Cele mai importante modificări ale Codului de Procedură Fiscală

În luna februarie a fost publicată în Monitorul Oficial numărul 151, Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, care aduce modificări Codului de Procedură Fiscală.

Actul normativ îşi propune, cel puţin la nivel declarativ, să vină în întâmpinarea mediului de afaceri prin adoptarea unor măsuri cum ar fi:

  1. reducerea dobânzii datorate pentru obligaţiile de plată neachitate la scadenţă.
    Nivelul dobânzii datorate este redus de la 0,04% la 0,03% pe zi de întârziere. Observăm o reducere cu 25% a nivelului dobânzii, însă povara fiscală este în continuare ridicată, chiar dacă aceasta afectează contribuabilii care nu au un comportament fiscal corect, indiferent de cauzele care conduc la un astfel de comportament.
  2. compensarea creanţelor cu obligaţiile fiscale.
    Până la data publicării ordonanţei, exigibilitatea creanţelor intervenea la data depunerii cererii de restituire, astfel că puteau fi calculate dobânzi dacă o asemenea cerere nu era depusă. Prin noile modificări exigibilitatea creanţelor este recunoscută la data naşterii dreptului la restituire, fără a mai fi legată de depunerea cererii.
  3. introducerea posibilităţii instituirii de dobânzi pentru sumele care fac obiectul unor acte administrative anulate şi care au fost stinse anterior anulării respectivelor acte administrative.
    Această măsură oferă posibilitatea contribuabilului de a solicita dobânzi pentru sumele achitate bugetului de stat deşi, conform anulării actelor administrative, nu erau datorate. Este cel mai adesea cazul sumelor datorate în urma rapoartelor de inspecţie fiscală şi a deciziilor de impunere aferente.
  4. introducerea unor prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată.
    Regula generală în ceea ce priveşte rambursarea taxei pe valoarea adăugată solicitată prin depunerea decontului de TVA cu sume negative este că organul fiscal decide dacă va efectua controlul fiscal anterior sau ulterior rambursării, în baza unei analize de risc. În cazul sumelor solicitate la rambursare care nu depăşesc 45.000 lei, controlul se va efectua după rambursare, exceptând situaţiile când contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni sau când organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite. Această măsură ar trebui să diminueze timpul care se scurge de la data depunerii decontului de TVA cu cerere de rambursare până la încasarea sumelor de la bugetul statului, în contextul în care contribuabilii de confruntă cu întârzieri foarte mari.
  5. introducerea unor reguli speciale privind stingerea creanţelor fiscale prin plată sau compensare.
    Sumele rezultate din plăţi efectuate de contribuabili nu vor fi utilizate de către autorităţile fiscale în scopul stingerii obligaţiilor care sunt supuse executării silite, dacă executarea silită este suspendată. Această modificare poate fi văzută ca un pas mic, util, dar nu şi suficient pentru evitarea erorilor care apar în fişele de plătitor.
  6. în privinţa instituirii popririi pe conturi, o măsură, impusă probabil de numeroasele contestaţii depuse de contribuabili, menită să ofere posibilitatea acestora de a răspunde somaţiei, este aceea prin care se impune respectarea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somaţiei şi până la data instituirii popririi pe conturi.
  7. în privinţa restituirii impozitului reţinut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat, sunt aduse precizări conform cărora restituirea către beneficiarul veniturilor a sumelor plătite în plus cu titlu de impozit cade în sarcina plătitorului de venit, care va recupera sumele de la bugetul statului prin compensarea cu obligaţiile fiscale curente de acelaşi tip. Nu mai este necesară depunerea unei declaraţii rectificative. Excepţie de la regula generală este situaţia în care plătitorul de venit nu mai există, astfel încât restituirea se va face de către organul fiscal.
  8. eliminarea obligaţiei de certificare a declaraţiei privind impozitul pe profit de către un consultant fiscal.
    Certificarea declaraţiei fiscale de către un consultant fiscal nu mai reprezintă o obligaţie. Totuşi, depunerea declaraţiilor certificate reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal în vederea selectării contribuabililor care sunt supuşi inspecţiei fiscale. Procedura de depunere a declaraţiilor fiscale certificate va face obiectul unui Ordin al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF). Certificarea consultantului fiscal trebuie să cuprindă detalii cu privire la cuantumul şi natura obligaţiilor de plată, cauzele care au condus la rectificare sau la exprimarea unor rezerve – dacă este cazul. Rămâne de văzut câţi contribuabili vor acţiona pro-activ şi vor decide certificarea declaraţiilor fiscale chiar şi în condiţiile eliminării obligativităţii, cu scopul nu numai de a avea un confort cu privire la obligaţiile fiscale privind impozitul pe profit, dar şi de a avea obţine un punctaj mai bun la o eventuală analiză de risc.

