Test drive BMW 118d / BMW 135i xDrive

În general, însă, polivalența înseamnă compromisuri, iar asta ucide incisivitatea nativă. Am intrat cu rezerve la volanul versiunii BMW 118d, influențat de datele oficiale: cele 50 kg în plus, concomitent cu schimbarea punții motoare nu sunt vești bune. Primele impresii sunt, însă, premium: indiferent de turație, motorul este extrem de silențios și, la interior, nu sună a diesel. Nici nu vibrează așa cum m-aș aștepta, așa că trec mai departe: încep să abuzez de el, pe drumurile sinuoase de țară din landul Bavaria. Viraj după viraj, prind curaj și urc spre limită întreg ansamblul, descoperind că problemele sunt doar în capul meu: ținuta de drum a noii generații ”totul în față” este eminamente neutră pe drumurile publice. Probabil că circuitul ar putea releva un comportament subvirator, dar pe șosea toate astea sunt doar prejudecăți, chiar și cu jantele de 17 inci cu care a fost încălțat exemplarul meu.

În primul rând, pentru că șoferul percepe reacțiile sistemului ESP ca fiind de 10 ori mai rapide decât până acum, iar asta se traduce într-o senzație de agilitate excelentă. Apoi, pentru că întreg ansamblul a fost înzestrat cu elemente inovatoare, precum bare de rigidizare în formă de bumerang (mult mai rezistente la torsiune), iar suspensia a fost reglată separat pentru fiecare motorizare. Mai mult, puntea spate este multilink inclusiv la versiunile de bază, spre deosebire de Mercedes-Benz Clasa A şi VW Golf, care echipează versiunile mai slab motorizate doar cu punte semiindependentă.

Configurează aici un BMW Seria 1!

Transmisia Steptronic cu convertizor de cuplu este enervant de bună, ca întotdeauna. Se bazează pe cuplul mare și schimbă în consecință: de la Eco Pro, unde motorul doar mormăie, semn că nu trece de 2.000 rpm (nu există turometru), până la Sport, unde nu se sfiește să urce până la 4.000 rpm pentru a scoate totul din propulsor. La culcarea accelerației, se simte o mică latență până la dezvoltarea întregii forțe de tracțiune, dar nimic deranjant. La sfârșitul testului de aproximativ 120 km, consumul afișat a fost de 5,9 l/100 km. Direcția este foarte exactă la punctul central și se întărește suficient pentru a crea siguranță în abordarea virajelor la cuplarea modului Sport, caz în care transmite suficiente informații despre aderența punții față. Toate exemplarele din test au fost echipate cu suspensia adaptivă opțională, care lucrează fără reproș. Din păcate, nu știu cum se simte suspensia standard, despre care nemții spun că au reglat-o ”mai sportiv”.

Apoi am sărit la volanul versiunii de top, M135i: tracțiune integrală, jante pe 19 inci, diferențial blocabil Torsen pe față și cel mai puternic motor cu 4 cilindri din istoria mărcii. Aici, altele sunt senzațiile. Cuplarea modului Sport picantează cu kick-uri fiecare schimbare de treaptă (vă mai amintiți Impreza WRX STI?), parcă de teama de a nu ”prăji” ambreiajul, forța de tracțiune este extrem de susținută, iar volanul mai gros decât la 118d (poate prea gros pentru unele mâini) îmi asigură o priză excepțională. Totul se mișcă alert și îmi solicită toată implicarea, cu prețul a 10,5 l/100 km la sfârșitul testului. Antifonarea fabuloasă a interiorului, însă, parcă îmblânzește întrucâtva bestia, astfel că, la 160 km/h (2.800 rpm în tr. a 8-a), dacă nu privești vitezometrul, pare că nu ai mai mult de 130 km/h. Zgomotele aerodinamice se limitează la mici turbulențe în zona oglinzilor laterale.

La fel și la culcarea accelerației, unde sunetul motorului este atât de bine ținut în frâu, încât a trebuit să fie dublat de un sunet virtual din boxe. Astfel, și cea mai temută versiune din gamă pare că s-a cizelat, fapt care îi va încânta pe cei mai mulți clienți, dar i-ar putea dezamăgi pe puriști.

Dinamica „în vizor”

Versiunea de top, M135i se diferențiază de surorile mai puțin puternice prin câteva elemente de stil. Printre ele, nările cu țesătură care înlocuiește clasicele bare verticale și grila inferioară de mari dimensiuni, flancată de cele două prize verticale ”air curtains”. Evacuările au diametre majorate de la 90 la 100 mm, iar standard vine cu jante pe 18 inci (16 la restul gamei). Standard, M135 rulează pe suspensie sport, coborâtă cu 1 cm.

[mb_verdict]

Noua generație a progresat în toate privințele. De la postul de conducere “împrumutat” de la X5&Co., până la spațiul interior și rularea silențioasă – totul surclasează oferta fostei generații. A devenit enervant de bun… De fapt, singura critică reală pe care i-aș putea-o aduce este pierderea unei fărâme din puritatea fostei generații. Dar cum cerințele pieței sunt tot mai focusate pe rafinament, BMW a făcut pasul înțelept.

[/mb_verdict]

[mb_plusminus]

Motoare și transmisie Steptronic rafinate|Ținută de drum neutră|Frâne excepționale|Direcție exactă și comunicativă|Suspensie adaptivă excepțional reglată|Spațiu interior și portbagaj în progres||S-au “șters” puțin senzațiile tari

[/mb_plusminus]