Bătălia pentru răcirea planetei provoacă, în mod paradoxal, supraîncălzirea economiilor. Practic, esența inflației ecologice constă în creșterea suplimentară a prețurilor atunci când inflația clasică este stimulată de costurile tranziției energetice. Denumită de economiști ”greenflation”, ea a devenit o problemă mai acută anul acesta, în contextul în care multe țări, în special în Europa, și-au sporit eforturile pentru a găsi nou surse de energie regenerabilă și de a reduce dependența de Rusia.
Este greu de determinat exact cât din cheltuielile necesare pentru atingerea obiectivului ”net zero emisii de carbon” vor fi inflaționiste. Cu toate acestea, potrivit calculelor făcute de Deutsche Bank, cifrele sunt enorme. Investițiile necesare până în 2030 pentru a se ajunge la neutralitatea carbonului în 2050 ar putea însuma 27.000 de miliarde de dolari. Desigur, nu toată această sumă implică tipărire de monedă, cum a fost în timpul pandemiei, însă arată nivelul fluxului de numerar care se poate revărsa în sistem.
Inflația ecologică nu se limitează doar la politica energetică și climatică. Va fi generată și de costul crescut al materiilor prime și al mărfurilor sau de costul măsurilor corporative de respectare a inițiativelor ESG. De exemplu construirea unui singur parc eolian de 100 MW necesită 30.000 de tone de minereu de fier, 50.000 de tone de beton și 900 de tone de materiale plastice nereciclabile. În același timp, bateria litiu-ion din majoritatea vehiculelor electrice are nevoie de aproximativ 12,5 kg de litiu și 15 kg de cobalt, precum și de nichel, cupru, grafit, oțel și aluminiu. Nu este, deci, surprinzător că toată această cerere alimentează un boom al mărfurilor. Însă, în pofida creșterilor uluitoare ale prețurilor din ultimul timp, minerale precum cuprul, nichelul, litiul și cobaltul sunt insuficiente. Acest lucru se datorează doar parțial unor motive geopolitice. Un al doilea factor este că răspunsul de creștere a aprovizionării pe care l-am aștepta de la companiile miniere și energetice, interesate de maximizarea profiturilor, nu apare sau este foarte întârziat. Acest lucru poate fi explicat parțial prin investiții mai lente, deoarece presiunile acționarilor de a reduce emisiile cresc.
Lipsa de aprovizionare conduce la creșterea prețurilor și astfel apare inflația ecologică. Privind în retrospectivă, era, dealtfel, nerealist să nu ne așteptăm ca o sarcină enorm de complicată și costisitoare, precum tranziția energetică, să nu provoace și o serie de consecințe nedorite.
(Articol publicat în revista Flote Auto, septembrie 2022)
CITEȘTE ȘI:
A apărut revista FLOTE AUTO, octombrie 2022
Comentați?