de Av. Luisiana Dobrinescu, avocat fondator Dobrinescu Dobrev SCA. Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2014 a adus câteva modificări semnificative Codului de procedură fiscală, unele mai puţin remarcate de mediul de afaceri. Noile dispoziţii au intrat în vigoare începând cu 1 martie 2014.
Prezentul articol îşi propune să analizeze aspectele cu caracter de noutate privitoare la stingerea creanţelor fiscale şi la măsurile de executare a acestora, cu privire la dobânzile de întârziere la care sunt obligaţi atât Fiscul, cât şi contribuabilii, precum şi cu privire la noile dispoziţii privind atragerea răspunderii solidare a reprezentanţilor contribuabilului, pentru neexecutarea obligaţiei fiscale.
Administrarea creanţelor fiscale
În ceea ce priveşte stingerea creanţelor fiscale prin compensare, anterior datei de 1 martie 2014, compensarea intervenea la momentul depunerii cererii de restituire.
De foarte multe ori, contribuabilii care înregistrau sume de restituit nu depuneau cerere de restituire, mizând pe faptul că în perioada următoare urmau să aibă sume de plată la bugetul de stat. Compensarea nu opera însă din oficiu, în lipsa unei cereri de restituire, contribuabilii riscând astfel calculul de dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Această deficienţă a fost îndreptată de Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2014 care a modificat momentul exigibilităţii sumelor de recuperat, în scopul compensării, aceasta devenind data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate.
Un alt aspect negativ care a fost remediat se referă la distribuţia plăţilor, în condiţia în care contribuabilul avea debite fiscale mai vechi a căror executare a fost suspendată de instanţa judecătorească, dar şi debite curente. Anterior datei de 1 martie 2014, plăţile efectuate de contribuabil în contul unic, în vederea acoperirii unor debite curente, stingeau debite a căror executare era suspendată, întrucât Codul de procedură nu conţinea nicio dispoziţie derogatorie de la regula generală a stingerii creanţelor fiscale în ordinea vechimii lor.
În ceea ce priveşte executarea debitelor fiscale, ca urmare a sesizărilor repetate ale mediului de afaceri, a fost introdusă o nouă dispoziţie în Codul de procedură conform căreia poprirea conturilor bancare pentru stingerea creanţelor fiscale nu mai poate fi înfiinţată înainte de împlinirea unui termen de 30 zile de la data comunicării somaţiei.
Dobânzi de întârziere
Prin OUG nr. 8/2014 a fost diminuat nivelul dobânzii de intarziere de la 0,04% pe zi la 0,03% pe zi, respectiv de la 14,6% la 10,95% pe an.
Prin exceptie, nivelul dobanzii pentru obligatiile fiscale esalonate la plata conform prevederilor Ordonantei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, pentru care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului, este de 0,02%.
Acest procent al dobânzii de întârziere se aplică atât sumelor datorate de contribuabil către bugetul de stat, cât şi sumelor restituite cu întârziere de stat contribuabilului sau stabilite eronat în sarcina contribuabilului.
Inegalitatea dintre stat şi contribuabil este dată însă de penalităţile de întârziere, în procent de 0,02% pe zi (7,3% anual), pe care numai contribuabilul le poate datora fiscului, nu şi invers. Practic, contribuabilii au dreptul doar la dobânda de întârziere de 0,03% pe zi, iar fiscul are dreptul atât la dobândă, cât şi la penalităţi de 0,02% pe zi.
Mai mult decât atât, descreşterea dobânzilor de întârziere a venit într-un moment în care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronunţat o decizie de referinţă împotriva autorităţilor fiscale romane (cauza Steaua Romana) obligându-le pe acestea la plata dobânzilor de întârziere în cazul rambursărilor cu întârziere a taxelor şi impozitelor. Ca urmare a acestei decizii, s-a introdus în Codul de procedură fiscală dispoziţia expresă conform căreia se vor acorda dobânzi contribuabililor în cazul creanţelor acestora rezultate din anularea unui act administrativ fiscal (ex. decizie de impunere) prin care au fost stabilite obligaţii de plată şi care au fost stinse anterior anulării.
Dobânzile încep să fie datorate din ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale stabilite prin actul administrativ anulat şi până la data restituirii sau compensării creanţei contribuabilului.
