Pornind de la litigiul dintre Volkswagen şi Administraţia Fiscală din Bratislava, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis ca o societate care a primit facturi ulterior depăşirii termenului de prescripţie pentru solicitarea rambursării TVA poate beneficia de deducerea taxei.
În perioada 2004-2010, Hella Leuchten-Systeme din Germania, Hella Slovakia Front Lighting şi Hella Slovakia–Signal Lighting au furnizat constructorului auto Volkswagen matriţe destinate fabricării de faruri pentru autovehicule. Cu această ocazie, societăţile Hella au întocmit facturi fără să aplice TVA-ul, întrucât au considerat că nu era vorba despre livrări de bunuri, ci despre „compensaţii financiare” scutite de TVA.
În cursul anului 2010, companiile au constatat că modalitatea lor de a acţiona nu era conformă cu dreptul slovac. Prin urmare, au emis facturi cu menţionarea TVA-ului datorat de Volkswagen pentru livrările bunurilor în cauză, au depus declaraţii fiscale suplimentare pentru întreaga perioadă 2004-2010 şi au plătit TVA-ul la bugetul de stat.
La data de 1 iulie 2011, Volkswagen a adresat Administraţiei Fiscale Bratislava I (Slovacia) o cerere de rambursare a TVA-ului aplicat acestor livrări.
Prin decizia din 3 aprilie 2012, administraţia fiscală a admis în parte cererea, dispunând rambursarea TVA-ului într-un cuantum de 1.536.622,92 euro, aferent livrărilor de bunuri efectuate în perioada 2007-2010. În schimb, a respins cererea în măsura în care se raporta la perioada cuprinsă între anul 2004 şi anul 2006, ca urmare a expirării termenului de decădere de cinci ani prevăzut de dreptul slovac. Administraţia fiscală a considerat că, în această privinţă, dreptul de rambursare a TVA-ului s-a născut la data livrării bunurilor, respectiv atunci când TVA-ul a devenit exigibil, astfel încât dreptul de rambursare a acestuia pentru perioada cuprinsă între anul 2004 şi anul 2006 era stins la data introducerii cererii de rambursare. Această decizie a fost confirmată de Direcţia Financiară a Republicii Slovacia, care a acţionat în calitate de organ de apel.
În aceste condiţii, Volkswagen a introdus o acţiune privind anularea acestei ultime decizii la Krajský súd v Bratislave (Curtea Regională din Bratislava, Slovacia), care, însă, a respins-o.
Constructorul auto german a declarat atunci apel împotriva acestei decizii la Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovacia), susţinând că interpretarea dreptului naţional în ceea ce priveşte stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de decădere de cinci ani, în versiunea aplicabilă litigiului principal, nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene şi nici cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a UE, dreptul de rambursare a TVA-ului născându-se, în opinia sa, doar atunci când o livrare a bunurilor sau o prestare a serviciilor a fost efectuată, iar TVA-ul a fost aplicat de furnizor prin emiterea unei facturi. Termenul de decădere n-ar putea deci să înceapă să curgă dacă aceste două condiţii nu sunt întrunite.
Cinci întrebări preliminiare
Înainte de a aprecia temeinicia argumentaţiei formulate de Volkswagen şi, prin urmare, de a stabili momentul de la care începe să curgă termenul de cinci ani în cursul căruia persoanele impozabile pot, sub sancţiunea decăderii, să solicite rambursarea TVA-ului exigibil, Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovacia) ridică problema compatibilităţii cu dreptul Uniunii a practicii autorităţilor fiscale potrivit căreia acest termen începe să curgă la data livrării unui bun sau a furnizării unui serviciu supus TVA-ului. Astfel, a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii de Justiie a UE cinci întrebări preliminare:
- Directiva 2008/9 şi dreptul la rambursarea taxei trebuie interpretate în sensul că, pentru exercitarea dreptului la rambursarea TVA-ului, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: a) furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii şi b) facturarea TVA-ului de către furnizor?
