”Orașul de 15 minute” se bazează pe ideea că locuitorii din mediul urban ar trebui să poată acoperi marea majoritate a nevoilor zilnice pe o rază de 15 minute, prin mers pe jos sau cu bicicleta, în timp ce parcurg distanțe mai mari cu alte forme de transport durabil. Scopul este de a insufla un sentiment mai puternic de comunitate și de a reduce masiv circulația vehiculelor, reducând astfel emisiile de carbon.
Până în 2050, se estimează că 70% din populația lumii va trăi în zone urbane. Această creștere continuă este plină de provocări, cum ar fi calitatea slabă a aerului și aglomerația. În majoritatea orașelor moderne, o mare parte din spațiul public este ocupată de drumuri, care trebuie să ne ducă rapid din punctul A în punctul B, dar, din păcate, oamenii pierd mult timp în ambuteiaje. În 2022, de exemplu, șoferii din București au pierdut fiecare aproximativ 91de ore în trafic, iar pe măsură ce orașele noastre devin mai aglomerate, acest lucru se va înrăutăți.
Pandemia de Covid-19 a atras atenția și asupra altor probleme, cum ar fi lipsa de produse esențiale – alimente și articole de uz casnic, precum și inegalitățile și șomajul. A evidențiat necesitatea unei mai mari reziliențe, a echității și a mai multor spații de locuit. Având în vedere că urbanizarea crește riscul de psihoză și depresie, trebuie să ne reimaginăm orașele și modul în care ne mișcăm. ”Orașul de 15 minute” ar putea fi răspunsul?
”Orașul de 15 minute”, modelul lui Carlos Moreno
”Orașul de 15 minute” are un mare potențial de a schimba modul în care trăim și relația noastră cu serviciile de transport. Cercetătorul de la Sorbonne Business School și expertul în planificare urbană Carlos Moreno a dezvoltat acest concept încă din 2016, bazându-se atât pe studiile urbanistei Jane Jacobs, care a schimbat, în New York și Vancouver, abordarea dezvoltării centrate pe autovehicule, revigorând activismul de cartier și ajutând la stoparea extinderii autostrăzilor și drumurilor, cât și pe planul „unității de cartier” a lui Clarence Perry, cel care a influențat urbanistica americană din anii 30. Încorporând filozofia „crono-urbanismului” (model care promovează descentralizarea urbană, pentru ca oamenii să nu-și piardă timpul, în fiecare zi, deplasându-se spre locurile în care muncesc, își fac cumpărăturile sau unde practică diverse sporturi), ”orașul de 15” minute pune un mare accent pe timp și pe spațiu în designul urban, două componente vitale, având în vedere faptul că mobilitatea nu mai înseamnă libertate, ci a devenit o „deplasare zilnică forțată”, cu un impact negativ asupra planetei. Fără doar și poate, congestionarea traficului și naveta lungă reduc semnificativ calitatea vieții.
Unul dintre studiile lui Carlos Moreno arată chiar că pandemia de Covid-19 pare să fi accelerat intențiile de a vedea concretizate ”orașele de 15 minute”: utilizarea bicicletelor a crescut brusc la Berlin, New York, Copenhaga și Beijing, la fel ca și utilizarea spațiilor publice, cum ar fi parcurile. „Micropiețele” din Țările de Jos au oferit acces rapid la produse de bază, numeroase proiecte similare fiind înființate și în alte părți ale lumii.
Beneficiile proximității
Orașele descentralizate bazate pe proximitate permit oamenilor să ajungă acasă, la locul de muncă, la magazine sau la furnizorii de serviciile esențiale într-o plimbare pe jos sau cu bicicleta de un sfert de oră. Sunt modele hiper-locale bazate pe oameni (nu pe vehicule), cu clădiri și spații publice cu utilizare multifuncțională. La urma urmei, clădirile noastre (ca și mașinile noastre) sunt de cele mai multe ori subutilizate. În weekend, o școală, de exemplu, ar putea fi folosită ca parc sau drept centru de evenimente culturale, iar cafenelele sau alte clădiri ar putea funcționa ca spații de coworking. Mai presus de toate, ”orașele de 15 minute” tind să fie concepute în jurul accesibilității și incluziunii.
Acest model de planificare urbană descentralizată își propune să ofere o calitate superioară a vieții – indiferent de statutul socio-economic sau de vârstă – îndeplinind șase nevoi esențiale: trai, muncă, comerț, sănătate, educație și divertisment. Mai mult timp pentru exerciții fizice și o mai mare interacțiune socială ar putea duce la îmbunătățirea bunăstării mentale și fizice, la consolidarea legăturilor cu comunitatea și la reducerea navetei.
