Piața auto europeană intră într-o fază de restructurare profundă. Potrivit unei analize AlixPartners, cererea scăzută și concurența tot mai agresivă a constructorilor asiatici ar putea duce la închiderea a până la opt fabrici de pe continent în următorii ani.
Efectele se vor resimți nu doar la nivel industrial, ci și în costurile de achiziție și mentenanță ale flotelor, avertizează specialiștii.
Constructorii europeni se confruntă cu o capacitate de producție utilizată la doar 55%, în timp ce grupul Stellantis atinge abia 45%. În paralel, mărcile chineze – BYD, MG, Geely – își consolidează poziția, estimându-se o cotă de piață de 10% până în 2030. Această presiune suplimentară obligă producătorii tradiționali să reducă oferta, să simplifice gamele și să ajusteze prețurile, în special la modelele de volum, preferate în flote.
„Dacă producătorii chinezi vor vinde două milioane de mașini anual în Europa până în 2030, continentul va avea cu aproximativ opt fabrici în plus”, avertizează Fabian Piontek, director general AlixPartners Germania.
Închiderea unei uzine nu e doar o decizie economică, ci un proces complex, care poate costa 1,5 miliarde de euro și dura până la trei ani – ceea ce va impacta indirect lanțurile de aprovizionare, disponibilitatea pieselor și chiar timpii de livrare pentru flotele corporate.
Avertismentul ACEA
Datele ACEA confirmă tendința: în 2024, livrările de mașini noi au crescut cu doar 0,9%, ajungând la 13 milioane de unități, în timp ce cererea pentru modele de firmă și vehicule comerciale rămâne volatilă. În același timp, penalitățile impuse de Comisia Europeană pentru emisiile de CO₂ vor forța constructorii să renunțe la modele mai vechi, crescând astfel prețul mediu de achiziție.
Recomandări
Pentru administratorii de flote, recomandarea este clară:
👉 planificarea achizițiilor din timp, mai ales pentru modelele cu motorizări termice;
👉 diversificarea portofoliului de furnizori, inclusiv către mărci asiatice care oferă costuri competitive;
👉 și adaptarea politicilor de mobilitate la posibile întârzieri de producție sau reduceri de stoc.
Europa trece printr-un moment de inflexiune. Într-o industrie în care echilibrul dintre cerere, reglementări și tehnologie este mai fragil ca oricând, mobilitatea devine o chestiune de strategie, nu doar de logistică.
Comentați?