costul total de deținere
Home Miscellanea Business Cursa către electrificarea flotelor. Poate sprijini statul reducerea Costului total de deținere al unui vehicul?

Cursa către electrificarea flotelor. Poate sprijini statul reducerea Costului total de deținere al unui vehicul?

Dincolo de obiectivele generoase privind protecția mediului și reducerea poluării, electrificarea flotelor corporative este o decizie pur economică, bazată pe calcule clare privind costul total de deținere al vehiculelor. Tocmai de aceea, propunerea Comisiei Europene privind impunerea de cote obligatorii de mașini electrice în flotele corporative are o serie de oponenți.

Pe scurt, Executivul comunitar a dezvăluit, pe 16 decembrie, inițiativa „Ecologizarea flotelor corporative”, ca parte a unui set amplu de modificări ale reglementărilor pentru industria auto europeană. Proiectul prevede impunerea, din 2030, de cote obligatorii de mașini electrice în flotele companiilor.

De exemplu, peste 4 ani, 31% din autoturismele noi înmatriculate anual de companiile mari din România trebuie să fie electrice, iar în cazul utilitarelor ușoare noi, proporția obligatorie a celor cu emisii zero este de 25%.

CITEȘTE ȘI: Câte mașini electrice trebuie să dețină companiile mari din România după 2030. Cotele obligatorii

Comisia a declarat că fiecare stat membru își poate adapta obiectivul obligatoriu în funcție de situația locală, reflectând diferențele de maturitate a pieței și circumstanțele naționale. Dar aceste obiective vor trebui să includă în continuare un „nivel minim pentru vehiculele cu emisii zero”.

Opozanții cotelor obligatorii, printre care se numără firmele mari de leasing și închiriere (Arval, Ayvens, SIXT, Enterprise), dar și alte companii importante precum Bosch, Geopost, Volvo sau Toyota, spun că măsura ar impune sarcini financiare și administrative suplimentare companiilor deja stimulate de legislația existentă ca să își reducă emisiile de CO2, precum ETS 2 – Emission Trading System, raportarea CSRD – Corporate Sustainability Reporting Directive etc”. Totodată, consideră că implementarea infrastructurii de încărcare publice și private trebuie garantată înainte de introducerea oricăror obiective de achiziție obligatorii.

Pe de altă parte, aceștia susțin că, în comparație cu vehiculele termice și cele hibride plug-in, costurile de achiziție a vehiculelor cu emisii zero sunt mai mari, iar valorile lor reziduale considerabil mai mici. Aceasta înseamnă că și Costurile totale de deținere (TCO) sunt semnificativ mai mari.

În acest context, o analiză realizată de compania de consultanță EY, în colaborare cu Eurelectric, ”Fleet forward: powering the transition to electric mobility”, arată că guvernele au la îndemână pârghii pentru a ușura sarcina companiilor privind electrificarea flotelor, prin măsuri destinate reducerii TCO.

Concret, Costul total de deținere al unui vehicul (Total Cost of Ownership, TCO) măsoară costul pe întrega durată de viață și include costurile de achiziție (costuri de capital), cheltuielile de utilizare (costuri de operare) și ceea ce se recuperează după ce vehiculul este vândut (valoare reziduală).

Costurile de operare, de exemplu combustibilul, întreținerea, asigurarea și taxele, reprezintă în general 60% – 75% din TCO.

TCO = [cost de achiziție + costuri de finanțare] + [combustibil/energie + întreținere și reparații + asigurare + taxe/comisioane + timp de nefuncționare] + valoare reziduală

– Cumpărarea: cheltuieli de capital (capex)

  • Costul de achiziție al vehiculului (preț de achiziție sau leasing)
  • Costuri de finanțare (dobânzi la împrumuturi, comisioane de leasing)
  • Infrastructura inițială (instalarea echipamentului de încărcare în cazul mașinilor electrice)
  • Taxe și comisioane inițiale (înmatriculare, livrare)

– Funcționarea: costuri de operare (opex)

