Provocarea momentului pentru industria auto. Aer curat sau maşini ieftine?

Prin stabilirea unor obiective foarte ambiţioase, Europa pare că aruncă industria auto în necunoscut. Producătorii sunt obligaţi să-şi electrifice gamele fără certitudinea că vor exista şi suficienţi clienţi să le cumpere, iar nerespectarea ţintelor impuse pentru reducerea emisiilor de CO2 se poate finaliza cu amenzi de miliarde de euro, ce se vor regăsi ulterior în preţurile maşinilor.



trafic

Provocarea momentului este, deci, teribilă. Dar care va fi preţul plătit de industria auto pentru ca europenii să respire un aer mai curat? Întrebarea este, oarecum, retorică. Şi asta, pentru că de la Comisia Europeană răspunsul primit a fost „Electrificare mai presus de orice”. Cu alte cuvinte, „Cu orice preţ”.

Spre surprinderea tuturor, statele membre ale Europei şi Parlamentul European au reuşit să ajungă la un acord, înainte de Crăciunul din 2018, pentru reducerea emisiilor de CO2 în Europa.

Astfel, valorile medii ale emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi înmatriculate în UE vor trebui să fie cu 15% mai scăzute în 2025 şi cu 37,5% mai scăzute în 2030, comparativ cu limitele de emisii valabile în 2021.

Emisiile de CO2 pentru vehiculele utilitare uşoare noi (camionete) vor trebui să fie cu 15% mai scăzute în 2025 şi cu 31% mai scăzute în 2030.

Acestea sunt obiectivele privind întregul parc de vehicule de la nivelul UE.

Potrivit Consiliului European, eforturile de reducere a emisiilor de CO2 se vor distribui între producători pe baza masei medii a parcului lor de vehicule.

Există o clauză de reexaminare care prevede o posibilă revizuire a obiectivelor pentru 2030 şi introducerea de obiective obligatorii de reducere a emisiilor începând din 2035 şi 2040.

Parlamentul European şi Consiliul European au convenit, totodată, asupra unui mecanism care să încurajeze vânzarea unui număr mai mare de vehicule cu emisii zero şi cu emisii scăzute, cum ar fi autoturismele integral electrice sau vehiculele hibride reîncărcabile, pe baza abordării propuse de Comisie în propunerea sa iniţială. Dacă un producător îndeplineşte anumite criterii de referinţă, va fi recompensat cu obiective mai puţin stricte de emisii de CO2. Nivelurile de referinţă pentru 2025 vor fi astfel de 15% pentru autoturisme şi camionete, iar pentru 2030 de 35% pentru autoturisme şi de 30% pentru camionete.

Cele două stimulente specifice pentru autoturismele cu emisii zero şi cu emisii scăzute asupra cărora s-a convenit în cadrul abordării generale a Consiliului au fost menţinute, cu unele ajustări:

  • în ceea ce priveşte o mai bună ponderare a vehiculelor cu emisii reduse, s-a convenit asupra unui factor de 0,7;
  • în ceea ce priveşte stimulentele pentru producători de a vinde autoturisme cu emisii zero şi cu emisii scăzute pe pieţele cu o rată scăzută de pătrundere pe piaţă a acestor vehicule, s-a convenit asupra unui coeficient multiplicator de 1,85. A fost menţinut criteriul de eligibilitate referitor la o cotă de piaţă a automobilelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute situată sub 60 % din media UE, însă cu 2017 ca an de referinţă. A fost introdus un al doilea criteriu de eligibilitate, şi anume un prag de maximum 1.000 de vehicule nou înmatriculate în 2017 în statul membru în cauză. În cele din urmă, se va aplica un plafon de 5% pentru utilizarea sistemului, astfel încât, în cazul în care cota de vehicule cu emisii zero şi cu emisii reduse dintr-un stat membru depăşeşte 5% din autoturismele nou înmatriculate, stimulentul nu se va mai aplica vânzărilor în statul membru respectiv.

Derogarea de nişă de la obiective pentru producătorii care vând relativ puţine vehicule în Europa va fi menţinută până în 2028.

Efectele pe care le are tranziţia din sectorul autovehiculelor, în special asupra ocupării forţei de muncă, vor fi abordate prin intermediul unei dispoziţii privind o tranziţie echitabilă şi corectă din punct de vedere social.

Adaugati comentariu