Şapte opţiuni pentru controlul fluxului de numerar

de Constantin Măgdălina, Knowledge Management, EY România. În condiţiile numerarului deficitar, problema multor companii româneşti este, în continuare, căutarea unor soluţii eficiente de consolidare a fluxului de numerar.

Chiar şi în contextul recentei relaxări a creditării din partea băncilor comerciale din România, finanţarea bancară nu este încă o sursă de numerar accesibilă pentru multe IMM-uri. Cu accesul la finanţare redus, companiile în deficit de numerar contează de multe ori pe amânarea rambursării datoriilor prin refinanţarea acestora până când condiţiile se vor îmbunătăţi.

De aceea, companiile româneşti trebuie să se concentreze pe alte soluţii de generare a numerarului: managementul performant al capitalului de lucru, creşterea eficienţei fiscale sau îmbunătăţiri operaţionale ale funcţiei financiare.

Iată numai câteva opţiuni pe care le poate avea în vedere un director financiar pentru consolidarea fluxului de numerar:

1. Gestionarea poziţiei de numerar pe toată durata anului financiar, nu doar la momentele de raportare. Înaintea crizei, mulţi directori din companii se concentrau pe rezultatele financiare dorite, pe măsură ce se apropiau de finalul anului financiar. Pentru a obţine rezultatele ţintite de acţionari, unele firme întârziau plăţile către furnizori şi făceau vânzări rapide către clienţi. Rezulta, astfel, o reducere a stocurilor şi se genera creşterea veniturilor. Însă companiile nu trebuie să acţioneze precipitat la momentele de raportare, ci să adopte o gestiune a numerarului eficientă şi consecventă pe toată durata anului.

2. Schimbările mici pot produce rezultate mari. Simple schimbări în procesele interne, cum ar fi contactarea clienţilor restanţi după sau înainte de scadenţa datoriei, pot avea ca rezultat îmbunătăţirea performanţei capitalului de lucru, reducând nevoia de numerar din companie. De asemenea, trebuie avută în vedere alocarea corectă a costurilor, astfel încât să crească cele aferente vânzărilor, reducându-se astfel marjele brute şi taxele datorate.

3. Optimizarea poziţiei fiscale poate avea un impact imediat asupra numerarului. Simpla introducere greşită a unui cod de facturare în sistem poate conduce la ineficienţă fiscală. Acţionarii presează directorii financiari ca din gestionarea plăţii taxelor să genereze eficienţe de numerar pentru companii. De aceea aceştia trebuie să coordoneze îndeaproape funcţia fiscală în cadrul departamentului financiar.

4. Accesarea unor programe de stimulente fiscale. În România, companiile implicate în cercetare-dezvoltare sau cele care deţin proprietatea intelectuală asupra unor active beneficiază de două programe de stimulente fiscale:

• Amortizarea accelerată a activelor (maximum 50% din valoarea fiscală a activului poate fi amortizată în primul an de folosinţă)
• Deducerea suplimentară pentru cheltuieli eligibile aferente activităţilor de cercetare-dezvoltare, majorată din februarie 2013, de la 20% la 50%.

Cunoaşterea şi accesarea acestor stimulente de către companiile implicate în activităţi de cercetare-dezvoltare ar putea conduce la îmbunătăţiri importante ale fluxului de numerar pentru companiile respective.

5. Accesarea fondurilor europene. Apetitul scăzut al băncilor comerciale pentru finanţarea IMM-urilor din ultimii ani a adus în prim plan pentru acestea perspectiva finanţării din fonduri europene, pe activităţile eligibile. Succesul în accesarea acestor surse non-bancare oferă perspectiva unei trasabilităţi a performanţei companiei în administrarea unei surse de finanţare cu cerinţe de raportare serioase. În mod cert, companiile care accesează fonduri europene se pot bucura de o mai mare deschidere ulterioară a băncilor la solicitări de creditare.

6. Reproiectarea modelului de business şi a lanţului de aprovizionare şi gestionare. Volatilitatea cererii şi a mediului economic a apropiat furnizorii şi clienţii. Pentru a avea o imagine mai clară asupra clienţilor, furnizorii solicită informaţii de la punctele de vânzare cu privire la produsele vândute, volumul şi viteza de rotaţie a acestora pentru a previziona şi gestiona cererea şi ciclul de rotaţie al stocurilor. Astfel, companiile pot face schimbări de structură în felul în care gestionează relaţia cu furnizorii şi clienţii.

7. Vânzarea activelor cu randamente scăzute. În cazul companiilor ce deţin active cu randamente scăzute, directorii financiari trebuie să adopte o abordare sistematică de revizuire a portofoliului, astfel încât să le identifice şi să le vândă, pe baza deciziei acţionarilor. Numerarul obţinut va fi alocat apoi într-o zonă mai eficientă a business-ului.
Este important ca toate companiile în deficit de numerar să-şi adapteze modelul de business la noile realităţi economice, cu rate de creştere scăzute şi numerar insuficient. Pentru a controla şi exploata eficient fluxul de numerar, directorii financiari trebuie să aibă în vedere şi cele 7 opţiuni descrise mai sus. De buna utilizare a lichidităţilor va depinde nu numai consolidarea financiară şi ieşirea companiei din survival mode, ci şi intrarea într-un nou ciclu de creştere.

Despre autor:

Constantin Măgdălina este Knowledge Management Officer în cadrul departamentului de Marketing al EY România. În cei doi ani de activitate la EY, a iniţiat şi coordonat studii de analiză a mediului de afaceri din România. Printre acestea se numără previziunile economice de creştere a firmelor în 2013, managementul cunoştintelor şi social media.
Constantin Măgdălina a absolvit facultatea de Ştiinte Politice din cadrul Universităţii Bucureşti şi are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Are o experienţă profesională de cinci ani, timp în care a lucrat atât în ţară cât şi în străinătate. Este autor a numeroase articole pe tema inovaţiei si a eficientizării proceselor de afaceri şi participă ca speaker la evenimente şi conferinţe de business.

Despre EY

Ernst&Young (EY) este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 175.000 de angajaţi în 728 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 25,8 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2013. Reţeaua EY este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. EY România are birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.
(Articol apărut în revista AutoExpert Flote, luna februarie 2014)