Ţările UE pot interzice activitatea de transport UberPOP

Decizia a plecat de la cazul societăţii franceze Uber France, care furnizează, prin intermediul unei aplicaţii pentru smartphone, un serviciu denumit Uber Pop, prin care pune în legătură conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul vehicul cu persoane care doresc să efectueze deplasări urbane. În cadrul serviciului furnizat prin această aplicaţie, societatea stabilește tarifele, încasează preţul fiecărei curse de la client (înainte de a achita o parte din acesta conducătorului auto neprofesionist al vehiculului) și întocmește facturile.

Uber France este urmărită penal pentru că a organizat, prin serviciul UberPop, un sistem de punere în legătură a clienţilor cu conducători auto neprofesioniști care transportă persoane cu titlu oneros cu vehicule de mai puţin de zece locuri. Uber France susţine că legislaţia franceză pe baza căreia este urmărită penal constituie o reglementare tehnică ce privește un serviciul al societăţii informaţionale în sensul directivei privind standardele și reglementările tehnice (Directiva 98/34/CE). Această directivă impune statelor membre să notifice Comisiei orice proiect de lege sau de reglementare care instituie reglementări tehnice referitoare la produse și servicii ale societăţii informaţionale, sub sancţiunea inopozabilităţii ulterioare a acestei legi sau reglementări faţă de particulari.

Or, în cazul de faţă, autorităţile franceze nu notificaseră Comisiei legislaţia penală în discuţie înainte de promulgarea sa. Uber France deduce din aceasta că nu poate fi urmărită penal pentru acuzaţiile citate anterior.

Sesizat în această cauză,Tribunalul de Mare Instanţă Lille (Franţa) solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă autorităţile franceze erau obligate sau nu erau obligate să notifice în prealabil proiectul de lege Comisiei.

Prin hotărârea pronunţată, Curtea apreciază că statele membre pot interzice și sancţiona exercitarea ilegală a unei activităţi de transport precum UberPop fără să fie obligate să notifice în prealabil Comisiei proiectul de lege care incriminează o astfel de exercitare.

Curtea amintește mai întâi că a statuat, la data de 20 decembrie 2017, în cauza Uber Spania, că serviciul UberPOP propus în Spania ţinea de domeniul transportului și nu constituia un serviciu al societăţii informaţionale în sensul directivei. Potrivit Curţii, serviciul UberPOP propus în Franţa este substanţial identic cu cel furnizat în Spania, revenindu-i Tribunalului de Mare Instanţă Lille sarcina de a verifica acest aspect.

Întrucât serviciul UberPOP nu intră în domeniul de aplicare al directivei, Curtea concluzionează că obligaţia de notificare prealabilă către Comisie, prevăzută de această directivă, nu are vocaţie să se aplice. Prin urmare, autorităţile franceze nu erau obligate să notifice în prealabil proiectul de lege penală în discuţie Comisiei.

Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

UberPop