Cum se gestionează flota sustenabilă

 Flota sustenabilă, care produce o amprentă de carbon cât mai mică, poate fi gestionată prin diverse metode care nu presupun investiţii foarte mari. Specialiştii spun că, prin intermediul lor, emisiile de CO2 pot scădea chiar şi cu 40%.



flota

Ponderea transportului între factorii care produc schimbările climatice are cea mai rapidă creştere, cel rutier generând, în prezent, aproximativ 20% din emisiile de dioxid de carbon din Uniunea Europeană și aproximativ o treime din emisiile de gaze cu efect de seră din SUA.

În acest context, utilizarea unei flote sustenabile, cu un impact cât mai redus asupra mediului, devine din ce în ce mai importantă, deoarece, în medie, un vehicul de companie (4,2 tone CO2/an) generează de trei ori mai multe emisii decât o maşină personală (1,4 tone CO2/an). În plus, odată cu intrarea în vigoare, la nivelul Uniunii Europene, a unor reglementări mai stricte privind emisiile, şi gestionarea parcurilor auto este în plină schimbare

În managementul flotei, majoritatea companiilor încearcă, pentru început, să-şi reducă emisiile prin măsuri legate de alegerea vehiculelor şi a combustibilului. Altele, aşa-zişii „pionieri verzi”, au compensat emisiile maşinilor sau au cumpărat certificate de carbon pentru a atinge obiectivul de emisii zero.

În prezent, conceptul de neutralitate a carbonului este adesea extins pentru a include şi alte gaze cu efect de seră. Termenul „neutru din punct de vedere al climei” reflectă includerea şi a altor gaze cu efect de seră care contribuie la schimbările climatice, CO2 fiind însă cel mai frecvent.

Efectele legislaţiei UE

Legislaţia Uniunii Europene stabileşte obiective obligatorii de reducere a emisiilor pentru autoturismele noi Aceste reglementări reprezintă piatra de temelie a strategiei UE de îmbunătăţire a economiei de combustibil pentru maşinile vândute pe piaţa europeană. Până în 2021, în medie, toate autoturismele noi trebuie să atingă obiectivul de 95 gCO2/km, ţinte similare fiind stabilite şi pentru vehiculele comerciale uşoare noi. În SUA, toate autoturismele noi trebuie să atingă, ca medie a flotei, obiectivul de 101 gCO2/ km, până în 2025.

În acest context, în multe state membre ale UE este daja foarte frecvent întâlnit un sistem fiscal care sprijină legislaţia europeană. Astfel, vehiculele cu emisii zero şi vehiculele cu emisii ultra-scăzute sunt stimulate, în timp ce maşinile mai poluante sunt penalizate.

De la Acordul de la Paris, guvernele Europei au început să acorde o atenţie din ce în ce mai sporită emisiilor produse de vehicule, datorită influenţei directe pe care o au asupra calităţii aerului şi a vieţii din mediul urban. Prin urmare, restricţionarea accesului în oraşe a anumitor vehicule a devenit o măsură tot mai des utilizată. Din perspectiva flotelor corporative, în condiţiile în care acestea sunt în mod obişnuit compuse din vehicule noi, care respectă cele mai recente standarde de emisie, există doar un foarte mic risc de a li se refuza accesul în centrele oraşelor europene.

Cu toate acestea, tot mai multe companii care deţin flote devin conştiente de efectul poluant al maşinilor pe care le utilizează. Multe organizaţii au deja o strategie în vigoare pentru a-şi reduce în mod semnificativ emisiile de CO2, unele dintre acestea având chiar au o politică de emisii zero.

Tipuri de măsuri

“Există o serie întreagă de măsuri pentru gestionarea flotei sustenabile care pot avea un impact real asupra reducerii amprentei de carbon. Experienţa noastră arată că, într-un scenariu ideal, emisiile de CO2 pot fi reduse cu până la 40% pe parcursul a patru ani”, explică specialiştii LeasePlan.

Aceştia precizează că măsurile ecologice (Fig. 1) cele mai frecvente se referă la eligibilitatea şi alocarea maşinilor, stabilirea pragurilor de CO2, alegerea unui combustibil “curat”, de preferinţă maşini electrice, cardurile de combustibil, comportamentul şoferilor sau apelarea la transportul alternativ ori la carsharing.

