Potenţial de flotă. Asalt Opel în clasa compactă

Până acum, patru generaţii de Opel Astra au deservit inclusiv mediul business şi interesele economice ale bătrânului continent. Noul model (Astra K) se vrea a fi motorul repoziţionării solide pentru Opel în piaţă. Miza principală a inginerilor a fost pusă pe tehnologii de ultimă oră.

Până în zilele noastre 24 de milioane de clienţi au parcat în familie un Opel de clasă compactă. Primul exemplar, apărut în 1936, s-a numit Kadett, iar denumirea a fost păstrată până în 1991, când i-a lăsat loc lui „Astra“. 2015 a marcat debutul unei noi generaţii Astra (nume de cod K) odată cu Salonul Auto de la Frankfurt (deşi jurnaliştii din România au avut norocul unui preview în avans). De la bun început toţi cei care au fost implicaţi în proiect au ştiut că au de pro-iectat un vehicul care nu doar să intre cu capul sus în clasa compactă, dar să dea de furcă şi modelelor de clase superioare, prin multitudinea de echipamente pe care le va oferi.

Noul Opel Astra este, contrar tendinţelor, mai mic decât generaţia anterioară (mai scurt cu 50 mm şi mai scund cu 25 mm). Chiar şi aşa, reproiectarea habitaclu-lui a reuşit să genereze un spaţiu pentru genunchii pasagerilor din spate mai mare cu 35 mm, în timp ce şoferul are un plus de 22 mm pentru spaţiul din zona capului. În concluzie, Astra este mai bine organizat la interior şi mai spaţios, iar scaunul şoferului poate fi coborât mai mult decât în trecut, pentru o senzaţie cât mai sportivă în timpul condusului. Tot datorită reproiectării în întregime a subansamblurilor, noua Astra este mai uşoară decât echivalentul generaţiei precedente cu o greutate cuprinsă între 120 şi 200 kg. Asta s-ar traduce grosso modo printr-un plus de agilitate în exploatare şi printr-unul în ceea ce priveşte economia de combustibil.

Designerii Opel şi-au dat concursul pentru a creiona un automobil frumos şi au reuşit. Prima impresie este că schimbările faţă de generaţia anterioară sunt minore, dar odată aşezate una lângă alta constaţi că nu e deloc aşa. Cele două zile petrecute în compania sa m-au ajutat să descopăr noua Astra şi să concluzionez că, cel puţin la nivel de aspect exterior, este una dintre cele mai atractive oferte în segmentul C. Asta la pachet cu un coeficient aerodinamic de numai 0,285.

La interior s-a ţinut cont de părerile exprimate de jurnalişti vis-a-vis de generaţia J, dar şi de cele ale clienţilor. Mai toţi s-au plâns de multitudinea de butoane aruncate pe consola centrală, dar au apreciat, totuşi, că puteai comanda cam orice destul de simplu. Soluţia a fost să se păstreze destul de multe butoane, dar să fie organizate mult mai bine, pe zone, în jurul ecranului tactil. Finisajele sunt constrastante, cu materiale bune, montate cu grijă, pe bord şi pe partea superioară a uşilor, dar şi cu nişte finisaje ce nu fac cinste noului model pe tunelul median şi pe partea inferioară a bordului şi a portierelor.

Trenul de rulare a fost reproiectat, pentru că Astra nu era un campion al testelor comparative. S-a păstrat soluţia cu punte spate rigidă, neexistând opţiunea unei punţi independente. Culmea, contrar unor opinii, asta nu ştirbeşte mult din confort, din contra, dar taie puţin din elanul dinamic. Direcţia este ceva mai tare, mai plăcută pentru utilizator, dar nu pe cât de precisă ar fi trebuit să fie. Cumva, la răspunsul ei ar mai fi loc de reglaje.

Astra cel tehnologizat

În campania de lansare ni se sugerează că Astra nu e un vehicul cu care să te raportezi la clasa compactă şi că tehnologiile avansate îi permit să-şi scoată colţii chiar şi la automobile mai mari, chiar premium. Farurile pot fi dotate cu sistemul inteligent de iluminare IntelliLux, o matrice de leduri „inteligentă“, cu funcţie antiorbire şi cu posibilitatea de a ilumina dinamic drumul în funcţie de condiţiile de trafic. Sistemul calculează câte fascicule să aprindă şi să compună şi este cu atât mai util cu cât eşti nevoit să te deplasezi pe drumuri mai puţin primitoare şi mai mult primitive, aşa cum suntem obişnuiţi de multe ori şi noi, românii.

