Modificarea sistemului de taxe, un subiect care recent a luat amploare în spațiul public, este inevitabilă pe fondul unei tot mai probabile depășiri a țintei de deficit bugetar pentru acest an, situație care ar putea duce la pierderea unor fonduri europene și la creșterea costului de împrumut pentru stat.
Reducerea surselor de finanțare ar avea impact imediat în creșterea economică. Însă situația actuală are rădăcini adânci într-o perioadă lungă în care schimbările de taxe și impozite s-au făcut ad hoc, fără analize, fără studii de impact și, practic, au subțiat baza de impozitare, afectând echitatea fiscală. Cu alte cuvinte avem o problemă sistemică care nu poate fi rezolvată cu câteva reglaje, ci printr-o abordare diferită care să vizeze atât sistemul de taxare, cât și administrarea fiscală, politica bugetară, salarizarea în sectorul public, pensiile, modul în care sunt cheltuiți banii publici, pentru că în caz contrar, ne vom confrunta din nou cu aceleași probleme ca cele care trebuie rezolvate astăzi.
Situația finanțelor publice este bine cunoscută, de aici și obiectivele asumate prin PNRR la capitolul reforma fiscală, care au scopul de a remedia problemele actuale. În acest context, Banca Mondială (BM) a livrat un raport de analiză a sistemului fiscal la finalul anului trecut, raport care ar fi trebuit să fie publicat și pus în dezbatere publică la acel moment. Tot conform jaloanelor asumate prin PNRR, în primul trimestru din 2023, ar fi trebuit să aibă loc ”intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului fiscal în vederea reducerii și/sau eliminării altor stimulente fiscale cu scopul de a simplifica sistemul fiscal, de a-l face mai eficient, mai transparent și mai echitabil până în 2024 și legislația de extindere a impozitării ecologice”.
Raportul Băncii Mondiale mai arată că este nevoie de o abordare holistică a finanțelor publice și a politicilor publice, lucru pe care mediul de afaceri îl susține de mulți ani. Modificările propuse de BM pentru 2023 vizează printre altele: înlocuirea impozitului pe tranzacții cu un impozit pe câștigurile de capital la vânzarea de proprietăți rezidențiale, menținerea cotei de impozitare de 10% pentru câștigurile de capital obținute prin intermediar și creșterea cotei de impozitare a dividendelor la 10%, norme de consolidare care să prevină divizarea artificială a întreprinderilor cu scopul de a avea acces la regimul microîntreprinderilor, eliminarea plafonului CAS aplicat lucrătorilor independenți, eliminarea unor cote reduse de TVA. Aceste propuneri urmau să fie lansate în consultare încă de la începutul acestui an, ceea ce ar fi dat suficient timp de analiză și dezbatere astfel încât să fie preluate acele măsuri care nu creează dezechilibre mai mari și sunt implementate predictibil. Însă discuțiile au fost amânate, iar acum ne aflăm sub presiune, fiind invocată nevoia urgentă de a modifica fiscalitatea, chiar de la 1 septembrie, pentru ca România să nu suporte sancțiuni financiare.
Concluzionând, constatăm din nou formalismul consultărilor publice și abordarea ad hoc, fără o perspectivă pe termen lung care să sprijine consolidarea finanțelor publice atât în beneficiul statului, cât și al mediului privat. Subliniez că doar câteva modificări ale Codului fiscal, așa cum s-au mai făcut în trecut, fără analize, fără simulări economice ale impactului, nu rezolvă problemele de fond. Modul în care se face administrarea fiscală, în care se cheltuiesc banii publici, arhitectura politicilor fiscal-bugetare trebuie toate reanalizate și reașezate pe baze sustenabile pentru a avea efecte pozitive pe termen mai lung.
Un articol de Daniel Anghel, liderul serviciilor fiscale şi juridice PwC România
CITEȘTE ȘI:
Flota Administrației Fondului pentru Mediu crește cu 4 autovehicule electrice
Fonduri europene pentru proiectarea Drumului Expres Arad – Oradea
Comentați?