Limuzina model Paykan Hillman-Hunter 1974, care a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu, este scoasă la vânzare în cadrul unei licitaţii organizată de ArtMark, pe 9 decembrie.
Autovehiculul a fost primit cadou de la şahul Mohammad Reza Pahlavi, cu prilejul alegerii lui Ceauşescu drept preşedinte al Republicii Socialiste România.
Limuzina lui Ceauşescu este însoţită de certificat RAPPS, a fost fabricată în 1974 şi a fost proiectată să prindă o viteză maximă de 145 km/h. Preţul de pornire este de 4.000 de euro.
Hillman este una dintre cele mai vechi şi prolifice mărci de auto-moto-velo din Marea Britanie. Avându-şi originile în Coventry, William Hillman a patentat modele de biciclete precum Ariel (1870) şi Kangaroo (1885), devenind, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, milionar.
Ambiţia de a construi automobile s-a materializat prin înfiinţarea Hillman Motor Car Company în 1907. Primele automobile produse erau mari şi greoaie, dar odată cu începerea războiului, Hillman s-a orientat către producţia de automobile mai mici şi mai ieftine. Odată cu retragerea lui William Hillman, compania a fost preluată de Humber, preluată la rândul ei de Rootes. În anii de după război, Hillman a rămas o marcă importantă în Marea Britanie, în segmentul maşinilor de familie.
Odată cu preluarea de către Chrysler, în 1967, cel mai de succes model al mărcii, Hunter, a fost lansat. Hunter a fost, de fapt, o platformă pe baza căreia s-au construit nenumărate modele: Arrow, Sunbeam, Hunter, Vogue, Sceptre sunt câteva dintre numele sub care Chrysler a promovat micuţul automobil britanic.
O nouă pagină în istoria maşinii avea să fie scrisă începând cu mijlocul anilor ‘60, când, în timp de Chrysler prelua compania britanică, industria de maşini iraniană se dezvolta pe baza celui mai celebru model Hillman-Hunter. După încercări eşuate de a construi modele Fiat, Compania Naţională Iraniană (ulterior transformată în Iran Khodro), fondată în 1962, producea în cursul anului 1967 primul ei model, Paikan, produs sub licenţa Hillman.
Modelul avea să revoluţioneze proaspăta industrie automobilistică, longevitatea modelului Paykan fiind unică, maşina fiind construită mai bine de 30 de ani – până în 2005. Capacitatea fabricii din Teheran era una însemnată, căci, la scurt timp după lansarea primelor două modele din cursul anului 1967 – Delux şi Standard, fabrica introducea în linia de producţie Paykan Pickup şi Taxi. Până în 1972, celor patru modele aveau să li se alăture încă două, Automatic şi GT, evidenţiind încă o dată succesul acestei maşini.
În doar câţiva ani de la producţie, piaţa iraniană a fost acaparată de modelele Paykan, şi, chiar dacă fabrica producea doar caroseria şi finisajele – motorul fiind importat – producţia a continuat într-un trend continuu, ascendent. Începând cu 1978, după preluarea companiei mamă Rootes de către Peugeot, fabrica devine relativ independentă, producându-şi de acum şi motoarele.
Simbol naţional, Paykan devine iconică pentru întreaga industrie iraniană, fiind, în 1974, un cadou propice proaspătului preşedinte al Republicii Socialiste România.
Relaţiile dintre România şi Iran erau iniţiate încă din 1966, când, recent instalat la conducerea statului, Ceauşescu deschide relaţiile economice cu statul din Orientul Mijlociu.
Primele întrevederi şi contracte comerciale erau parafate în 1966, an în care Şahul vizita România, deschizând o relaţie strânsă atât la nivel personal, cât şi diplomatic.
Comentați?