Pentru a-și asigura un viitor stabil, producătorii europeni de autoturisme electrice trebuie să depășească dependența de furnizorii asiatici de materie primă. În acest context, și-a deschis porțile prima mină de litiu de pe bătrânul continent.
Pertti Lamberg, CEO-ul companiei finlandeze Keliber, prima care exploatează un depozit de litiu de pe continentul nostru, afișează o convingere greu de zdruncinat. Producătorii auto europeni lansați în cursa spre e-mobilitate, nu vor putea merge prea departe fără să investească în compania sa. Și asta, pentru că este fundamental pentru ei să dețină controlul materiei prime direct de la sursă. În primul rând, pentru a-și asigura continuitatea ofertei (cererea a crescut cu un sfert în ultimii doi ani, la nivel global), și apoi pentru a evita creșterea prețurilor (actualmente, ce-i drept, acestea sunt în scădere).
Acesta este cel mai ieftin SUV electric!
Practic, extracția materiilor prime și asamblarea celulelor determină producerea a aproape jumătate din emisiile de CO2 generate de o mașină electrică pe toată perioada vieții. Iar asta afectează planurile de viitor ale companiilor auto: de exemplu, VW plănuiește ca până în 2025 să reducă emisiile cu o treime față de valorile din 2015. Și asta îi determină să revizuiască strategia de aprovizionare cu materie primă pentru cele 16 uzine de autoturisme electrice, din totalul de 122 de uzine.
Grupul VW caută soluții
După ce și-a asigurat provizii pentru următorul deceniu prin contractul cu chinezii de la Ganfeng, acum caută parteneri pentru a-și construi o gigafactory pentru baterii. PSA pare dispusă să-și unească forțele cu nemții, dar un acord în acest sens ar impune și implicarea celor două guverne din Paris și Berlin, formându-se astfel un consorțiu franco-german. Însă, înainte de a se apuca să construiască acest gigafactory în Saxonia Inferioară, VW a înființat, alături de start-up-ul suedez Nortvolt, consorțiul „European battery union“, care are drept scop preluarea completă a controlului etapelor vieții unei baterii, de la materie primă, la tehnologiile folosite și, în final, la reciclarea acestora. Acum câteva săptămâni a preluat 20% din compania suedeză și a investit 900 milioane de euro în giga-uzina acestora de baterii din Skellefteå. Iar cum mina de litiu a companiei finlandeze Keliber se află la mai puțin de 600 km de uzină, cercul s-a închis!
Finlandezii, care au rezerve de 400 mii de tone, conduc momentan cursa cu alte țări europene care se presupune că au rezerve naturale de litiu (Cehia, Rusia, Serbia, Spania, Germania, Portugalia și Austria). Iar cum Europa intenționează să crească ponderea de litiu extras de la 1 la 10-15% din totalul mondial în 5 ani, reușind astfel să reducă dependența de extracțiile din China (care acum extrage 60% din total), Lamberg poate flutura morcovul din litiu pe sub mustățile producătorilor europeni!
Date esențiale
14.172 dolari/tonă este prețul mediu (în scădere) al hidroxidului de litiu, o componentă cheie din baterii (Benchmark lithium price index)
62 milioane de tone este totalul rezervelor de litiu identificate până în prezent, conform agenției guvernamentale americane USG.
4,1 milioane de tone totalizează rezervele europene de litiu, conform aceleiași agenții.
1,3 milioane de tone de litiu deține Cehia, țara europeană cu cele mai mari rezerve de litiu. O urmează în ordine Rusia, Serbia și Spania.
Articol powered by Quattroruote
Comentați?