În pofida promovării intense a Summitului COP26 privind schimbările climatice, răspunsurile aşteptate privind o agendă clară de decarbonizare în transporturi au fost prea puţine şi fragmentate.
Stabilirea obiectivelor în domeniul maritim şi aerian revine în mare parte organizaţiilor neguvernamentale supranaţionale, precum Organizaţia Maritimă Internaţională şi Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, ale căror decizii sunt transpuse în legislaţie de către membrii individuali. Luând în considerare interesele diverse ale multiplelor părţi implicate, negocierile sunt îndelungate, iar obţinerea unui acord este un proces dificil.
Transportul rutier este, însă, un caz diferit. Stabilirea obiectivelor este responsabilitatea guvernelor în mod individual. Un număr de 24 de ţări şi 6 constructori auto – Ford, MercedesBenz, General Motors, Volvo, Jaguar Land Rover şi BYD – s-au angajat la COP 26 să vândă numai autoturisme şi vehicule comerciale uşoare cu emisii zero pe pieţele lor principale până în 2035 şi la nivel global până în 2040. Semnatarii acordului au declarat că vor colabora pentru a face din vehiculele cu emisii zero „noua normalitate“, în condiţiile în care acestea vor deveni şi mai accesibile ca preţ. Acordul este însă notabil şi din punctul de vedere al celor care nu l-au semnat – RenaultNissan, Volkswagen, Toyota, Stellantis, BMW, Hyundai şi Honda, din partea companiilor şi China, SUA, Germania şi Franţa, din partea guvernelor.
Fără doar şi poate, dezvoltarea pieţei combustibililor alternativi şi a ecosistemului necesar susţinerii decarbonizării se bazează pe progresul tehnologiei şi pe investiţiile globale. Ca atare, anunţurile de interzicere a vehiculelor diesel la nivel individual de ţară sunt, în sine, inutile, dacă tehnologiile nu sunt suficient de avansate şi nu se adoptă o abordare coordonată unică la nivel mondial. Altfel, companiile din statele care vor accepta decarbonizarea accelerată vor fi considerabil dezavantajate faţă de cele din ţările ce nu vor lua măsuri în acest sens, dat fiind impactul economic sever asupra competitivităţii.
Realitatea este că, în pofida solicitărilor de acţiune imediată şi a retoricii asociate, schimbările majore aşteptate în ceea ce priveşte decarbonizarea par a întârzia. În funcţie de punctul de vedere al fiecăruia, Summitul COP26 a reprezentat fie o tribună în care subiectul a fost abordat raţional, fie o oportunitate pierdută în faţa unei aşa-numitei „urgenţe climatice“.
(Articol publicat în revista Flote Auto, ediția decembrie 2021 – ianuarie 2022)
CITEȘTE ȘI:
Editorial Flote Auto. Cât de pregătită este societatea pentru „Fit for 55“?
Editorial Flote Auto. Vremuri grele pentru managerii de flote
Comentați?