Peste o treime (37%) dintre companiile intervievate spun că nu au accesat facilitățile fiscale oferite de legislația românească, iar birocrația și prevederi legale neclare sunt principalele motive pentru lipsa de acțiune, potrivit studiului EY România „Finanțare și fiscalitate: Cum transformăm cadrul legal în avantaj competitiv privind facilitățile fiscale”.
Sondajul, derulat în luna aprilie 2026, oferă o imagine relevantă asupra modului în care companiile din România percep fiscalitatea, oportunitățile legislative și barierele reale în accesarea acestora. Din analiza răspunsurilor reiese intenția de utilizare a lor, dar pe fondul contextului economic actual, marcat de multiple presiuni financiare și legislative, se observă și o tendință spre abordarea cu prudență a zonei de beneficii fiscale.
Într-o conjunctură economică complexă, mediul de afaceri românesc se află într un punct de inflexiune: interesul pentru facilitățile oferite de legislație este real, dar utilizarea lor rămâne prudentă, fragmentată și adesea amânată.
Datele relevă o tensiune structurală între potențialul legislativ și capacitatea companiilor de a transforma cadrul fiscal într-un avantaj competitiv. Nu lipsa instrumentelor este problema, ci dificultatea de a le aplica într-un mod predictibil, sigur și eficient.
Percepția asupra poverii fiscale
Nouă din zece companii consideră că nivelul costurilor fiscale este mediu sau ridicat (mediu – 50%, mare – 43%) și numai 7% consideră că acesta este scăzut. Această percepție nu reflectă doar nivelul taxelor, ci și volatilitatea cadrului normativ, frecvența modificărilor legislative și costul conformării. Fiscalitatea este resimțită ca o presiune constantă asupra profitabilității și un factor care influențează direct deciziile de investiții.
Această presiune se reflectă imediat în zona de lichiditate. Pentru marea majoritate a companiilor, plata obligațiilor fiscale nu este un exercițiu de rutină, ci unul care presupune prioritizare financiară. Peste 90% dintre respondenți afirmă că plata taxelor fie este dificilă, fie necesită amânarea sau reconfigurarea altor inițiative. În practică, taxele concurează direct cu investițiile în tehnologie, extindere sau capital uman, iar facilitățile fiscale sunt percepute mai degrabă ca un mecanism de echilibrare a cash-flow-ului decât ca un beneficiu opțional.
În acest context, nivelul de cunoaștere a facilităților fiscale este relativ ridicat. Peste trei sferturi (76%) dintre companii declară că știu de existența acestor instrumente. Cu toate acestea, nivelul de cunoaștere nu se traduce automat în acțiune. Un sfert dintre companii rămân complet în afara acestui cadru, iar multe dintre cele informate ezită să facă pasul către aplicare efectivă. Studiul indică astfel un decalaj clar între informarea generală și capacitatea de a aplica prevederile legale.
Sunt accesate beneficii clare și imediate
Atunci când facilitățile sunt accesate, companiile aleg aproape exclusiv instrumente cu impact imediat și reguli relativ clare. Reducerile de impozit pe profit legate de capitalurile proprii (38%), scutirea impozitului pe profitul reinvestit (38%) sau aplicarea taxării inverse pentru TVA la import (36% dintre respondenți) sunt primele trei facilități preferate tocmai pentru că oferă beneficii rapide și reduc presiunea asupra lichidității. Ajustările de TVA pentru creanțe neîncasate urmează același tipar, aproape o treime (28%) dintre respondenți au bifat alegerea acestei facilități. Opțiunile de mai sus indică o abordare prudentă, orientată spre rezultate concrete și evitarea zonelor gri din legislație.
Birocrație și prevederi legislative neclare
Principala barieră în calea extinderii utilizării facilităților fiscale nu este lipsa interesului, ci complexitatea normativă. Aproape jumătate dintre companiile care au încercat să aplice au întâmpinat dificultăți generate de prevederi legislative neclare (43%), neîncadrarea în condițiile legale 13% și alte dificultăți (birocrație R&D – 7%). Problema principală rămâne însă aceea că peste o treime dintre respondenți (37%) nu au aplicat pentru niciun fel de facilități fiscale.