  • Costuri cu combustibilul sau energia (motorină, benzină sau electricitate)
  • Service, întreținere și reparații
  • Asigurare (prime anuale)
  • Taxe și comisioane (taxă rutieră anuală, taxe de drum, permise, stimulente anuale)
  • Costuri în perioada de nefuncționare a vehiculului (pierderea productivității, închirierea unui vehicul de înlocuire)
  • Costuri administrative (costuri cu șoferii, gestionarea flotei, conformitate)

– Vânzarea: banii primiți înapoi la final (valoare reziduală)

  • Amortizare (pierderea de valoare pe parcursul perioadei de proprietate)
  • Valoare reziduală (valoarea de revânzare/schimbare — scăzută din total)

Costul total de deținere al unui vehicul (TCO) este astfel un indicator critic pentru managerii de flote. Dacă TCO este favorabil, acesta va influența deciziile economice ale operatorilor de a electrifica parcul auto.

Potrivit analizei EY – Eurelectric, vehiculele electrice demonstrează deja un avantaj clar în comparație cu vehiculele termice din punctul de vedere al costurilor operaționale, aceasta fiind în mare parte o consecință a reducerii costurilor cu energia, service-ul și a întreținerea.

Potrivit analizei, barierele persistente în calea electrificării flotelor europene se mențin în continuare. Acestea includ politici și stimulente fragmentate, costuri inițiale ale vehiculelor și prețuri pentru încărcarea publică față de cea privată mai mari, cererea incertă de vehicule second-hand, diluarea valorii reziduale și complexitățile operaționale. Unele țări se confruntă cu provocări în ceea ce privește viteza de dezvoltare a rețelei electrice și implementarea infrastructurii de încărcare.

Dar autorii studiului arată că Guvernele pot sprijini TCO cu măsuri specifice. Acestea includ:

  • subvenții pentru a reduce costul inițial al vehiculelor electrice,
  • soluții care includ asigurările,
  • certificarea independentă a stării de funcționare a bateriei,
  • stabilirea unor angajamente de tip buy-back în colaborare cu constructorii auto,
  • dezvoltarea unei piețe second-hand pentru a ajuta la stabilizarea valorilor reziduale.

”Dacă Europa dorește să profite de avantajul competitiv, trebuie să extindă soluțiile deja dovedite pentru flote. Aceasta înseamnă stimulente bine concepute, care combină pârghii fiscale și economice, reglementări robuste pentru a oferi certitudine pe termen lung și finanțare inovatoare cu factori practici care să facă electrificarea să funcționeze. Stațiile de încărcare de-a lungul rețelelor rutiere majore, platforme de date integrate, prioritizarea vehiculelor cu zero emisii în licitațiile de achiziții publice și stabilitatea reței electrice sunt factorii principali care necesită urgență pentru a oferi încredere și o electrificare a flotelor corporative la scară largă”, au conchis autorii studiului.

 

 

 

CITEȘTE ȘI:

 

A apărut revista FLOTE AUTO, aprilie 2026

 

Consumul de carburanți al vehiculelor hibride plug-in este de 3 ori mai mare în condiții reale

 

 

 

Comentați?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

hibride plug-in
Flotă verde

Consumul de carburanți al vehiculelor hibride plug-in este de 3 ori mai mare în condiții reale

Flotele care adoptă vehicule hibride plug-in pentru a face o tranziție mai...

Volkswagen
Business

Grupul Volkswagen ia în calcul o reducere a capacității de producție cu 1 milion de vehicule

Volkswagen intenționează să reducă din capacitatea fabricilor subutilizate și costisitoare din China...

Germania
Flotă verde

Germania vizează atingerea pragului de 8 milioane de mașini pur electrice până în 2030

NOW GmbH, Organizația Națională pentru Tehnologia Hidrogenului și a Pilelor de Combustie...

puncte de încărcare
Flotă verde

Franța va instala 30.000 de puncte de încărcare rapidă pentru autoturisme și camioane

Franța va dezvolta infrastructura de încărcare rapidă de-a lungul autostrăzilor și drumurilor...