Un studiu realizat de PwC și Universitatea din St. Gallen (Elveția) demonstrează de ce serviciile individuale de mobilitate nu sunt suficiente și cum pot companiile să combine soluțiile pentru a le adapta în funcție de locație, industrie și naveta angajaților.
Mașini de serviciu, biciclete de companie, abonamente pentru transportul în comun sau bugete de mobilitate: multe companii oferă deja diverse opțiuni angajaților lor. Cu toate acestea, un studiu realizat de PwC Germania și Universitatea din St. Gallen arată că măsurile izolate nu constituie un concept de mobilitate viabil. Factorul crucial este dacă aceste soluții se potrivesc cu locația, domeniul de activitate și naveta reală a salariaților.
Companiile urmăresc mai multe obiective simultan
Mobilitatea profesională are o importanță considerabilă. Conform studiului, 41% din totalul traficului din Germania este legat de muncă, iar 62% dintre deplasările către serviciu sunt făcute cu mașina personală. Prin urmare, mai mult de jumătate din emisiile de CO₂ generate de transportul de pasageri sunt asociate cu mobilitatea profesională. Pentru companii, miza nu se rezumă doar la țintele climatice; costurile, reglementările legale, obligațiile de raportare și atractivitatea ca angajator joacă, de asemenea, un rol esențial. Cu toate acestea, multe strategii se concentrează încă pe măsuri individuale, cum ar fi leasingul auto, închirierea de biciclete sau subvenționarea abonamentelor de transport public.
De ce bugetele de mobilitate nu ajută în orice situație
Cercetătorii au concluzionat că soluțiile standardizate eșuează adesea. Un buget de mobilitate poate fi extrem de util pentru birourile dintr-o zonă urbană, însă s-ar putea dovedi inutil pentru angajații unei fabrici din mediul rural. În acest din urmă caz, soluții precum platformele de carpooling (împărțirea mașinii), serviciile de navetă tip shuttle, gestionarea parcărilor sau o flotă de vehicule electrice ar fi mult mai relevante. Studiul a chestionat 35 de manageri de mobilitate, furnizori de servicii și consultanți din Germania și Elveția, definind o structură care împarte mobilitatea corporativă în trei piloni: infrastructura fizică, mijloacele de transport disponibile și soluțiile software de suport.
Conectarea infrastructurii, a transportului și a tehnologiei
Infrastructura include elemente precum locurile de parcare și stațiile de încărcare. Opțiunile de transport variază de la flotele proprii și transportul public până la serviciile de transfer. Pe de altă parte, software-ul poate gestiona bugetele de mobilitate, rezervarea locurilor de parcare, grupurile de carpooling și optimizarea rutelor.
Studiul identifică trei profiluri tipice de companii:
- Unitățile de producție dependente de auto: unde prioritățile sunt electrificarea flotei, carpooling-ul și managementul parcărilor.
- Companiile de servicii din zonele urbane: care beneficiază cel mai mult de pe urma transportului public, a bugetelor de mobilitate și a micromobilității (trotinete, biciclete).
- Hub-urile logistice cu flote intensive: unde managementul vehiculelor și serviciile de navetă rapidă joacă rolul principal.
Când devin ineficiente chiar și ofertele bune
Concluzia cheie a studiului este că măsurile trebuie să fie interconectate. Un abonament de transport în comun are un impact minim dacă sediul companiei este greu accesibil. O rețea extinsă de stații de încărcare este inutilă dacă conexiunea la rețeaua electrică este deficitară. De asemenea, un buget de mobilitate nu poate înlocui o analiză reală a deplasărilor zilnice și a călătoriilor de afaceri ale angajaților.
Deși un proiect-pilot realizat cu 100 de angajați sugerează că opțiunile flexibile pot reduce utilizarea mașinii personale în favoarea transportului public, datele necesare pentru a formula concluzii certe despre costuri, gradul de acceptare și economiile de CO₂ în companiile mari sunt încă limitate.
O misiune care depășește simpla gestionare a flotei
Efortul organizatoric rămâne unul considerabil. Companiile trebuie mai întâi să cartografieze modul în care angajații fac naveta, ce rute folosesc și ce alternative sunt cu adevărat fezabile. Ulterior, trebuie clarificate responsabilitățile, bugetele, aspectele fiscale și sistemele digitale de facturare.
Această schimbare transformă radical rolul managerilor de flotă și de mobilitate. În loc să administreze pur și simplu vehicule sau servicii adiacente izolate, aceștia trebuie acum să integreze moduri diferite de transport, infrastructură și tehnologie. Prin urmare, o strategie de succes nu începe cu achiziția unui produs, ci cu o analiză riguroasă a locației, a grupurilor de utilizatori și a rutelor specifice.
CITEȘTE ȘI:
Poșta Română va achiziționa 83 de utilitare prin leasing financiar
Comentați?