”Eficiență, eficiență, eficiență!” pare să fie motto-ul perioadei post-criză, iar tăierea costurilor este principalul câmp de bătaie al companiilor. În ce privește flotele auto, costurile ținând de carburanți reprezintă un procent important, deci este normal să se caute soluții de a reduce consumul. Însă despre ce soluții vorbim și cât de eficiente sunt acestea, de fapt, în peisajul global?
Pentru toate companiile care au flote auto, costurile pentru carburant reprezintă un procent important din cheltuielile totale pe care le reclamă mașinile. E normal, așadar, ca administratorii de flote să caute soluții cât mai eficiente pentru reducerea acestor costuri. Se apelează astfel la motoare mai moderne și care consumă mai puțin. Ori la parteneriate cu firmele de carburanți pentru obținerea unor prețuri preferențiale la pompă. Sau la cursuri speciale pentru șoferi, adaptarea stilului de condus putând duce atât la scăderea consumului, cât și a riscurilor de accidente.
Toate bune și frumoase, dar adevărul este că vorbim de eforturi mari și investiții destul de ridicate, iar avantajele sunt, în general, modice. În traducere, soluțiile actuale de reducere a costurilor pentru carburant sunt departe de a fi cu adevărat eficiente. Iar presiunea reducerii poluării înseamnă modificarea permanentă a legislației și a taxelor, deci costuri suplimentare greu de estimat.
Însă, în opinia mea, cea mai mare problemă nu ține de soluțiile prin care pot fi reduse aceste cheltuieli legate de carburant. Ineficiența este, de fapt, o caracteristică a motoarelor cu ardere internă, adică motoarele care utilizează benzină și motorină. Nu are rost să încep acum să vă plictisesc prin explicații inginerești, dar adevărul este că motoarele actuale au o eficiență extrem de scăzută, cele diesel stând mai puțin prost decât cele pe benzină. Principial, un motor diesel foarte bine pus la punct și cu o tehnologie avansată (deci și costisitoare) poate ajunge la un maxim de 40% pe hârtie. În condiții reale de exploatare, însă, eficiența scade pe la 30%, iar, în cazul unui motor pe benzină, vorbim în general de o eficiență de circa 20%.
Pe scurt, acest lucru înseamnă că două treimi sau chiar trei sferturi din prețul unui litru de carburant este plătit degeaba. Sună exagerat sau neverosimil că, din zecile sau sutele de mii de euro cheltuite anual pe carburanți, un procent atât de mare se duce efectiv pe apa sâmbetei? La care mai adăugăm cheltuielile necesare pentru revizii și service, cu o grămadă de consumabile care nu costă puțin. Plus efectele conexe, cum ar fi producerea de emisii poluante, ale căror efecte sunt greu cuantificabile în costuri, dar devine din ce în ce mai clar că ne costă mult mai mult decât bani. În concluzie, folosirea motoarelor actuale, cu ardere internă, creionează un tablou perfect al ineficienței. Iar soluțiile actuale de așa-zisă eficientizare sunt sinonime cu alergatul după propria coadă…
Și totuși, există o alternativă cu adevărat eficientă la motoarele alimentate cu produși petrolieri: este vorba despre propulsia electrică. Ciudat (sau, poate, voit?), tehnologia motoarelor electrice nu reușește să convingă clienții, e încă ignorată de mijloacele de informare, iar producătorii tergiversează adoptarea acestei tehnologii, prioritizând tot motoarele convenționale. Din punct de vedere al eficienței, un motor electric se poate lăuda cu procente de 80-90%, deci de trei-patru ori mai bune decât ale motoarelor cu ardere internă! Nu doar atât, un motor electric este mult mai simplu constructiv față de un motor cu ardere internă, dar și mai robust și mai fiabil, plus că nu necesită gradul de întreținere pe care îl reclamă motoarele convenționale. Iar cireașa de pe tortul ecologiștilor este că un vehicul electric nu poluează în utilizare.
De altfel, ne-am obișnuit atât de mult cu dependența de petrol, încât extrem de puțini mai știu că, la începutul secolului XX, automobilele erau… electrice. Știu, unii vor fi șocați, alții neîncrezători în această informație, dar adevărul este că propulsia electrică a precedat motoarele cu ardere internă care folosesc produși petrolieri. De ce? Răspunsul ni-l dă o anecdotă americană de acum peste 100 de ani. Se spune că publicul din New York s-a arătat oripilat când compania de taximetre de la acea vreme a introdus în uz automobile cu motoare termice, deoarece erau foarte zgomotoase, scoteau un fum dezagreabil, iar fiabilitatea era dezastruoasă. Cumva, însă, dezvoltarea tehnologică a privilegiat aceste motoare în detrimentul propulsiei electrice. Și, pe nesimțite, petrolul a devenit baza societății consumeriste. Sunt multe implicații pe care nu am timp să le dezbat acum, dar n-ar trebui să fie greu de înțeles că propulsia electrică a fost pur și simplu subminată de interesele îmbogățirii rapide asigurate de petrol. Nu degeaba cei mai mulți dintre miliardarii lumii își datorează averile în mare parte industriei petroliere.
Dar să nu intrăm pe teritoriul conspirațiilor… Cred că e mai important să înțelegem care e adevărata cauză a ineficienței în ce privește o bună parte a costurilor cu flotele auto. Eu unul nu-mi fac iluzii: adevărata soluție este de a schimba total tehnologia de propulsie. Adică de a renunța la petrol și a îmbrățișa electricitatea, împreună cu sursele regenerabile. Voi sunteți pregătiți să abandonați falsele iluzii?
Comentați?