Pandemia a arătat că munca de acasă și cumpărăturile din apropierea casei sunt fezabile și, în plus, pot da un impuls semnificativ mobilității cu emisii de carbon scăzute sau zero, prin trecerea de la vehiculele private la călătoriile active (mersul pe jos, ciclism) și la transportul în comun ori la cel partajat, care ar putea ajuta la protejarea mediului înconjurător. Orașele ar beneficia de reducerea aglomerației și a poluării, cu oportunitatea de a crea mai multe spații verzi deschise și medii prietenoase pentru copii. Beneficiile economice includ costuri mai mici cu combustibilul și întreținerea drumurilor, precum și potențial de angajare și de noi inovații în mobilitate.
Diferite abordări și opinii
Există mai multe variante ale conceptului, cum ar fi modelul de ”oraș de 20 de minute”, ”cartierele de 15 minute de mers pe jos” și ”vecinătățile rurale de 30 de minute”. Moreno însuși vrea să dezvolte conceptul pentru zone cu populații mai mici. De exemplu, un proiect dezvoltat în sudul Franței încearcă să permită oamenilor să ajungă unde au nevoie în doar 30 de minute. Indiferent, însă de abordare, toate se concentrează pe nevoile populației și pe crearea unor zone mai durabile.
Criticii se tem că ”orașele de 15 minute” ar putea duce la „comunitarism” și fragmentare, dar Carlos Moreno spune că orașele noastre sunt deja fragmentate, susținând că, dimpotrivă, conceptul său va reuni, de fapt, comunitățile. În zonele urbane construite înainte de exacerbarea pasiunii noastre pentru mașini, ”orașul de 15 minute” poate fi mai ușor de refăcut. Depinde mult de daunele cauzate, de exemplu, de programele de reînnoire urbană sau de pierderea investițiilor. Din păcate, zonele urbane mai noi ar putea fi mai dificil de schimbat. Locația centrelor comerciale, a supermarketurilor, spitalelor și a altor instituții de interes major nu se pretează cu ușurință la conceptul de ”oraș de 15 minute”, care se poate dovedi în contradicție cu modelele actuale de planificare urbană.
Aceste provocări încă sunt dezbătute la nivel teoretic, inclusiv modul în care ”orașul de 15 minute” va sprijini problemele de mobilitate ale comunităților dezavantajate.
O analiză realizată de KPMG oferă însă câteva idei care pot să ajute autoritățile să reflecteze asupra modului în care acest concept ar putea fi transformat în realitate: viziune pe termen lung; planificarea urbană având în vedere întregul ecosistem geografic (și economic) și evitarea gândirii separate – în special în privința serviciilor majore, cum ar fi transportul.
Oportunități de schimbare prin ”Orașul de 15 minute”
”Orașul de 15 minute” are un mare potențial de a schimba modul în care trăim și relația noastră cu transportul. În ceea ce privește viața de zi cu zi și crearea de comunități, în mod clar are multe de oferit. Alături de călătoriile active vor exista oportunități mai mari pentru micromobilitate, partajarea mașinii și noi inovații în transport. La rândul său, Mobility as a Service (MaaS) va avea un rol important de jucat, iar nevoia unui mod de viață mai durabil ar putea fi astfel împlinită.
Până atunci, însă, câteva metropole au început să facă primii pași către ”orașul de 15 minute”:
– La Paris, primarul Anne Hidalgo a adoptat ideile lui Carlos Moreno, iar conceptul acestuia de dezvoltare urbană s-a aflat în centrul campaniei de realegere în fruntea primăriei din 2020. Moreno spune că în Capitala Franței, 66% din spațiul public este ocupat de străzi pentru vehicule, însă mașinile personale transportă doar 17% din populație. Scopul lui Anne Hidalgo a fost să îmbunătățească calitatea vieții încă de la numirea ei în 2014. Mai întâi a interzis traficul auto de-a lungul unor părți ale Senei, iar în februarie 2020 a anunțat că vrea să transforme Parisul – un oraș de 2,2 milioane de locuitori. locuitori – într-un ”oraș de 15 minute”, numind chiar un responsabil pentru acest proiect.
– În Barcelona, 60% din spațiul public este folosit pentru mașini. Cu toate acestea, doar 1a din 4 călătorii personale se face la volan. Potrivit viceprimarului Janet Sanz, într-un sondaj recent al autorităților locale, 90% din populație favorizează măsurile de a reda spațiul public pietonilor, bicicletelor și transportului public.
– Melbourne a prezentat, în 2018, un program-pilot pentru crearea ”cartierului de 20 de minute”. Distanța de 20 de minute a fost aleasă pentru că studiile derulate cu această ocazie au arătat că acesta este timpul maxim pe care oamenii sunt dispuși să-l petreacă pentru a accesa nevoile zilnice la nivel local. Aceasta reprezintă 8.000 de metri de mers de acasă la destinație și înapoi.
(Articol publicat în revista Flote Auto, aprilie 2023)
CITEȘTE ȘI:
Înmatricularea și radierea vehiculelor vor putea fi realizate on-line
Comentați?