Cu alte cuvinte, o persoană impozabilă căreia nu i s-a aplicat TVA-ul pe o factură poate solicita rambursarea taxei?
- Calcularea termenului de rambursare a taxei începând dintr-un moment în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile de fond pentru exercitarea dreptului la rambursarea taxei este compatibilă cu principiul proporţionalităţii sau al neutralităţii fiscale a TVA-ului?
- În lumina principiului neutralităţii fiscale, dispoziţiile articolului 167 şi ale articolului 178 litera (a) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că, în împrejurări precum cele din cauza principală şi cu condiţia să fi fost îndeplinite celelalte condiţii de fond şi de formă necesare pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, se opun unui mod de a proceda al autorităţilor fiscale prin care unei persoane impozabile nu i se recunoaşte dreptul exercitat în termenul prevăzut, potrivit Directivei 2008/9, pentru rambursarea taxei, în cazul în care taxa este facturată de un furnizor şi este achitată de acesta din urmă înainte de împlinirea termenului de decădere prevăzut de reglementarea naţională?
- În lumina principiului neutralităţii şi a principiului proporţionalităţii, care reprezintă principii fundamentale ale sistemului comun al TVA-ului, autorităţile fiscale slovace au depăşit limitele necesare pentru realizarea obiectivului stabilit de Directiva 2006/112 în cazul în care nu au recunoscut unei persoane impozabile dreptul la rambursarea taxei achitate, din cauza expirării termenului de decădere pentru rambursare prevăzut de reglementarea naţională, deşi în acea perioadă persoana impozabilă nu ar fi putut să exercite dreptul la rambursare şi chiar dacă taxa a fost colectată corespunzător, iar riscul de evaziune fiscală sau de neplată a fost exclus în totalitate?
- Principiile securităţii juridice şi încrederii legitime şi dreptul la bună administrare în sensul articolului 41 din cartă pot fi interpretate în sensul că se opun unei interpretări a dispoziţiilor reglementării naţionale potrivit căreia, pentru respectarea termenului de rambursare a taxei, este determinant momentul emiterii deciziei administraţiei publice cu privire la rambursarea taxei, iar nu momentul exercitării de către o persoană impozabilă a dreptului la rambursarea taxei?
Decizia CJUE
După studierea cauzei, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat următoarea soluţie: “Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării unui stat membru în temeiul căreia, în împrejurări precum cele în discuţie în litigiul principal, în care taxa pe valoarea adăugată (TVA) a fost facturată persoanei impozabile şi a fost plătită de aceasta după mai mulţi ani de la livrarea bunurilor în cauză, beneficiul dreptului de rambursare a TVA‑ului este refuzat pentru motivul că termenul de decădere prevăzut de reglementarea menţionată pentru exercitarea acestui drept ar fi început să curgă la data livrării bunurilor şi ar fi expirat înainte de introducerea cererii de rambursare”Cu alte cuvinte, pornind de la litigiul dintre Volkswagen şi Administraţia Fiscală din Bratislava, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis ca, în măsura în care o societate a primit facturi (de corecţie) de la un furnizor ulterior depăşirii termenului de prescripţie pentru solicitarea rambursării/deducerii TVA, calculat de la data livrării de bunuri, beneficiarul poate, totuşi, beneficia de deducerea TVA în măsura în care:
– furnizorul a declarat şi achitat TVA aferent către bugetul de stat, neexistând un risc de fraudă fiscală sau de neplată a TVA;
– până la acel moment, beneficiarul nu a avut la dispoziţie factură cu TVA.
Prin urmare, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este determinat de emiterea facturii de corecţie, iar nu de data tranzacţiei iniţiale.
Decizia în cauza C-533/16 Volswagen a fost pronunţată în data de 21 martie 2018. Hotărârea are caracter general şi obligatoriu, iar efectele ei nu sunt limitate în timp, putând fi aplicată şi pentru operaţiuni efectuate înainte de pronunţarea ei.
(Articol publicat în revista Flote Auto, aprilie 2018)
Comentați?