Din 2026, în România a fost introdus un impozit pentru mașinile electrice de 40 de lei/an, în contextul în care toate taxele și impozitele locale, inclusiv cele pe mijloacele de transport, au suferit majorări semnificative. Dar așa cum se profilează un trend în mai multe țări, acesta este doar începutul în ceea ce privește taxarea vehiculelor ”verzi”.
Pe măsură ce mașinile electrice câștigă teren, guvernele se confruntă acum cu o întrebare mult timp amânată: cum poate fi finanțată întreținerea drumurilor atunci când accizele pe carburanți dispar? Încercată sau planificată în Marea Britanie, California, Elveția, Islanda, Australia și Noua Zeelandă, taxa pe kilometru aplicată vehiculelor electrice se impune ca o soluție pragmatică. Este un subiect exploziv, dar unul care devine din ce în ce mai puțin evitabil și care începe să intre în dezbaterea europeană.
Tranziția către vehiculele electrice răstoarnă un pilon de lungă durată al finanțelor publice. Timp de decenii, întreținerea rețelei rutiere s-a bazat în mare măsură pe taxele percepute pe benzină și motorină. Cu cât șoferii au condus mai mult și au consumat mai mult carburant, cu atât au contribuit indirect mai mult la infrastructură. Odată cu mașina electrică, această legătură dispare aproape complet.
Fiecare vehicul electric de pe șosea reprezintă venituri fiscale mai mici cu câteva sute de euro în fiecare an. Atâta timp cât mașinile electrice rămân în minoritate, efectul va fi limitat. Însă, odată cu provocările termenului limită din 2035, care sunt constant reorganizate și rediscutate, problema devine structurală și obligă guvernele să își revizuiască strategia.
Potrivit autovit.ro, veniturile din accize la combustibili în România sunt o sursă importantă la bugetul de stat, reprezentând 15-20% din totalul veniturilor fiscale.
Impozitare fragilă și țări pilot
Confruntate cu această eroziune programată a veniturilor, guvernele caută o nouă bază de impozitare capabilă să înlocuiască taxele pe carburanți fără a pune în pericol tranziția energetică. Taxarea pentru utilizarea efectivă a drumului, mai degrabă decât pentru energia consumată, pare, în opinia unora, direcția cea bună.
Principiul este simplu pe hârtie: fiecare vehicul ar contribui proporțional cu numărul de kilometri parcurși, indiferent de propulsie.
Guvernul britanic intenționează să introducă o „taxă pe milă pentru vehiculele electrice” începând din aprilie 2028, cu o cotă de aproximativ jumătate (3 pence/mile) din cea aplicată în prezent vehiculelor termice (7 pence/mile) prin intermediul carburanților. Scopul este de a menține veniturile bugetare fără a penaliza brutal mașinile ”verzi”.
În California sunt derulate deja proiecte pilot de taxare pe kilometru pentru mașinile electrice (2-4 cenți/milă), pentru a compensa un deficit colosal de venituri. Aproape 80% din bugetul de întreținere a drumurilor din California se bazează pe taxarea carburanților.
Și alte țări merg în aceeași direcție. Noua Zeelandă (din 2024 – 7,6 cenți/km), Islanda (de la 1 ianuarie 2026 – 4,7 eurocenți/km), Australia (din iulie 2027 în statul New South Wales – 2,9 cenți/km) și Elveția (din 2030) au introdus sau testează deja taxarea pe kilometru pentru vehiculele electrice. Argumentul central este neutralitatea: electrificarea nu trebuie să creeze o ”gaură” în finanțarea infrastructurii. În aceste țări, taxa pe kilometru este prezentată nu ca o sancțiune împotriva vehiculelor electrice, ci ca sfârșitul treptat al unei excepții fiscale considerate temporare. Se așteaptă ca aceasta să devină parte a unui cadru contributiv comparabil cu cel pentru alți utilizatori ai drumurilor.
Detalii tehnice și o ecuație politică
Rămâne problema implementării. Cea mai simplă soluție ar fi înregistrarea kilometrajului la inspecția tehnică rutieră și apoi taxarea distanței parcurse de la citirea anterioară. Dar această abordare ar însemna probabil creșterea frecvenței verificărilor, cu risc de respingere din partea șoferilor. Soluțiile tehnologice, cum ar fi instalarea unor cutii telematice la bord, oferă măsurători mai precise, dar ridică îngrijorări serioase. Protecția datelor, respectarea vieții private și monitorizarea mișcărilor șoferilor devin puncte majore de dispută.
Pentru guverne, argumentul rămâne acela de a garanta o finanțare stabilă și pe termen lung pentru infrastructura rutieră și de a se asigura că toate vehiculele contribuie la uzura rețelei. Pentru utilizatori, riscul este clar: o taxă pe kilometru calibrată necorespunzător ar putea submina avantajul economic al mașinilor electrice, care sunt deja mai scumpe de cumpărat, și ar putea penaliza puternic șoferii care circulă mult. Mai mult decât o chestiune de principiu, taxa pe kilometru pare acum o chestiune de moment, acceptabilitate și dozaj.
CITEȘTE ȘI:
Piața auto din România a crescut în 2025 cu 4,7%. În decembrie, avans de 58,4%
Vehiculele electrificate au devenit opțiunea dominantă în vânzările de mașini noi pe piața UE
Comentați?