Ceea ce se dorea iniţial un test de consum s-a transformat într-o dilemă interesantă: poate fi Seria 1, mai ales într-o versiune atât de pretenţioasă, o alternativă serioasă la mult mai popularul Seria 3? Analiza următoare este influenţată în mod direct de performanţele pachetului tehnic, evident.
Intrarea celor de la BMW în clasa compactă nu a fost deloc o mişcare rea, Seria 1 dovedind până acum un succes suficient de bun. Mai nou, din ce în ce mai multe companii încep să-şi arate interesul pentru a doua generaţie a compactei bavareze, ideea unui BMW mai accesibil aducând un plus de imagine interesant. Însă majoritatea celor interesaţi vizează motorizările de bază, cu preţuri sub 30.000 de euro. Totuşi, ce se întâmplă dacă bugetul alocat depăşeşte această barieră: mai merită aleasă vreo variantă de Seria 1 sau pariem pe Seria 3?
Răspunsul la această întrebare a încercat să mi-l dea o versiune foarte interesantă:120d xDrive. Care vine standard cu o cutie automată cu 8 trepte, ceea ce justifică pedeplin diferenţa de peste 4.000 de euro faţă de un 120d convenţional (tracţiune spateşi cutie manuală). Pe de altă parte, în gama Seria 3, cu banii pentru un 120d xDrive sepoate obţine un 320d fără tracţiune integrală (nici măcar opţional) şi având cutie anuală. Dar care oferă o caroserie convenţională în trei volume, cu un portbagaj mai spaţios cu 100 de litri şi ceva mai mult loc pe banchetă. Şi o imagine mai populară.
Ei bine, aceste lucruri contează prea puţin spre deloc dacă maşina este utilizată preponderent de una sau două persoane (deci fără necesităţi mari de spaţiu), pentru voiaje dese şi în condiţii cât mai bune de siguranţă şi confort. Drept pentru care Seria 1 poate fi privită ca un fel de Seria 3 hatchback, deoarece, din spatele volanului, lucrurile arată similar: bot lung, poziţie joasă, cockpit sportiv şi impresie de soliditate germană. În funcţie de doleanţe, lista generoasă de opţiuni poate adăuga o tuşă serioasă de lux, aşa încât, din interior, nici nu mai contează că eşti la volanul celui mai mic BMW.
Contează, însă, cum te simţi într-un 120d xDrive. În primul rând, tracţiunea integralăeste un „ingredient“ foarte important. Maşina stă mult mai bine în virajele rapide, se comportă exemplar când apare riscul pierderii aderenţei (mai ales la viteze mari) şi asigură o motricitate superioară, în special pe asfalt degradat. Practic, sunt destule situaţii în care xDrive ajută mult mai mult decât avansatele sisteme electronice, limitate de legile fizicii.
După care este de apreciat cutia automată cu 8 trepte. Schimbă rapid (ba chiar foarte, în modul Sport), retrogradează prompt la decelerările accentuate şi, în general, funcţionează foarte eficient. Iar timpii de reacţie sunt foarte scurţi când se utilizează padelele de pe volan.
Evident, motorul diesel primeşte cele mai multe laude, răspunsul acestuia la acceleraţii fiind pe măsura valorilor anunţate pe hârtie. Cele două turbine îi asigură vivacitatea permanent, indiferent de turaţie, iar urcarea în ture este la fel de facilă ca şi funcţionarea la turaţii foarte mici, elasticitatea excelentă fiind umbrită doar de zgomotul cam strident (o „meteahnă“ greu de combătut la dieselurile în patru cilindri).
Cum stăm, însă, cu valorile de consum? Care, să recunoaştem, arată prea bine pe hârtie pentru a fi adevărate. Ei bine, îi sfătuiesc pe cei care vor neapărat recorduri de consum să se îndreapte spre motoarele mai „liniştite“, pentru că un 120d xDrive, deşi sunt sigur că e capabil de un consum mediu de circa 5 litri/100 km, e greu spre imposibil să fie condus într-o manieră foarte economică.
Chiar şi în modul ECOPRO ajungi rapid să uiţi de limitele de viteză, aşa încât acest mod este recomandabil doar în mediul urban, unde se obţin cele mai mari câştiguri în materie de autonomie. În rest, modul COMFORT rămâne optim, mai ales în cazul drumurilor lungi, dar pe care vrei să le parcurgi rapid. Poate prea rapid decât ne place să admitem…
Raportat la confort, siguranţă şi performanţe, 120d xDrive pot spune că e suficient de economic. Şi, fără discuţie, o alternativă serioasă la Seria 3.
(Articol publicat în revista Flote Auto, iunie 2015)
Comentați?