de Răzvan Graure, Senior Manager Taxe, Muşat & Asociaţii Consultanţă Fiscală. În ultimii ani s-a constatat existenţa unei “dispute” între mediul de afaceri, pe de o parte şi autorităţile fiscale, pe de altă parte, cu privire la justeţea şi corectitudinea prevederilor fiscale privind ajustarea TVA în cazul casării acelor active folosite în activitatea economică a companiilor, respectiv acele bunuri care participă la producţia şi livrarea de produse sau prestarea de servicii, care pot fi închiriate sau folosite în scopuri administrative (cum ar fi, de exemplu, sediul social al unei societăţi, un utilaj, un autoturism).
Aceste active sunt considerate, din punct de vedere al TVA, drept bunuri de capital dacă au o durată normală de utilizare mai mare de 5 ani, aşa după cum reiese din art. 149 alin. (1) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Mai mult, conform reglementarilor contabile în vigoare, un activ este un bun deţinut de către o companie pe o perioadă mai mare de un an, putând contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate, aducând, astfel, beneficii economice prin utilizarea sa în scopurile menţionate mai sus.
În urma utilizării sale de către companie, orice activ este supus unui proces normal de depreciere. În cazul autoturismelor utilizate în desfăşurarea operaţiunilor curente ale unei întreprinderi, valoarea iniţială a acestora se recuperează prin alocarea sistematică a valorii amortizabile pe întreaga durată de utilizare economică, cuprinsă între 4 şi 6 ani. Aceasta reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a autoturismelor pe calea amortizeării.
Fiind un proces ireversibil, cauzat de uzura normală datorată exploitării autoturismelor, inevitabil se va ajunge în situaţia în care niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea ulterioară a acestora. În acest caz, maşinile respective vor fi scoase din evidenţele companiilor, fiind casate şi ulterior putând fi vândute/valorificate sau chiar folosite în continuare în activitatea economică.
Din punct de vedere al TVA, în baza art. 149 alin. 4 lit. d) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborat cu pct. 54 alin. (10) din H.G. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal, în situaţia în care casarea acelor active care se încadrează în definiţia bunurilor de capital intervine înainte de expirarea duratei normale de funcţionare, se aplică prevederile referitoare la ajustarea TVA dedusă iniţial la momentul achiziţiei. Altfel spus, această ajustare intervine dacă activele respective îşi încetează existenţa în cadrul perioadei de ajustare care, pentru bunurile ce nu sunt considerate imobile (cum ar fi autoturismele), este de 5 ani calculată de la data de 1 ianuarie a anului în care bunul a fost dobândit.
Prin urmare, în cazul în care un autoturism achiziţionat de către o societate şi folosit pentru activitatea curentă a acesteia, este casat înainte de expirarea perioadei de ajustare de 5 ani, societatea respectivă va fi nevoită să “returneze” statului o parte din TVA dedusă la momentul achiziţiei acelui autoturism. Practic, regula încearcă să “penalizeze” companiile prin aceea că nu le este permis acestora să deducă integral TVA aferentă achiziţiei unui bun, atâta vreme cât bunul respectiv încetează a mai fi utilizat în activitatea economică în cadrul perioadei de 5 ani. În susţinerea acestei reguli există argumentul conform căruia, lipsa unor prevederi legale care să prevadă posibilitatea modificării/ajustării deducerii iniţiale a TVA în decursul perioadei de ajustare, ar fi posibil ca operatorii economici să beneficieze de un avantaj fiscal nejustificat.
Totuşi, există numeroase păreri şi abordări conform cărora prevederile din legislaţia fiscală sunt prea restrictive. Astfel, de multe ori se argumentează faptul că, în cazul unui autoturism folosit în activitatea curentă a unei companii, altfel spus, folosit la obţinerea de beneficii economice pentru compania respectivă într-o anumita perioadă, este inechitabilă ajustarea TVA dedusă iniţial atunci când se decide casarea acestuia pe baza unei uzuri evidente, chiar şi înaintea expirării perioadei de 5 ani. Mai mult, dacă este să luăm cazul unui autovehicul care este implicat într-un accident rutier şi pentru care cuantumul pagubei depăşeşte 75% din valoarea asigurată a autovehiculului la data producerii evenimentului, acesta este declarat ca fiind daună totală. Casarea autoturismului respectiv, chiar şi în cazul în care epava ar fi vândută ulterior casării prin aplicarea TVA, ar atrage obligaţia de ajustare a TVA dedusă la momentul achiziţiei, bineînţeles dacă evenimentul rutier ar fi intervenit în cadrul perioadei de ajustare de 5 ani. Totuşi, acest lucru nu se aplică atâta vreme cât autoturismul nu ar mai fi casat de compania în cauză, ci ar avea loc vânzarea directă a epavei rezultate.
Mergând mai departe, nu putem să nu facem referire la prevederile relevante din Directiva 2006/112/EC privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugată. Astfel, în baza art. 185 alin. (1) „ajustarea TVA se efectuează în special atunci când, după întocmirea declaraţiei privind TVA, apar modificări ale factorilor utilizeţi la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci când se anulează cumpărări sau se obţin reduceri de preţ”. Totuşi, mergand mai departe, observăm că art. 185 alin. (2) din Directiva prevede că “(…) nu se efectuează ajustări în cazul operaţiunilor rămase total sau parţial neachitate sau în cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate în mod corespunzător (…).”, de unde se poate desprinde uşor concluzia că, într-adevăr, regulile naţionale sunt mult mai restrictive decât cele comunitare.
După cum spuneam şi la început, dezbaterile pe această temă nu sunt noi şi există chiar variante de lucru care converg către eliminarea obligaţiei de ajustare a TVA în cazul casării bunurilor de capital. Nu este înă foarte clară poziţia finală a autorităţilor fiscale, a Ministerului de Finanţe, precum şi dacă, şi mai ales când, vom asista la modificarea prevederilor din Codul Fiscal cu rezultatul final de a veni în sprijinul activităţii economice.
Despre autor:
Răzvan Graure are o solidă experienţă în consultanţă fiscală. Înainte de a se alătura echipei Muşat & Asociaţii Consultanţă Fiscală, pe poziţia de Senior Tax Manager, a activat în prestigioase companii de consultanţă fiscală din Big Four. Este membru ACCA – The Association of Chartered Certified Accountants şi membru al Camerei Consultanţilor Fiscali din România.
Despre Muşat & Asociaţii Consultanţă Fiscală
Afiliată la Muşat şi Asociaţii, Muşat & Asociaţii Consultanţă Fiscală oferă consultanţă pentru o largă paletă de aspecte fiscale, precum şi pentru cele generate de multiplele schimbări ce au loc la nivel legislativ. Expertiza acoperă toate domeniile de impozite şi taxe, aplicabile atât la nivel naţional cât şi internaţional, de la impozitarea directă şi indirectă, preţuri de transfer şi taxa pe valoarea adăugată (TVA), până la consiliere de specialitate in fuziuni si achiziţii, tranzacţii transfrontaliere complexe şi în identificarea alternativelor financiare pentru investiţii în România.
(Articol apărut în revista AutoExpert Flote, decembrie 2013 – ianuarie 2014)
Comentați?