Până în 2016, România trebuie să adopte reglementări privind utilizarea carburanţilor alternativi

Comisia Europeană a adoptat noile regulile pentru implementarea infrastructurii destinate combustibililor alternativi în statele membre, în special în ceea ce priveşte punctele de încărcare pentru vehiculele electrice (staţii de încărcare) şi punctele de alimentare cu gaze naturale şi hidrogen.



 

Statele membre au ca termen data de 18 noiembrie 2016 pentru transpunerea Directivei 2014/94/UE în legislaţia naţională.

Potrivit noilor reglementări publicate deja în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fiecare stat membru trebuie să adopte un cadru naţional atât pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi în sectorul transporturilor, cât şi pentru dezvoltarea unei infrastructuri minime, cum ar fi punctele de încărcare pentru vehiculele electrice (staţii de încărcare) şi punctele de alimentare cu gaze naturale (gaz natural comprimat – GNC şi gaz natural lichefiat – GNL) şi hidrogen.

La ora actuală, 94% din transporturile rutiere ale Uniunii Europene depind de petrol, costul utilizării combustibililor derivaţi atingând zilnic 1 miliard de euro.

În ceea ce priveşte vehiculele cu gaz natural, în UE funcţionează în prezent aproximativ 3.000 de puncte de realimentare. Potrivit Comisiei Europene, reţeaua actuală de distribuţie ar putea fi completată cu puncte de realimentare locale, care utilizează biometan.

GPL sau autogazul este un combustibil alternativ, derivat din tratarea gazului natural şi din rafinarea petrolului, cu o amprentă de carbon redusă şi cu emisii poluante semnificativ mai mici în m comparativ cu combustibilii convenţionali. Se estimează că bio-GPL derivat din diverse surse de biomasă va deveni o tehnologie viabilă pe termen mediu spre lung. GPL poate fi utilizat în transporturile rutiere (autoturisme şi camioane) pentru toate tipurile de distanţe. Acesta poate fi utilizat şI pentru navigaţia interioară şi pentru transporturile maritime pe distanţe scurte. Infrastructura GPL este destul de bine dezvoltată, un număr semnificativ de staţii de alimentare existând deja în Uniunea Europeană (aproximativ 29.000).

Staţii pentru vehicule electrice

Până la 31 decembrie 2020, statele membre îşi vor stabili modalitatea în care vor fi instalate punctele de încărcare pentru vehiculele electrice, precum şi tipurile de acţiuni pe care le vor adopta pentru a atinge acest obiectiv.

Tot până la 31 decembrie 2020, ţările din UE trebuie să monteze un număr minim de puncte de încărcare pentru vehiculele electrice, din care 10% trebuie să fie accesibile publicului. Vehiculele electrice ar trebui să aibă o minimă posibilitate de a se deplasa în centrele urbane şi suburbane sau în alte zone dens populate.
Numărul acestor puncte de reîncărcare se stabileşte prin luarea în considerare, printre altele, a numărului de vehicule electrice estimat a se înregistra până la sfârşitul anului 2020. Cu titlu indicativ, numărul mediu corespunzător de puncte de reîncărcare ar trebui să fie echivalent cu cel puţin un punct de reîncărcare pentru 10 autoturisme, luându-se de asemenea în considerare tipul de autoturism, tehnologia de reîncărcare şi punctele de reîncărcare private disponibile.

Toate punctele de reîncărcare accesibile publicului trebuie să pună la dispoziţia utilizatorilor de vehicule electrice posibilitatea de încărcare ad-hoc, fără a încheia un contract cu furnizorul de energie electrică sau cu operatorul în cauză.

Potrivit Directivei, statele membre vor supraveghea preţurile practicate de operatorii punctelor de reîncărcare accesibile publicului şI se vor asigura că acestea sunt rezonabile, uşor şi clar comparabile, transparente şi nediscriminatorii. Totodată, vor urmări cooperarea nediscriminatorie a operatorilor sistemului de distribuţie cu orice persoană care instalează sau exploatează puncte de reîncărcare accesibile publicului.

Puncte de realimentare hidrogen

Statele membre care decid să includă, în cadrele lor naţionale de politică, puncte de realimentare cu hidrogen accesibile publicului se asigură că, până la 31 decembrie 2025, este disponibil un număr corespunzător de astfel de puncte, pentru a asigura circulaţia autovehiculelor care funcţionează cu hidrogen, inclusiv a vehiculelor cu pilă de combustie. Totodată, ţările UE vor urmări conformitatea cu specificaţiile tehnice aferente Directivei a punctelor de realimentare cu hidrogen accesibile publicului, instalate sau reînnoite începând cu 18 noiembrie 2017.

Puncte de realimentare GNL

Statele membre se vor asigura că, prin intermediul cadrelor lor naţionale de politică, un număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL accesibile publicului este instalat până la 31 decembrie 2025, cel puţin de-a lungul reţelei centrale TEN-T existente. Aceste măsuri vor garanta circulaţia autovehiculelor grele care funcţionează cu GNL în întreaga Uniune, cu condiţia ca, în raport cu beneficiile, costurile să nu fie disproporţionate.

Luând în considerare piaţa autovehiculelor grele care funcţionează cu GNL, Comisia ar putea modifica reglementările specifice până la 31 decembrie 2027.

