Industria auto din România traversează al doilea an consecutiv de restructurări masive și pierderi de personal, deși piața europeană de profil dă semne de relansare. Potrivit unui raport de specialitate realizat de Infinexa, pe un eșantion reprezentativ de 1.200 de companii active în perioada 2021-2025, sectorul a înregistrat o contracție severă, pierzând nu mai puțin de 30.700 de salariați.
Paradoxul este evident: înmatriculările din Uniunea Europeană au crescut cu 1,8% în 2025 și cu 5,7% în prima jumătate a anului 2026, însă volumele alocate fabricilor românești depind direct de deciziile strategice ale marilor grupuri globale și mai puțin de efervescența pieței.
Analiza Infinexa, companie românească specializată în restructurarea și finanțarea firmelor aflate în dificultate, a pornit de la monitorizarea a 2.325 de societăți din lanțul auto autohton, grupul de referință fiind restrâns la 936 de companii cu o cifră de afaceri de cel puțin 1 milion de lei în 2025. Datele culese până în septembrie 2026 arată că industria locală este lovită de o reașezare brutală a forțelor la nivel mondial. Valoarea unui vehicul migrează accelerat dinspre componentele mecanice clasice către baterii, electronică și sisteme software. În paralel, marii constructori europeni își reorganizează rețelele, utilizând fabricile la o capacitate medie de doar 60% și anunțând deja 104.000 de disponibilizări pe continent în ultimii doi ani.
Cifrele care descriu situația industriei auto din România
Anul 2026 aduce noi șocuri: Cotații record pentru petrol, energie scumpă și ofensiva Chinei
Peste tarifele vamale americane de 15% introduse anul trecut, 20206 adaugă noi presiuni macroeconomice severe. Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu a propulsat cotația petrolului Brent la un maxim istoric nominal de 144 de dolari pe baril, un record care a scumpit în lanț energia în întreaga Europă.
Pe acest fundal, China își accelerează ofensiva globală. Exporturile auto chineze au explodat cu 65% în primul semestru din 2026, iar livrările de vehicule electrice au urcat cu 120%. Presiunea este atât de mare încât peste 1 milion de mașini electrice chinezești se află blocate în tranzit sau neînmatriculate în piețele de destinație. Pentru furnizorii din România, acest context este extrem de ostil: costul energiei industriale autohtone a depășit media Uniunii Europene (fiind, de exemplu, cu 43% mai mare decât în Spania la finalul anului trecut), iar piața internă de mașini noi s-a prăbușit cu 10% în primele opt luni ale anului.
Mecanica vs. Electrificarea: Cine câștigă și cine pierde în România
Tranziția tehnologică lovește inegal structura industrială locală, lăsând amprente vizibile în bilanțuri:
- Producătorii de cablaje electrice: Cel mai mare angajator din sector în 2021 a pierdut o treime din personal până în 2025, pe fondul migrării contractelor către Africa de Nord, unde manopera este considerabil mai ieftină.
- Componentele pentru motoare termice: Segmentul a intrat pe o pantă descendentă ireversibilă. Potrivit estimărilor BCG, cererea globală pentru aceste piese va scădea cu 3% pe an până în 2030 și cu 8% anual după aceea. Ca urmare, rezultatul agregat al acestei categorii de companii din România a devenit negativ în 2025, fiind puternic afectat de declinul unei singure societăți mari.
- Electronica și uzinele de asamblare: Reprezintă punctele luminoase ale raportului. Cele două mari uzine auto din țară (Dacia și Ford Otosan) și producătorii de electronice au reușit să își majoreze cifrele de afaceri menținând personalul aproape neschimbat. Exporturile de autoturisme au crescut cu 32% între 2023 și 2025, atingând 8,5 miliarde de euro, în timp ce exporturile de piese au stagnat la 7,2 miliarde de euro.
- Producătorii de anvelope: Au performat pozitiv, adăugând aproximativ 1.200 de salariați în perioada analizată.
Capcana costurilor: Argumentul manoperei ieftine a dispărut
România nu mai poate concura exclusiv prin preț. Costul orar al muncii în industria prelucrătoare locală a înregistrat o creștere fulminantă de 64% între 2021 și 2025, fiind una dintre cele mai rapide ascensiuni din întreaga Uniune Europeană. În condițiile în care majoritatea fabricilor locale nu dețin proprietatea intelectuală a produselor și se bazau strict pe manopera accesibilă, acest avantaj competitiv s-a dizolvat. Astăzi, marile grupuri alocă producția pe criterii de economie de scară și proximitate față de lanțul de baterii – capitole la care România este clar în urmă. Frapant este și decalajul de cost: un pachet de baterii costă în medie 131 dolari/kWh în Europa, față de doar 84 dolari/kWh în China.
Miza pe cifre: Ce riscă economia națională până în 2028?
Impactul acestui sector în economia românească este uriaș, reprezentând 17,6% din valoarea adăugată și 14,6% din totalul locurilor de muncă din industria prelucrătoare (a doua cea mai mare pondere ca ocupare din UE). Cu exporturi directe de 17 miliarde de euro (peste 30% din totalul exporturilor țării, inclusiv cele indirecte), industria auto susține direct aproximativ 205.000 de angajați (și 230.000 pe orizontală), generând venituri la bugetul de stat de aproximativ 1,9 miliarde de euro pe an din taxarea muncii. Concentrarea este și ea regională, șase județe adunând 59% din personal.
Scenariile de viitor sunt îngrijorătoare. Dacă ritmul de restructurare se temperează la 2-3% pe an, România va mai pierde între 12.000 și 18.000 de locuri de muncă până în 2028. Însă, dacă se menține ritmul dur din perioada 2024-2025 (de -6,5% anual), disponibilizările vor înghiți aproximativ 38.000 de angajați în perioada 2026-2028. Mai grav, pierderea dreptului de a produce un singur model major la oricare dintre cele două uzine de asamblare locale ar putea prăbuși producția auto națională cu un procent catastrofal de 27% până la 36% la orizontul anului 2030.
CITEȘTE ȘI:
5 soluții pentru utilizarea cât mai sustenabilă a hibridelor plug-in
Comentați?