Inflația ”verde” poate fi rezumat drept creșterea prețurilor la bunuri și servicii ca o consecință a tranziției economiei la una mai ecologică. Aceasta a devenit o problemă acută începând de anul trecut, în contextul în care multe țări, în special în Europa, și-au sporit eforturile pentru a găsi nou surse de energie regenerabilă și de a reduce dependența de Rusia.
Astfel, cheltuielile tot mai mari pentru tehnologii ecologice au crescut prețul materialelor strategice necesare, iar intensificarea reglementărilor de mediu care interzic investițiile în proiecte miniere și extractive foarte poluante a accentuat și mai mult inflația. Prin urmare, tranziția ecologică devine mai costisitoare pe măsură ce devine mai răspândită.
Băncile centrale și guvernele se confruntă astfel cu o mare dilemă: ar trebui să intervină pentru a limita creșterea prețurilor, care este dureroasă pentru gospodării și companii? Sau, dimpotrivă, ar trebui să dea frâu liber acestui ciclu inflaționist care constituie o oportunitate de a accelera tranziția energetică? După cum a explicat Isabel Schnabel de la BCE, „necesitatea de a intensifica lupta împotriva schimbărilor climatice ar putea însemna că prețurile combustibililor fosili nu numai că rămân ridicate, ci chiar vor continua să crească, dacă vrem să atingem obiectivele Acordului de la Paris privind clima”.
Lucrările economistului Joseph Stiglitz abundă în această direcție: dacă vrem să reducem la jumătate emisiile de CO2 până în 2030, va fi necesar să creștem prețul CO2 cu 50 la 100 dolari pe tonă.
În celebra sa carte ”Equality and efficiency. The Big Tradeoff”, publicată în 1975, economistul american Arthur Okun a ridicat compromisul dintre eficiență și echitate ca o problemă centrală a economiei contemporane. Dacă favorizăm creșterea, sporim inegalitățile; dacă reducem inflația, creștem numărul șomerilor. În fața acestor contradicții, liberalii tind să privilegieze eficiența, socialiștii, echitatea.
Cu inflația ”verde” este necesar, însă, un compromis complet diferit, forțând alegerea între justiția socială și urgența climatică și pentru care convingerile ideologice nu sunt de niciun ajutor. Ar trebui să sacrificăm clasele defavorizate în numele generațiilor viitoare? Sau să întârziem responsabilitatea ecologică, pentru a menține puterea de cumpărare?
Poate că ”Fondul social pentru climă” al Comisiei Europene va salva situația. Între 2025 și 2032, vor fi alocate 72 de miliarde de euro pentru a încuraja consumatorii și companiile să investească în surse alternative de energie, transporturi mai curate și izolarea clădirilor.
(Articol publicat în revista Flote Auto, iunie 2023)
CITEȘTE ȘI:
Autonom Services publică cel de-al doilea Raport de Sustenabilitate pentru anul 2022
Două noi parcări moderne au fost deschise pe Autostrada A1, în zona localităţii Recaş
Comentați?