3. Pentru ca aceasta este esenta problemei: majoritatea fondurilor de ajutorare vor veni sub forma de imprumut si nu sub forma de granturi. Este adevarat ca, Comisia Europeana va renunta, anul acesta, la solicitarile de cofinantare, diminuand astfel efortul bugetar al statelor recipiente. Si la fel de adevarat este ca se vor crea fonduri europene care vor avea caracteristici de granturi. Dar sumele cu adevarat importante vor veni sub forma de imprumuturi, purtatoare de dobanda si cu conditionalitati atasate. Este suficient sa observam dificultatile de accesare a unor noi imprumuturi de catre Italia, care este un stat important, membru al zonei euro, lovita puternic de pandemie, cu un deficit bugetar sub 3 la suta in anul trecut si cu o datorie publica mare, dar detinuta in cea mai mare masura de cetatenii si firmele autohtone (adica posibil de rostogolit la infinit). La ce tratament preferential ar putea sa spere Romania, care nu este un stat important la nivelul UE, nu este membru al zonei euro, a fost lovita moderat de pandemie, a avut un deficit bugetar de peste 4 la suta in 2019, iar datoria publica – chiar daca este mica – este detinuta in proportii semnificative de non-rezidenti (care pot cere oricand onorarea ei)?
4. Daca ne uitam la pachetele de ajutorare ale economiei implementate de state comparabile cu noi, constatam urmatoarele: in Polonia, cea mai mare parte a pachetului de circa 10% din PIB este constituita din garantii de stat, care este posibil sa nu fie activate niciodata. In Ungaria, o mare parte a pachetului este reprezentata de masuri care au fost deja implementate cu ani in urma: este ca si cum guvernul Romaniei ar promite reducerea TVA la 9% pentru alimente sau reducerea impozitului pe venit de la 16 la 10%. Altminteri, masurile efective luate pentru sprijinirea economiei nu difera prea mult in Romania fata de celelalte doua state.
5. Prin relaxarea fiscala pro-ciclica inceputa in vara anului 2015 si continuata pana la sfarsitul anului trecut, Romania si-a epuizat toata munitia pe care ar fi putut sa o utilizeze in conditii de criza. Pentru ca una este sa vii de la un surplus bugetar de 1% din PIB la un deficit de 3 – 4% din PIB (precum Germania sau Bulgaria (da, Bulgaria!) si alta este sa vii de la un deficit de 4,3% din PIB la un deficit de 7% din PIB (fara a lua in calcul aplicarea legii pensiilor). La ce fel de clementa se poate astepta Romania din partea Comisiei Europene, in aceste conditii? A trecut relativ neobservat faptul ca, zilele trecute, statele membre ale UE au votat in unanimitate declansarea Procedurii de deficit excesiv la adresa Romaniei. Fapt care arata doua lucruri: ca Pactul de Stabilitate si Crestere nu a fost ingropat („frate, frate, dar branza e pe bani”) si ca, chiar si statele dispuse sa fie indulgente cu Romania, nu au putut inchide ochii la enormitatea cifrei de deficit (obtinut in vremuri de crestere economica).
6. S-ar putea aduce in discutie un sprijin din partea FMI, similar celor 13 miliarde euro luate cu imprumut in 2010. Numai ca este important a se cunoaste faptul ca Fondul nu sprijina prin programele sale recapitalizarea companiilor, ci acorda imprumuturi statelor cu scopul finantarii in conditii preferentiale ale deficitelor externe. Chiar presupunand ca s-ar putea obtine o derogare in acest sens, chiar crede cineva ca FMI va acorda bani fara conditionalitati stricte de reformare a finantelor si a sectorului real al economiei? Iar o prima conditionalitate pe care ar putea sa o ceara – pe buna dreptate – Fondul, ar fi de a vedea ca sectorul privat din Romania capitalizeaza firmele pe care le detine la nivelul minim solicitat de Legea 31/ 1990. Conform unor calcule, necesarul de capitalizare suplimentara respectiva s-ar ridica la circa 30 miliarde euro, adica suma solicitata in prezent de sectorul privat sub forma de pachet de asistenta financiara.
7. Nici chiar convingerea – improbabila – a Comisiei si a Fondului de a trata cu ingaduinta Romania nu ar fi suficienta, fara o convingere asemanatoare a agentiilor de rating si a pietelor. Iar aici, credibilitatea Romaniei atarna de un fir de par, tara fiind situata pe ultima treapta a investment grade si orice retrogradare insemnand intrarea in categoria junk („gunoi”). Pentru ca aceasta retrogradare sa nu se intample, agentiile de rating vor vrea sa vada inca de anul acesta vointa pentru reducerea in perspectiva a deficitului bugetar, nicidecum masuri care sa adauge la acesta in viitor.
In concluzie, orice largire a deficitului sau a datoriei intreprinsa in prezent in numele combaterii crizei va lungi perioada de reajungere la normal in perioada post-criza, va mari costurile atasate si va amplifica reformele care vor trebui facute.”
CITEŞTE ŞI:
Grătare cu stil – Jeep Wrangler și VW Transporter T4
Control în transportul rutier de persoane: conducere sub influenţa alcoolului, lipsă ITP, viteză
Video: 50 de mașini lovite într-un accident în lanț pe autostradă
Comentați?