Ceea ce i-a lipsit până acum gamei de vehicule electrice Renault a fost o maşină cu „lipici“ la public. Iar ZOE promite să atragă atenţia nu doar clienţilor nonconformişti, ci şi companiilor care înţeleg avantajele propulsiei electrice.
Noul Renault ZOE a „aterizat“, în sfârşit, şi la noi, după ce în ultimii doi ani a reuşit să devină una dintre cele mai comercializate maşini electrice din Europa. ZOE arată futurist şi îndrăzneţ, ascunzând sub caroseria sa aerodinamică şi neobişnuit de atrăgătoare un sistem de propulsie 100% electric. Însă, în adâncul sufletului, ZOE este, de fapt, un hatchback de clasă mică, practic şi încăpător, deoarece a fost creat pornind de la o versiune puternic modificată a platformei lui Clio.
La interior, designerii francezi au ales să împacheteze colecţia impresionantă de tehnologii SF într-un ambalaj clasic, dar extrem de primitor, uşor de asimilat inclusiv de cei mai conservatori din fire. Poziţia la volan este sensibil mai elevată decât cea dintr-un Clio, donatorul majorităţii componentelor vizibile în habitaclu. Calitatea asamblării este bună, iar contrastul inspirat dintre nuanţele diverselor elemente de finisare înveseleşte atmosfera. Nivelul de top dispune de o tapiţerie tratată cu teflon, rezistentă la murdărire.
În faţă, şoferul şi pasagerul se bucură de foarte mult loc, iar bancheta poate acomoda fără probleme doi adulţi, chiar dacă libertatea de mişcare la nivelul capului nu o egalează pe cea de la nivelul genunchilor. Scaunele cu tetiere fixe sunt confortabile şi oferă o susţinere laterală peste medie, dar lipseşte reglarea pe înălţime a scaunului şoferului.
Planşa de bord mizează pe un layout simplu, cu accente high-tech. Indicatoarele sunt înlocuite de un display digital uşor de citit şi urmărit, iar consola centrală are comenzi simple şi intuitive, preluate de la Clio. „Tableta“ R-Link este standard şi controlează muzica, telefonul şi navigaţia. ZOE mai surprinde prin spaţiul mare pentru portbagaj, neafectat de baterii.
Dacă puterea maximă nu are darul de a impresiona, cuplul maxim disponibil încă de la plecare poate stârni individia multor posesori de hot-hatch-uri. Senzaţia nu poate fi comparată decât cu demarajul uşor brutal al unui troleibuz… de buzunar. Puterea şi cuplul sunt livrate liniar, astfel că, la viteze mici şi medii, maşina este foarte agilă. În general, însă, Zoe este, parcă, special setat pentru a fi mai docil, mai apropiat de senzaţiile pe care le oferă, în mod normal, o maşină cu motor termic. Direcţia asistată electric este plăcut dozată şi uşor de acţionat, iar rafinamentul de top. ZOE este cu mult mai silenţios decât un model cu motor obişnuit, deci e necesară funcţia ZE Voice, pentru alerta pietonilor. Ţinuta de drum dă impresia de maşină docilă şi sigură, uşor de manevrat, datorită bateriilor situate sub podea – centrul de greutate coborât amplifică senzaţia de stabilitate şi soliditate a maşinii.
Diferenţa dintre estimările oficiale şi cifrele reale nu este mare. Noi am plecat în test cu o autonomie de 103 km, iar după un traseu mixt de 70 km, urban/extraurban, autonomia a scăzut la 46 km, graţie sistemului de recuperare a energiei la frânare. Deci ZOE poate îndeplini fără emoţii rolul de maşină de oraş, folosită pe distanţe scurte şi medii, mai ales că majoritatea studiilor de profil arată că, în general, traseele conducătorilor auto din Europa nu depăşesc 60-80 km pe zi.
ZOE porneşte de la sub 17.000 euro fără TVA, iar cu ecotichetul de 20.000 lei cumulat cu Programul Rabla se ajunge la un preţ de bază de circa 10.700 euro fără TVA. Însă, faţă de rivalii cu motoare electrice, preţul lui ZOE nu include bateriile. Acestea trebuie închiriate de la Renault, în cadrul unui leasing care porneşte de la 79 euro/lună şi variază în funcţie de kilometrajul anual şi perioada contractuală. Avantajul este că bateriile pot fi schimbate gratuit în cazul scăderii sub 70% a randamentului, dar acest sistem trebuie analizat mai bine pentru a-i înţelege atuurile pe termen lung.
Un alt detaliu este că, pentru încărcarea bateriilor de la prizele obişnuite, trebuie achiziţionat cablul de încărcare compatibil (620 euro), dar şi instalarea unui wall-box (de la 839 euro). Încărcarea completă durează 9 ore în cazul folosirii unei borne de 3 kWh şi a unei prize monofazice de 16A, dar când se apelează la prize trifazice şi încărcătoare mai puternice, timpul scade până la 30 de minute.
Făcând un calcul estimativ, un „plin“ de energie pentru 100 km costă aproximativ 8,6 lei (sau mai puţin, depinzând de contractul cu furnizorul de curent). Reviziile se fac la intervale de 12 luni sau 30.000 km, costurile de întreţinere fiind mai mici cu 20-30% decât la maşinile convenţionale. Cumulând chiria totală a bateriilor, consumul de curent, impozitele şi întreţinerea, după 4 ani şi 50.000 km ajungem la costuri de circa 0,4 lei/km. Cu zero emisii. Foarte interesant ZOE!
(Articol publicat în revista Flote Auto, iunie 2015)
Comentați?