  1. Eligibilitatea şi alocarea automobilelor

Un prim pas către utilizarea unei flote sustenabile este reevaluarea criteriilor pentru alocarea maşinilor de serviciu şi modificarea, în consecinţă, a politicii auto a companiei.  De exemplu, pot fi alocate vehicule doar pentru angajaţii care au nevoie permanent de ele în scop de afaceri. Pentru cei care utilizează maşina ocazional în acest scop, specialiştii LeasePLan recomandă utilizarea unei maşini de pool sau apelarea la transportul public.

Diferitele tipuri de eligibilitate determină raportul dintre „vehiculele tip beneficiu” – maşina este alocată ca parte a pachetului de beneficii în companie – şi „vehiculele tip instrument” – maşina este alocată pentru desfăşurarea activităţii. Cu cât este mai mare ponderea celei de-a doua categorii, cu atât mai mult compania poate influenţa impactul flotei asupra mediului. În cazul unei cote mai mari de “vehicule tip beneficiu” ar trebui realizată o strategie de determinare şi de stimulare a angajaţilor eligibili de a manifesta un comportament destinat reducerii emisiilor – de exemplu, alegerea corectă a vehiculului şi un stil de conducere ecologic.

Unele sectoare economice sunt cunoscute pentru activitatea sezonieră sau pentru necesitatea de a angaja specialişti doar pentru o perioadă limitată. Pentru aceştia, compania poate înlocui, de exemplu, maşina contractată în leasing operaţional cu un vehicul închiriat pentru o perioadă scurtă, de o lună.

  1. Stabilirea pragurilor de CO2

Una dintre cele mai frecvent aplicate măsuri în administrarea flotelor sustenabile este includerea, în politica auto a companiei, a pragurilor de CO2, aliniate la obiectivele producătorilor, la subvenţiile acordate de stat ori la nivelul impozitelor. O astfel de abordare solicită însă o permanentă documentare în ceea ce priveşte evoluţiile tehnologice în materie de emisii.

Cu alte cuvinte, un şofer poate alege un vehicul până la un anumit prag maxim al emisiilor de CO2, de ex. 110 g/km. Acest lucru va asigura în mod automat că alegerea maşinii respectă obiectivele de emisie ale companiei. De reţinut este că nivelul de CO2 diferă în funcţie de tipul vehiculului. Acest lucru permite setarea unor niveluri-prag pentru diferite poziţii ale angajaţilor în cadrul companiei.

  1. Tipul de combustibil

Tipul de combustibil are un impact semnificativ asupra nivelului de emisii, deci este logic utilizăm vehicule care funcţionează cu combustibili alternativi. Din acest punct de vedere, ideal ar fi ca flota să fie compusă din maşini pur electrice, unde emisiile sunt zero, sau hibride. În locul acestora, mai pot fi utilizate şi vehicule care funcţionează pe bază de gaz natural comprimat (GNC), acestea având emisii de CO2 cu 20% mai puţine decât în cazul motoarelor pe benzină şi cu 15% mai puţine decât în cazul motoarelor diesel. Biogazul, care are aceeaşi compoziţie ca şi GNC, dar este produs prin fermentarea biomasei, obţine rezultate şi mai bune.

Cu toate că şi gazul petrolier lichefiat (GPL) este un combustibil mai “curat”, acesta a scăzut în preferinţele şoferilor pentru că – printre alte motive – majoritatea garanţiilor constructorilor şi furnizorilor auto nu-l mai includ.

Nu în ultimul rând, un combustibil care nu produce niciun fel de emisii de carbon este hidrogenul, însă aceasta nu este încă o opţiune fezabilă din cauza costurilor mari şi a lipsei staţiilor de realimentare.

  1. Maşina potrivită scopului

Mai ales atunci când maşina este un instrument de business, este esenţial să fie „potrivită scopului”, adică să fie corespunzătoare activităţii căreia îi este destinată. Şi asta, nu numai în termeni de funcţionalitate şi performanţă, ci şi la costuri corecte şi cu amprenta ecologică adecvată.