Zona de cercetare-dezvoltare (R&D), de exemplu, este percepută ca având un potențial ridicat, dar o aplicabilitate dificilă din cauza cerințelor administrative, a proceselor de certificare și a duratei îndelungate de implementare. Ceea ce ar putea fi tradus în ideea că, fără claritate și ghidaj, oricât de promițătoare ar fi, aceste facilități rămân subutilizate.
Un alt factor care influențează decizia de aplicare este percepția riscului de inspecție fiscală. Deși doar un sfert dintre companii (25%) au fost supuse unui control ANAF în legătură cu facilitățile fiscale accesate, teama de verificări rămâne prezentă. Studiul sugerează însă că acest risc este adesea supraestimat. Experiența relativ limitată a inspecțiilor în acest domeniu indică faptul că aplicarea corect documentată și fundamentată reduce semnificativ expunerea, iar teama contribuabililor de inspecțiile fiscale nu ar trebui să fie un argument decisiv pentru inacțiune.
Privind spre viitor, datele arată atitudine indecisă, nu refractară a contribuabililor. Majoritatea companiilor nu exclud accesarea facilităților fiscale, dar nici nu au luat încă o decizie fermă (62%) și doar o minoritate declară explicit că nu intenționează să le utilizeze (15%). Această zonă de așteptare reflectă totuși o maturizare decizională: companiile nu mai caută soluții rapide, ci certitudine, predictibilitate și o înțelegere clară a raportului dintre beneficiu și risc. Vestea bună este că un sfert dintre respondenți (24%) au spus că vor accesa facilitățile oferite de legislație.
Obiectivele urmărite prin facilitățile fiscale confirmă această abordare pragmatică. Reducerea impactului asupra cash-flow-ului este prioritatea dominantă (75%), urmată de îmbunătățirea indicatorilor financiari (64%) și de utilizarea facilităților ca instrument de retenție și motivare a angajaților (61%). Beneficiile fiscale sunt astfel integrate în managementul financiar și de resurse umane, nefiind tratate ca simple economii punctuale.
Pe de altă parte, studiul evidențiază și un potențial neexploatat în zona fondurilor nerambursabile. Majoritatea companiilor nu au accesat astfel de finanțări (64%), iar dintre cele care au reușit, predominante au fost accesările de fonduri europene (67%), restul fiind pe fonduri naționale. Barierele sunt similare cu cele întâlnite în cazul facilităților fiscale complexe: proceduri greoaie, cerințe administrative ridicate și lipsa resurselor dedicate.
Tabloul de ansamblu este acela al unui mediu de afaceri orientat, dar prudent, conștient de oportunități, constrâns de realități operaționale și legislative, dar și de o prudență, poate chiar excesivă. Aș spune că presiunea fiscală este structurală, nu conjuncturală, iar facilitățile fiscale tind să fie percepute tot mai mult ca instrumente necesare pentru menținerea competitivității. Însă decizia de a le aplica este influențată de moment, context și capacitatea de implementare”, a explicat Andra Cașu, Liderul Departamentului de Impozite Directe al EY România.
Concluzia ar putea fi aceea că adevărata provocare pentru companiile românești nu este lipsa unei legislații favorabile, ci transformarea acesteia în valoare economică reală. Claritatea normativă, suportul specializat și integrarea facilităților fiscale într-o strategie financiară coerentă pot face diferența dintre prudență excesivă și utilizarea eficientă a unui cadru legal care oferă oportunități demne de luat în considerare, atât în dezvoltarea companiilor, cât și în eforturile de optimizare fiscală.
CITEȘTE ȘI:
Renault Group își reînnoiește planul de acționariat pentru angajați
Comentați?