Puncte de realimentare GNC

Pentru ca autovehiculele care funcţionează cu GNC să poată circula în aglomerările urbane/suburbane şi în alte zone dens populate, statele membre trebuie să instaleze, până la 31 decembrie 2020, un număr corespunzător de puncte de realimentare. Totodată, până la 31 decembrie 2025, ţările UE vor fi obligate să monteze astfel de puncte de reîncărcare cel puţin de-a lungul reţelei centrale TEN-T existente, pentru ca autovehiculele care funcţionează cu GNC să poată circula în întreaga Uniune.

Informarea utilizatorilor

Statele membre trebuie să se asigure că sunt puse la dispoziţia utilizatorilor informaţii relevante, consecvente şi clare privind autovehiculele care pot fi alimentate în mod obişnuit cu diferiţi combustibili introduşi pe piaţă sau care pot fi reîncărcate la punctele de reîncărcare. Astfel de informaţii vor fi puse la dispoziţie în manualele de utilizare, la punctele de realimentare şi de reîncărcare, la bordul autovehiculelor şi la comercianţii de pe teritoriul acestora. Această cerinţă se aplică tuturor autovehiculelor şi manualelor de utilizare a acestora, introduse pe piaţă după 18 noiembrie 2016.

Furnizarea de informaţii se bazează pe dispoziţiile privind etichetarea, iar reprezentarea lor graphică trebuie să fie simplă, uşor de înţeles şI poziţionată într-un mod vizibil:

  • – la pompele relevante şi la ajutajele acestora, la toate punctele de realimentare, de la data la care combustibilii sunt introduşi pe piaţă;
  • – pe toate capacele rezervoarelor autovehiculelor recomandate şi compatibile cu respectivul combustibil sau în imediata apropiere a acestora, precum şi în manualele autovehiculelor, în momentul introducerii pe piaţă a autovehiculelor, respectiv după 18 noiembrie 2016.

Dacă este cazul, în ceea ce priveşte gazul natural şi hidrogenul, la afişarea preţurilor combustibililor într-o staţie de alimentare cu combustibil, comparaţia dintre preţurile pe unitate relevante este afişată în scop informativ. Afişarea acestor informaţii nu trebuie să inducă în eroare şi să creeaze confuzie în rândul utilizatorilor.

Pentru a creşte gradul de sensibilizare a consumatorilor şi a oferi transparenţă în privinţa preţului combustibililor într-un mod coerent în întreaga Uniune, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul actelor de punere în aplicare, o metodologie comună pentru compararea preţului pe unitate al combustibililor alternativi.

2 thoughts on “Până în 2016, România trebuie să adopte reglementări privind utilizarea carburanţilor alternativi

  1. „Ora 12:00 a venit, omul negru n-a sosit”

    Foarte bun articol, doar ca nimeni n-a avut urechi de auzit s-au factorii de raspundere s-au facut ca ploua. Din pacate 18 noiembrie 2016 a trecut fara ca Parlamentul sa ia in dezbatere in plen propunerea legislativa de transpunere a Directivei DAFI. Se poate spune ca s-a inecat la mal, pentru ca a ajuns pana la stadiul „07.11.2016 – înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor”, asa cum apare pe site-ul Camerei Deputatilor: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=15944

    Grupul Antares, pe care il reprezint, astepta cu speranta aceasta legislatie, care parea posibila macar sub amenintarea infringementului. Dar se pare ca nimic nu-i sperie pe decizionali.

    Asociatia Producatorilor si Utilizatorilor Gazului Natural Comprimat, din care facem parte, a tras mai multe semnale de alarma catre Guvern si ulterior expirarii termenului de transpunere a dat un comunicat de presa prin care facea cunoscuta situatia.

    Totul pare in van, dar nu renuntam pentru ca este pacat sa renuntam la sansa noastra, a tuturor, de a respira un aer mai curat si de a avea mai multe alternative de transport.

    Nu renuntati nici voi, scrieti!

  2. „Ora 12:00 a venit, omul negru n-a sosit”

    Foarte bun articol, doar ca nimeni n-a avut urechi de auzit s-au factorii de raspundere s-au facut ca ploua. Din pacate 18 noiembrie 2016 a trecut fara ca Parlamentul sa ia in dezbatere in plen propunerea legislativa de transpunere a Directivei DAFI. Se poate spune ca s-a inecat la mal, pentru ca a ajuns pana la stadiul „07.11.2016 – înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor”, asa cum apare pe site-ul Camerei Deputatilor: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=15944

    Grupul Antares, pe care il reprezint, astepta cu speranta aceasta legislatie, care parea posibila macar sub amenintarea infringementului. Dar se pare ca nimic nu-i sperie pe decizionali.

    Asociatia Producatorilor si Utilizatorilor Gazului Natural Comprimat, din care facem parte, a tras mai multe semnale de alarma catre Guvern si ulterior expirarii termenului de transpunere a dat un comunicat de presa prin care facea cunoscuta situatia.

    Totul pare in van, dar nu renuntam pentru ca este pacat sa renuntam la sansa noastra, a tuturor, de a respira un aer mai curat si de a avea mai multe alternative de transport.

    Nu renuntati nici voi, scrieti!

Adaugati comentariu