Astăzi există o gamă largă de modele care să se potrivească tuturor cerinţelor de dimensiune, greutate, cuplu şi sarcină utilă, oferind în acelaşi timp un consum eficient de combustibil şi un cost atractiv.

  1. Cardul de combustibil

Pentru evaluarea emisiilor de CO2 ale vehiculului, se poate introduce şi un card de combustibil în pachetul de serviciu pentru şofer. Acest lucru nu numai că aduce beneficii de costuri, deoarece un card de combustibil vine adesea cu reduceri, iar administrarea alimentrilor va fi mult simplificată, ci va permite şi o monitorizare a consumului real de carburant. De altfel, pe baza kilometrajului înregistrat pe cardul de combustibil, se poate calcula, pentru fiecare maşină din companie, cantitatea totală de emisii.

  1. Comportamentul şoferului

Un alt aspect important în gestionarea unei flote sustenabile îl reprezintă comportamentul conducătorilor auto. Stilul de conducere, încărcătura vehiculului, presiunea în pneuri şi planificarea călătoriei sunt elemente importante care pot afecta nivelurile de emisii. Specialiştii LeasePlan spun că schimbarea comportamentului la volan începe cu conştientizarea impactului final al deciziilor luate, atât asupra poluării, cât şi al costurilor financiare. Alte metode eficiente includ responsabilizarea şoferilor pentru acţiunile lor şi recompensarea unui comportament ecologic. Nu în ultimul rând, instruirea suplimentară a şoferilor nu numai că sporeşte siguranţa, ci reduce consumul de combustibil şi, prin urmare, emisiile de CO2.

  1. Transportul alternativ

Mai ales în zonele urbane şi în cazul flotelor cu numeroase “vehicule tip beneficiu”, companiile au început să exploreze din ce în ce mai mult oportunităţile oferite de transportul public. Din cauză că trenul, metroul sau autobuzul nu reuşesc întotodeauna să ducă angajaţii la destinaţia finală, unele companii au început să pună la dispoziţia acestora autobuze de transfer.

În Europa, au început să apară şi o altă categorie de companii, “pionierii verzi”, care aplică adevărate strategii de mediu. Acestea şi-au relocat complet birourile în zone aflate în proximitatea transportului public.

  1. Carsharing

O variantă a transportului alternativ este carsharing-ul (partajarea maşinilor). Fără doar şi poate, acest lucru predomină în zonele urbane şi este mai popular în rândul consumatorilor, decât al companiilor. Totuşi, pe măsură ce serviciile digitale se dezvoltă rapid şi oamenii devin din ce în ce mai „conectaţi” online, conceptul de carsharing devine din ce în ce mai interesant şi pentru flotele corporative. Standardizarea flotei face ca partajarea maşinilor să fie mai fezabilă; dacă flota este alcătuită din doar câteva tipuri de vehicule, acestea se pot utiliza pentru alte scopuri în timpul orelor de serviciu, decât să fie lăsate în parcare.

  1. Compensarea

Chiar şi după ce au fost implementate o serie de măsuri de mediu, flota va continua însă să producă emisii. Şi dacă parcul auto este crucial pentru continuitatea afacerii, ce se mai poate face dacă organizaţia are un obiectiv de emisii zero ?

În acest caz, se poate apela la metoda „compensării”. Dacă business-ul are mai multe activităţi, se încearcă reducerea acestora dintr-o zonă a afacerii pentru a le compensa pe cele produse în alta. Cel mai comun format la care apelează companiile interesate de reducerea amprentei de carbon este un proiect de energie regenerabilă, cum ar fi fermele eoliene, energia din biomasă sau barajele hidroelectrice. Altele companii preferă proiecte de eficienţă energetică, de împădurire, pentru îndepărtarea poluanţilor industriali sau a subproduselor agricole ori de distrugere a metanului produs în depozitele de deşeuri. Dintre toate acestea, se pare că cele mai populare tipuri de proiecte pentru compensarea emisiilor de carbon dintr-o perspectivă corporativă sunt cele de eficienţă energetică şi utilizarea turbinelor eoliene.

 

(Articol publicat în revista Flote Auto, iunie 2018)

 

Adaugati comentariu