Pentru conectivitate multimedia este disponibil de acum cunoscutul IntelliLink, într-o nouă evoluţie, iar de acum Opel oferă şi sistemul OnStar, un asistent personal de conectivitate şi service – prin intermediul acestuia poţi comanda mai multe funcţii ale automobilului de la distanţă, prin intermediul telefonului inteligent (îi poţi descuia maşina unui cunoscut, pentru a lua ceva din ea, chiar dacă tu te afli în altă ţară, de exemplu).

Alt sistem prezent pe automobil este Opel Eye, un algoritm complex de monitorizare a drumului care poate recunoaşte semnele ce marchează restricţii de viteză şi care monitorizează, printre altele, părăsirea benzii de circulaţie, corectând autonom traiectoria, sau care poate frâna de urgenţă automat. Pentru un maxim de confort au fost proiectate scaune faţă noi, certificate AGR, care permit 18 posibilităţi de reglare, pe toate direcţiile şi care sunt prevăzute cu sistem de ventilare şi sistem de masaj. Mai mult, bancheta poate fi prevăzută cu sistem de încălzire.

Motoare noi, mai eficiente

Era nevoie ca Opel să fie competitiv la capitolul motorizări, aşa că şi la acest capitol inginerii s-au achitat de sarcini. Viitorul posesor de Opel Astra va avea de ales dintr-o plajă de puteri maxime cuprinsă între 95 şi 200 CP, deocamdată. Benzina va alimenta unităţile de 1 litru turbo ECOTEC (105 CP), pe cea de 1,4 litri, tot supraalimentată, de 125 sau 150 CP şi vârful de gamă, 1.6 ECOTEC de 200 CP şi 300 Nm. Pentru fanii diesel este disponibilă o unitate de 1,6 litri care poate produce 95, 110 sau 136 CP. Toate motoarele sunt fabricate din aluminiu şi sunt cu aproximativ 10 kg mai uşoare decât motoarele echivalente ale generaţiei precedente Astra.

În testul de la Bratislava am interacţionat cu trei motorizări, cea pe benzină de 1 litru şi năzdrăvanul de 200 CP, dar şi pe diesel-ul de 136 CP. Motorizarea de 1 litru este extrem de plăcută în exploatare, silenţioasă şi cu vibraţii greu de perceput, chiar dacă discutăm de doar trei cilindri. Împerecherea sa cu o transmisie cu doar cinci trepte nu pare inspirată, dar nu e aşa. Transmisia este etajată inspirat, favorizând exploatarea în condiţii economice a micuţului motor, fără a te face să te simţi ultimul pe grila de start. Ba chiar Astra 1.0 ECOTEC este destul de agil, iar faptul că la 140 km/h, pe autostradă, marcam doar 3.000 rot/min, garantează că nici nu vei da peste cap pompa de combustibil.

Motorizarea de top, de 200 CP, ar trebui să reprezinte alegerea dinamică, sportivă.  Este, de altfel, singura versiune care vine cu un mod Sport accesabil de la un buton de pe bord. Totuşi, caii par mai mulţi pe hârtie, cei 300 Nm nefiind capabili de acceleraţii care să-ţi comunice emoţii puternice. Este un motor pentru şoferii mai temperamentali, cei cu reale valenţe sportive fiind sfătuiţi de noi să mai aştepte iteraţia OPC.

La evenimentul de la Bratislava ne-am concentrat mai mult atenţia asupra unităţii diesel de 136 CP, pentru că suntem convinşi că ea va fi una dintre febleţile românilor. Reţeta este deja încercată, o compactă cu motor diesel destul de puternic. Versiunea propusă de Opel este interesantă. Am apreciat flexibilitatea propulsorului, cât şi consumul bun de 5,1 l/100 km în regim de exploatare destul de alert. Transmisia avea de această dată şase trepte, însă conlucra la flexibilitatea generală apreciabilă. Ce nu am apreciat a fost zgomotul destul de deranjant al unui motor ce se declară „whisperer“, în rest cărţile au fost jucate bine.

VERDICT

Opel Astra este mai închegat şi mai ofertant ca oricând; este un pachet tehnologic interesant şi o prezenţă scenică ce va fi apreciată. Din punct de vedere dinamic, este orientat preponderent către confort. Lista de motorizări este complet nouă, cu performanţe apreciabile. Era nevoie, ţinând cont că discutăm despre cea mai agitată clasă de automobile din Europa.