Pe valea râul Doubs, în Munţii Jura, există o mică naţiune ce trăieşte în 11 localităţi – Republica Saugeais. Nu este recunoscută de statul francez, dar asta nu i-a oprit pe localnici să-şi aleagă propriul preşedinte şi să intoneze propriul imn.
Un pic de istorie
Istoria acestui colţ îndepărtat al Franţei a început cu 1.000 de ani în urmă, când valea, care se află la o altitudine de aproximativ 1.000 de metri, era o regiune neospitalieră, puternic împădurită şi deseori izolată în timpul ninsorilor abundente. Singurii locuitori erau pustnicii medievali, care căutau în mod deliberat singurătatea. Unul dintre ei, Benoît, a ridicat un schit, care a devenit ulterior Mânăstirea Montbenoît.
În 1150, zona a fost cedată episcopului din Besançon de către un nobil local, Sire de Joux. Călugării Ordinului Sf. Augustin din regiunea elveţiană Valais şi câţiva lucrători din Savoia au început să taie pădurile dese de molid şi pin şi să construiască mânăstirea. În jurul ei s-au dezvoltat nu mai puţin de 11 localităţi. Acestea formează astăzi Republica liberă Saugeais.
Datorită poziţiei sale geografice, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, mărginită o linie înaltă de dealuri, zona şi-a dezvoltat, în decursul timpului, propria personalitate, distinctă chiar şi de cele două oraşe care străjuiesc valea Doubs, Pontarlier şi Morteau.
Mulţi dintre locuitorii actuali sunt descendenţii primilor savoiarzi, care şi-au transmis cu mândrie numele, generaţie după generaţie.
În 1792, arhiepiscopul din Besançon a vândut mânăstirea Montbenoît unei asocierii formate din cinci sate: Montbenoît, La Longeville, Hauterive-la-Fresse, Montflovin şi Ville-du-Pont. Acestea o administrează şi astăzi,abaţia fiind unul din punctele centrale ale turismului local.
Formarea Republicii
În 1947, prefectul departamentului Doubs a venit la Montbenoît pentru a participa la un eveniment oficial. Prefectul a luat prânzul la Hôtel de l’Abbaye din Montbenoît, care era deţinut de Georges Pourchet. În glumă, acesta l-a întrebat pe prefect: „Aveţi un permis care vă permite să intraţi în Republica Saugeais?” Prefectul a cerut detalii despre misterioasa republică, pe care Pourchet a creat-o pe loc. În glumă, prefectul l-a numit pe acesta preşedintele Republicii Libere Saugeais.
Gluma a fost luată în serios.
Georges Pourchet a murit în 1968, iar soţia sa, Gabrielle, i-a urmat ca preşedinte. S-a retras în 1970, dar a rămas activă la Montbenoît, ajutându-l pe paroh să păstreze abaţia. Pentru a strânge fonduri, a organizat un festival în 1972, în timpul căruia Gabrielle Pourchet a fost aleasă preşedinte pe viaţă.
Aceasta a numit un prim-ministru, un secretar general, 12 ambasadori, 2 vameşi şi peste 300 de cetăţeni de onoare.
În 1987, Poşta franceză a emis un timbru poştal, pentru a celebra 40 de ani de la înfiinţarea republicii.
Din 1997, există şi o bancnotă proprie, lansată cu ocazia aniversării a 25 de ani de mandat pentru Gabrielle Pourchet .Aceasta a murit la 31 august 2005, la vârsta de 99 de ani, iar fiica ei, Georgette Bertin-Pourchet, i-a succedat ca preşedinte.
Permis de trecere şi de amabilitate
Pentru a intra în Saugeais este nevoie de un permis de trecere, emis de preşedinta republicii.
Acesta se eliberează la vamă, în cadrul unui spectacol-surpriză de 20-30 de minute, care, din păcate, este prezentat numai grupurilor organizate de turişti.
La intrarea în Republica Saugeais, vameşii prezintă istoria locului şi fiecare turist îşi primeşte celebrul permis de „Liberă trecere şi de amabilitate din partea localnicilor”, completat pe numele său. Lista trebuie trimisă cu 10 zile înainte de sosire. Costul permiselor este de 50 euro/grup mai mare de 20 de persoane şi de 40 euro/grupul de 10-20 de persoane.
Atenţie! Ca în orice vamă, există perioade mai mult sau mai puţin aglomerate. La vama din Saugeais, cel mai bine este să vă prezentaţi dimineaţa. După-amiaza, grupurile de turişti blochează traficul.
Imn în grai străvechi
Zona avea propriul grai – o versiune a dialectului Arpitan (grupa limbilor provensale) vorbit în zona alpină comună din Franţa, Italia şi Elveţia – care s-a stins, din păcate. Oricum, în 1910, călugărul Joseph Bobillier, născut la Montbenoît, a scris, în graiul local, un imn, care a devenit ulterior imnul naţional al republicii.
“Qu’i n’y a ran d’té qu’ notrou Sadjet/Que stet qu’en sont peuillant se r’crerre/On ptet pô pleu qu’ s’l’érant français!”.
„Să fii saugeais înseamnă că poţi crede că eşti un pic mai mult decât a fi francez”.
Republica liberă Saugeais este un fantastic mod de promovare a turismului şi a tradiţiilor din zonă, multe dintre acestea fiind legate de producerea sortimentelor regionale de brânzeturi şi mezeluri.
De altfel, chiar locuitorii îşi consideră ţara doar o republică folclorică.
CITEŞTE ŞI:
CORONAVIRUS. Bosch dezvoltă un test rapid pentru COVID-19
Trust Motors susține activitatea Institutului Național de Boli Infecțioase ”Prof. Dr. Matei Balș”
Cel mai performant motor din lume: 2 litri, 600 CP! Secretele pe care le ascunde
Comentați?