ceva mai avantajoase în anumite situații.

Verdict

Dintre cele patru, Nissan a reușit să ne convingă că este cel mai bun. Nu a învins la toate capitolele, dar câteva le-a dominat (confort, dimensiuni benă și consum în test). Dar oricare din celelalte pickup-uri ar putea fi la fel de convingător atât cu familia la drum lung cât și cu echipa la muncă. Știm că mai sunt două pickup-uri pe piață (Amarok și Toyota Hi-Lux), dar despre acelea vom vorbi într-o ediție viitoare.

Adaugati comentariu