10 modificări aduse Codului de procedură fiscală

La începutul lunii decembrie a fost publicată, în Monitorul Oficial, OUG nr. 84/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală.



taxe

Prin prevederile Ordonanţei sunt aduse modificări Codului de procedură fiscală.
Modificările aduse prin OUG nr. 84/2016 sunt numeroase şi substanţiale, prin intermediul lor fiind introduse elemente importante de noutate, precum:

  • Luarea în considerare a datei comunicării deciziei de impunere, şi nu a termenului de plată, pentru a se stabili vechimea diferenţelor de obligaţii fiscale stabilite prin aceasta;
  • Exceptarea actelor de executare ce privesc poprirea bancară de la obligaţia de a indica natura şi cuantumul creanţei sau titlul executoriu;
  • Introducerea unui termen de 30 zile de la primirea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii,  pentru contestarea acesteia.

Principalele modificări ale Codului de procedură fiscală:

  1. Modificarea condiţiilor în care se dispune reactivarea contribuabililor inactivi

 – Pentru reactivarea contribuabililor inactivi nu se mai impune cerinţa ca organul fiscal să constate că respectivul contribuabil funcţionează la sediul declarat, decât în cazurile în care aceştia au fost declaraţi inactivi tocmai pentru acest motiv sau s-au sustras efectuării controalelor, prin declararea unor date referitoare la sediu care nu au permis identificarea acestuia.

– Pentru reactivarea contribuabililor se precizează că este necesar ca aceştia să nu se regăsească în nici un alt caz care ar atrage declararea lor ca inactivi.

– Contribuabilii aflaţi în insolvenţă (în procedură simplificată), în faliment sau în dizolvare sunt scutiţi de la îndeplinirea cerinţelor aplicabile pentru a se dispune reactivarea contribuabililor inactivi, aceştia fiind reactivaţi dacă îşi îndeplinesc obligaţiile declarative.

  1. Detalierea momentului plăţii creanţelor fiscale, bugetare şi altor sume colectate de instituţii publice, pentru o serie de ipoteze particulare

– În cazul plăţilor în numerar, data plăţii va fi cea înscrisă în documentul de plată eliberat de organul fiscal, Trezoreria Statului, instituţiile publice beneficiare sau de instituţiile de credit care au încheiate convenţii cu instituţii publice sau Trezoreria Statului.

– În cazul plăţilor efectuate în numerar la terminale şi echipamente puse la dispoziţie de instituţii de credit care au încheiate convenţii cu Ministerul Finanţelor Publice, data plăţii va fi cea înscrisă în documentele emise de aceste terminale sau echipamente.

– În cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data plăţii va fi data înscrisă pe mandatul poştal. Pentru mandatele transmise în sistem electronic, data plăţii va fi data poştei, aşa cum este aceasta transmisă prin sistemul electronic către Trezoreria Statului.

– În cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă puse la dispoziţie de instituţiile de credit, inclusiv tranzacţiile efectuate prin utilizarea contului tranzitoriu deschis conform convenţiilor încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice, data plăţii este data la care băncile debitează contul persoanei care efectuează plata, aşa cum este transmisă această informaţie prin mesajul electronic al băncii.

– În cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data plăţii va fi data la care a fost efectuată tranzacţia, aşa cum este aceasta confirmată prin procedura de autorizare a acesteia.

– Tipurile de creanţe fiscale administrate de ANAF, care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare, precum şi procedura aplicabilă, vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

  1. Reglementarea modului în care se va face dovada plăţii

– Dovada plăţii va putea fi făcută prin documente emise pe suport hârtie, originale sau copii certificate prin semnătură de instituţia emitentă, precum ordinul de plată, chitanţa, mandatul poştal sau extrasul de cont.

– Dovada plăţii poate fi făcută şi prin documentul emis de terminalele sau echipamentele instituţiilor de credit care furnizează servicii de efectuare a plăţilor către bugetul de stat, extrasul de cont în cazul plăţilor efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă, documentul de plată editat pe suport hârtie, în cazul plăţilor prin intermediul cardurilor bancare sau mandatul poştal editat pe suport hârtie. În cazurile de mai sus, este obligatoriu ca debitorul să îşi completeze datele de contact pe documentul emis pe suport hârtie, iar instituţiile publice sunt obligate să verifice primirea sumelor şi să solicite informaţii în caz de neconcordanţă, utilizând aceste date de contact.

– Dacă plata nu este confirmată, se va emite o decizie de recuperare a sumelor respective, decizie care constituie titlu executoriu.

  1. Vechimea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi accesorii, în procedura de stingere a obligaţiilor fiscale

– În cazul obligaţiilor fiscale principale şi accesorii stabilite prin decizie de impunere, criteriul vechimii obligaţiilor fiscale – în cazul aplicării regulilor de stingere prevăzute de art. 165 din Codul de procedură fiscală – se stabileşte în funcţie de data comunicării către contribuabil a deciziei, şi nu în funcţie de termenul de plată.

  1. Limitarea inspecţiei fiscale efectuate pentru soluţionarea deconturilor de TVA cu opţiune de rambursare

– Se precizează faptul că inspecţia fiscală pentru soluţionarea unui decont de TVA cu opţiune de rambursare va privi doar acele perioade care au generat suma solicitată la rambursare.

– Cu toate acestea, dacă organul de inspecţie fiscală are indicii cu privire la nerespectarea legislaţiei fiscale în perioade anterioare, inspecţia fiscală poate fi extinsă pentru a le include şi pe acestea.

  1. Termenul pentru formularea contestaţiei împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii

– Se precizează faptul că Deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii pot fi contestate direct în faţa instanţei de judecată, fără a fi formulată o plângere prealabilă.

– Este introdus un termen de 30 zile de la primirea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, pentru contestarea acesteia, în faţa instanţelor de judecată.

  1. Înlăturarea obligaţiei de a indica natura şi cuantumul creanţei şi titlul executoriu, în cazul popririi bancare

– În actele de executare ce privesc poprirea asupra conturilor debitorilor, deschise la bănci, nu va fi obligatorie indicarea naturii şi cuantumului creanţei, şi nici a titlului executoriu.

  1. Pe durata suspendării executării prin depunerea unei scrisori de garanţie bancară nu vor mai fi emise decizii de accesorii

– În cazul suspendării executării silite ca urmare a depunerii unei scrisori de garanţie bancară, pe perioada suspendării nu se vor mai emite şi comunica Decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii.

  1. Poprirea asigurătorie devine poprire executorie prin comunicarea unei noi adrese de înfiinţare a popririi, şi nu a unui titlu executoriu

– În cazul în care, anterior emiterii unui titlu executoriu, a fost instituită poprirea ca măsură asigurătorie, aceasta va deveni măsură de executare silită prin comunicarea unei noi adrese de poprire, şi nu a titlului executoriu.

  1. Modificări cu privire la competenţă

– Contestaţiile împotriva deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii vor fi soluţionate de acelaşi organ fiscal competent să soluţioneze şi contestaţia privind creanţa principală, care a generat acele accesorii.

– Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor va soluţiona contestaţii ce privesc creanţe fiscale de peste 1.000.000 lei. În prezent competenţa revine acestei structuri doar pentru creanţe fiscale de peste 5.000.000 lei.

 

Adaugati comentariu