Modificările Codului de Procedură Fiscală aduc şi noi obligaţii pentru contribuabili, respectiv introduc obligativitatea contribuabililor nerezidenţi care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România de a depune o declaraţie privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent pentru anul expirat. Continuând practica anterioară, legiuitorul prevede că procedura depunerii declaraţiei, modelul şi conţinutului declaraţiei vor face obiectul unui ordin ANAF care va fi publicat ulterior. La fel se va proceda şi pentru stabilirea procedurii schimbului de informaţii între unităţile administrativ-teritoriale (taxele locale) şi organele fiscale din cadrul ANAF referitoare la deţinerea de catre nerezidenţi de proprietăţi imobiliare în România.

Pe lângă masurile amintite mai sus şi care au impact direct asupra contribuabililor, modificările aduse de Ordonanţa 8/2014 Codului de Procedură Fiscală încearcă şi o clarificare a unor termini sau proceduri, precum şi o aliniere a reglementărilor actului normativ cu Directivele Europene, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau cu practica procedurală din domeniul fiscal, câteva dintre acestea fiind amintite mai jos.

În sfera respectării secretului fiscal, respectiv a procedurii prin care autorităţile fiscale pot furniza informaţii din dosarul fiscal al contribuabilului, modificarea se referă la introducerea posibilităţii ca autorităţile fiscale să furnizeze informaţii oricărui solicitant, cu condiţia de a fi fost furnizat acordul scris al contribuabilului despre care sunt dezvăluite informaţii.

Lista mijloacelor de probă care pot fi folosite pentru stabilirea stării de fapt fiscale este completată cu orice elemente, inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege. Sunt incluse prevederi explicite la efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative
şi inopinate sau controale tematice, ca modalitate de administrare a mijloacelor de probă.

Depunerea unor documente semnate de persoane care exercită profesii reglementate (consultant fiscal, auditor, expert contabil, evaluator) generează obligativitatea includerii datelor de identificare ale respectivelor persoane. Dacă până în prezent, în cazul declarării în inactivitate sau reactivării decizia producea efecte faţă de terţi de la data înscrierii în Registrul contribuabililor inactivi/ reactivaţi, noile modificări prevăd că data producerii efectelor este ziua următoare înscrierii în Registru.

Sunt introduse prevederi speciale privind controlul antifraudă, ca şi control operativ şi inopinat tematic care urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi.

Selectarea contribuabililor care vor fi supuşi inspecţiei fiscale va fi bazată pe nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc, o activitate care are drept scop identificarea riscurilor de nedeclarare a creanţelor fiscale.

Modificările aduse codului de procedură fiscală sunt elaborate în spiritul consolidării procesului de armonizare al legislaţiei naţionale cu legislaţia europeană. Acestea pot fi privite drept elemente utile unui mediu de afaceri matur sau, cel puţin, în curs de maturizare.

 

Mădălina GatuDespre autor:

Mădălina Gaţu, Tax Manager în cadrul firmei Voicu & Filipescu Tax Advisers, are o experienţă solidă în domeniul fiscal şi contabil, oferind clienţilor societăţi locale şi multinaţionale servicii specifice în domeniul impozitării întreprinderilor, consultanţă fiscală, consultanţă financiară şi asistenţă contabilă. Experienţa Mădălinei Gaţu include de asemenea funcţiile de consultant şi consultant senior în cadrul reprezentanţei din România a celei de-a cincea organizaţii multinaţionale de contabilitate şi consultanţă din lume.

 

Despre Voicu & Filipescu Tax Advisers:

Voicu & Filipescu Tax Advisers SRL a fost înfiinţată în anul 2009 ca societate specializată în consultanţă fiscală şi contabilă afiliată Voicu & Filipescu SCA, prin integrarea firmei specializate Steuer & Buchhaltung Partners SRL, înfiinţată în anul 2006 de către un grup de consultanţi fiscali experimentaţi. Activitatea firmei este concentrată pe acordarea de servicii de consultanţă financiară, fiscală şi contabilă clienţilor companii locale şi multinaţionale active într-o varietate de industrii.

(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, aprilie 2014)

Adaugati comentariu