Prin diminuarea procentului dobânzii de întârziere de la 0,04% la 0,03% pe zi, practic s-a creat un avantaj nu numai contribuabilului, ci şi fiscului, minimizându-se impactul asupra bugetului de stat în cazul întârzierilor la rambursare sau al restituirilor de impozite în urma anulării deciziilor de impunere.
Precizări privind atragerea răspunderii solidare
Ordinul ANAF nr. 127/2014 publicat în data de 04.02.2014 aprobă instrucţiunile de aplicare a procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală.
Conform art. 27 şi 28, Fiscul are posibilitatea de a atrage răspunderea solidară a reprezentanţilor legali sau a altor contribuabili care, prin actele şi operaţiunile efectuate cu rea credinţă în raport cu debitorul, au determinat insolvabilitatea acestuia.
În cele mai multe cazuri, insolvabilitatea se suprapune cu starea de insolvenţă, unde administratorul judiciar/lichidatorul are la dispoziţie acţiunea revocatorie (pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor) şi acţiunea în atragerea răspunderii personale a reprezentanţilor legali sau a altor persoane care au cauzat starea de insolvenţă. Spre deosebire de cele două acţiuni din cadrul procedurii de insolvenţă care sunt exercitate în interesul tuturor creditorilor, de atragerea răspunderii solidare conform Codului de procedură fiscală profită exclusiv fiscului.
Prin această procedură, fiscul vrea practic să dobândească prioritate faţă de procedura colectivă a insolvenţei.
Faptul că angajarea răspunderii solidare va demara doar după primirea avizului judecătorului sindic este un aspect care a stârnit mari controverse în rândul practicienilor în insolvenţă, în special cu privire la interesul judecătorului sindic în acordarea unuia astfel de aviz, precum şi cu privire la capacitatea acestuia de a da… avize!
Cel mai îngrijorător aspect consider însă că este cel legat de capacitatea organelor fiscale de a stabili reaua credinţă a unui contribuabil, element esenţial pentru atragerea răspunderii solidare.
Intră în atribuţiile unui organ de inspecţie stabilirea elementului subiectiv al unei operaţiuni economice? Care sunt criteriile aproximative în baza cărora putem afirma că înstrăinarea unor bunuri a fost făcută cu rea credinţă, fără riscul major de a comite un abuz?
Spre exemplu, o societate care deţine un hotel şi un lanţ de magazine alimentare se divizează, separând cele două ramuri de activitate. În termen de 1 an de la divizare, societatea care a rămas cu magazinele intră în insolvenţă. Este divizarea o înstrăinare cu rea credinţă?
Vă împărtăşesc temerea că atunci unde legea nu aduce nicio clarificare, şansele de a se înfăptui nedreptăţi sunt mari. Aceasta mai ales în condiţiile în care funcţionarii publici sunt supuşi presiunii indicatorilor de colectare a sumelor la buget, iar cei care ar abuza de astfel de pârghii procedurale nu sunt sancţionaţi în niciun fel.
Despre autor:
Luisiana Dobrinescu are dublă pregătire academică, fiind absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti şi a Facultăţii de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, din cadrul Universităţii Titu Maiorescu. Cu o experienţă de 12 ani în dreptul fiscal, oferă consultanţă în domeniul fiscalităţii, asistenţă pe perioada inspecţiilor fiscale, asistenţă în formularea contestaţiilor prealabile şi a acţiunilor de contencios administrativ-fiscal. Specializările şi pasiunile profesionale sunt taxa pe valoarea adăugată şi procedura fiscală.
Participă frecvent în calitate de lector la conferinţe şi seminarii de fiscalitate şi publică online şi pe blog numeroase articole de specialitate.
Despre Dobrinescu Dobrev SCA:
Dobrinescu Dobrev SCA este numele sub care avocaţii fondatori Luisiana Dobrinescu, Ionuţ Dobrinescu şi Dumitru Dobrev, fiecare cu experienţă de peste 12 ani în dreptul afacerilor, au ales în anul 2012 să îşi reunească experienţa si cunoştinţele în domenii diferite de drept, astfel încât să poată oferi clienţilor servicii juridice eficiente şi inovatoare. Serviciile de fiscalitate pornesc de la consultanţa în probleme fiscale de zi cu zi, continuă cu asistenţa şi reprezentarea în timpul inspecţiilor fiscale şi se completează cu asistenţa şi reprezentarea în faţa instanţelor de contencios administrativ-fiscal (române şi europene).
(Articol apărut în revista AutoExpert Flote, luna mai 2014)
Comentați?