Amnistia fiscală. Ce mai e de făcut până la 31 martie 2016?

De la intrarea sa în vigoare la data de 21 octombrie 2015, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale a suscitat un interes sporit în rândurile contribuabililor, ca urmare a posibilităţii acestora de a obţine anularea penalităţilor de întârziere şi a unei cote semnificative din dobânzile şi majorările de întârziere datorate pentru obligaţiile lor fiscale restante la data de 30 septembrie 2015.



Deşi în aparenţă limitată, aplicabilitatea dispoziţiilor OUG 44/2015 acoperă în realitate
o paletă largă de obligaţii fiscale, deschizând o serie de oportunităţi contribuabililor
interesaţi să beneficieze de facilităţile fiscale stabilite de acest act normativ. Întrucât
există o percepţie generalizată că facilităţile fiscale nu vor mai putea fi obţinute după
data de 31 martie 2016, este util să clarificăm cine, cu privire la ce şi cum pot
contribuabilii să obţină facilităţile fiscale reglementate de OUG 44/2015.

În principiu, legea nu distinge între categoriile de contribuabili ce pot beneficia de
facilităţile fiscale, acestea putând fi solicitate de către orice contribuabil – persoană
fizică ori juridică – şi nici nu stabileşte praguri ori limitări sub aspectul naturii ori
cuantumului obligaţiilor fiscale pentru care se solicită amnistia. O nuanţare există în
privinţa obligaţiilor fiscale datorate bugetelor locale, facilităţile fiscale putând fi obţinute
numai în cazul în care consiliile locale decid prin hotărâre aplicarea prevederilor OUG
44/2015.

Poate face obiectul anulării a unei părţi semnificative din accesoriile datorate de
contribuabili pentru obligaţiile fiscale principale restante la data de 30 septembrie 2015,
facilitatea vizând anularea integrală a penalităţilor de întârziere şi, respectiv, anularea în
parte a dobânzilor şi, dacă este cazul, a majorărilor de întârziere (i.e. 54,2% din
dobânzi şi 77,1% din majorările de întârziere). Ca regulă generală, pentru aceste
obligaţii fiscale contribuabilul are obligaţia să achite debitul principal şi să notifice
organul fiscal cu privire la intenţia de a beneficia de amnistie până la data de 31 martie
2016. Ulterior, contribuabilul trebuie să achite diferenţele de accesorii ce nu formează
obiectul amnistiei (i.e. 45,8% din dobânzi şi 22,9% din majorări de întârziere) până la
data de 30 iunie 2016. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul în care contribuabilul
optează pentru rectificarea sumelor de plată din declaraţiile sale fiscale precum şi în
ipoteza corectării erorilor din deconturile de taxă pe valoare adăugată.

De asemenea, există posibilitatea de a beneficia de aceste facilităţi inclusiv în cazul în
care debitele principale au fost stinse anterior datei de 30 septembrie 2015, însă la acea
dată nu erau stinse şi obligaţiile accesorii. În această ipoteză, contribuabilii interesaţi
trebuie să achite cotele de accesorii până la data de 31 martie 2016 şi, de asemenea, să
notifice organele fiscale în legătură cu intenţia de a beneficia de amnistie. În contextul
acestei ipoteze, ar trebui avută în vedere inclusiv situaţia contribuabililor care au achitat
nu doar debitele principale anterior datei de 30 septembrie 2015, ci şi accesoriile
aferente, aceştia având posibilitatea, la nivel de principiu, să obţină eventuala restituire
ori compensare a obligaţiilor accesorii achitate în plus, prin raportare la cotele stabilite
de OUG 44/2015.

Nu vor fi afectaţi de trecerea datei de 31 martie 2016 contribuabilii ale căror obligaţii
fiscale vor fi stabilite ulterior, ca urmare a finalizării unei inspecţii fiscale în curs la data
intrării în vigoare a OUG 44/2015. Întrucât nu poate fi cunoscut cu exactitate
momentul finalizării inspecţiei fiscale, pentru a beneficia de facilităţile fiscale
contribuabilul va fi obligat să achite debitul principal şi diferenţele de accesorii în
termenul legal de plată a sumelor din decizia de impunere, indiferent de împrejurarea că
acest termen de plată intervine anterior sau ulterior datei de 31 martie 2016.

În practică, se observă un interes sporit pentru rectificarea unor situaţii fiscale
anterioare care, în special sub aspectul clarificării tratamentului fiscal aplicabil unor
cheltuieli ale contribuabilului ori pentru armonizarea tratamentului deductibilităţii TVA.
Această dorinţă a contribuabililor de a preîntâmpina anumite controverse în cadrul
unor inspecţii fiscale viitoare este explicabilă şi salutară, dată fiind intensificarea
operaţiunilor de control fiscal desfăşurate de organele ANAF, dublată de lupta pentru
combaterea şi sancţionarea evaziunii fiscale.

Dorinţa clarificării unor tratamente fiscale aplicate anterior, cu consecinţa înlăturării
unei părţi semnificative din accesoriile aferente, nu este însă unicul factor determinant
al deciziei multor contribuabili de a efectua rectificări/corecţii ale situaţiilor fiscale din
anii precedenţi. Un interes aparte pentru rectificare/corectare există în special în cazul
contribuabililor care nu au fost supuşi unor inspecţii fiscale generale în ultima
perioadă, şi cu privire la care există un risc semnificativ ca un control viitor să se
concentreze asupra tuturor obligaţiilor fiscale din ultimii 5 ani. În asemenea cazuri,
expunerea contribuabililor este mare, inclusiv sub aspectul obligaţiilor accesorii ce
însoţesc eventualele obligaţii principale ce ar urma să fie stabilite de către organele de
control.

 

 

Adaugati comentariu