Pentru un manager de flotă și mobilitate, înțelegerea constantei lui Marchetti este esențială pentru optimizarea planificării rutelor, îmbunătățirea bunăstării șoferilor, scăderea riscului de accidente și reducerea costului total de proprietate (TCO) al vehiculelor.
Constanta lui Marchetti stabilește că timpul pe care oamenii îl dedică călătoriilor zilnice este în medie de o oră pe zi, împărțită în mod ideal în 30 de minute pentru călătoria dus și 30 de minute pentru cea de întoarcere. Acesta era cazul în timpul Imperiului Roman și rămâne valabil și astăzi.
Când mijloacele de transport devin mai eficiente, distanța parcursă crește – acesta este motivul pentru care orașele medievale, de exemplu, erau mult mai „compacte” decât centrele noastre urbane – dar timpul dedicat transportului, fie că este pe spatele unui catâr, fie la bordul unei mașini, este mai mult sau mai puțin întotdeauna același.
Constanta lui Marchetti demonstrează că majorarea vitezei de transport nu reduce timpul de călătorie, ci mai degrabă extinde raza geografică a mișcărilor oamenilor.
Această teorie a fost dezvoltată în 1994 de către fizician italian Cesare Marchetti (1927 – 2023), recunoscut la nivel internațional pentru studiile sale de pionierat în domeniul tehnologiilor energetice, geoingineriei și mobilității umane.
Format la Scuola Normale Superiore din Pisa, și-a petrecut cea mai mare parte a carierei științifice ca cercetător la IIASA (Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate) din Austria, colaborând și cu instituții globale precum EURATOM și Universitatea Rockefeller. Pe lângă celebra constantă Marchetti, a fost un pionier al economiei hidrogenului încă de la începutul anilor 1970.
Cesare Marchetti și-a dezvoltat celebra constantă în 1994 într-un studiu intitulat ”Invarianți antropologici în comportamentul de călătorie”, publicat pentru IIASA.
Mișcarea ideală durează 30 de minute
Marchetti a aplicat metoda științifică datelor istorice, arheologice și sociologice din diferite epoci umane.
El a valorificat ideea sa inițială de la Yacov Zahavi, inginer în transporturi și analist la Banca Mondială, care, în anii 1970 și 1980, teoretizase Bugetul Timpului de Călătorie (BTC), observând că oamenii tindeau să petreacă o perioadă fixă de timp călătorind. Marchetti a avut perspicacitatea de a extinde această idee la un nivel universal și istoric, demonstrând că nu era o dinamică modernă sau legată de traficul metropolelor, ci mai degrabă o trăsătură biologică și instinctivă a ființelor umane.
Pentru a-și valida teoria, Marchetti a analizat limitele și dimensiunile orașelor din antichitate până la 1800, observând că acestea aproape niciodată nu depășeau 5 kilometri în diametru (o rază de aproximativ 2,5 km). Calculând că viteza medie de mers pe jos a unui om este de aproximativ 5 km/h, era nevoie de exact 30 de minute pentru a traversa un oraș de la margine până în centru. Studiind dispunerea geometrică a satelor grecești clasice, el a observat că raza medie a terenurilor agricole din jurul așezărilor corespundea întotdeauna unei distanțe care putea fi parcursă pe jos în jumătate de oră.
Marchetti a comparat datele istorice cu apariția transportului modern (tramvaie electrice, trenuri, metrou și automobile), demonstrând matematic că introducerea unor mijloace de transport mai rapide nu a redus timpul de călătorie, ci pur și simplu a extins dimensiunea orașelor (un fenomen cunoscut astăzi sub numele de extindere urbană). Dacă viteza de transport se triplează, oamenii nu economisesc 20 de minute pentru odihnă, ci aleg să locuiască de trei ori mai departe, menținându-și timpul de navetă fix la 30 de minute.
Marchetti a definit naveta zilnică de o oră ca un instinct biologic ancestral; limita de 30 de minute este un echilibru optim între dorința de a-și extinde raza de acțiune și nevoia antropologică de a se simți în siguranță, revenind la baza zilnică.
De ce afectează managementul flotei?
Pentru un manager de flotă și mobilitate, înțelegerea acestei constante antropologice este esențială pentru optimizarea planificării rutelor, îmbunătățirea bunăstării șoferilor companiei și reducerea costului total de proprietate (TCO) al vehiculelor.
Dacă naveta se realizează în termen de 30 de minute pe sens, angajatul suportă călătoria ca o tranziție tolerabilă sau chiar plăcută. Dacă se depășește în mod constant acest prag, se instalează stresul de navetă, ceea ce afectează productivitatea companiei. Scopul aici este bunăstarea și sustenabilitatea corporativă. Instrumente precum carpooling-ul corporativ )partajarea mașinii) sau planurile integrate de mobilitate servesc la eficientizarea „orei biologice” a angajaților.
Un angajat care nu face pur și simplu naveta la și de la serviciu, ci a cărui călătorie se încadrează în programul de lucru (șofer într-o flotă comercială), este obligat să depășească semnificativ ”Constanta lui Marchetti”, adesea conducând 2, 4 sau mai multe ore pe zi. Dacă managerul de flotă optimizează rutele sau oferă vehicule sau alte mijloace de transport mai eficiente, se obține o utilizare mai mare a timpului de lucru (mai multe programări în aceeași rază). Aceasta este o chestiune atât de TCO (Costul Total de Proprietate), cât și de Managementul Riscului. După primele 30 de minute de condus continuu în interes de serviciu, capacitatea de concentrare scade și riscul de accidente rutiere crește.
Astfel, potrivit teoriei lui Marchetti, managerii de flote ar trebui să acorde o atenție deosebită structurării rutelor zilnice pe baza timpului real de călătorie, și nu doar a kilometrilor.
CITEȘTE ȘI:
Chinezii de la Gotion vor construi, anul viitor, două unități industriale pentru baterii în Spania
Comentați?