Legendarul Henry Ford, inginer genial şi industriaş inovator, a obţinut succes în producţia de automobile abia cu cea de-a treia companie auto, după ce prima i-a adus pierderi grele, iar a doua, neînţelegeri insurmontabile cu acţionarii.
Henry Ford, cel care a revoluţionat industria auto prin producerea de automobile accesibile pentru clasa de mijloc, s-a născut într-o familie de fermieri din Michigan. Deşi ar fi trebuit să urmeze meseria tatălui, tînărul Henry şi-a făcut alte planuri. S-a angajat mai întâi mecanic, a devenit inginer şi, apoi, fascinat de automobile, a început să le construiască singur, fiind încurajat şi de faimosul inventator Thomas Edison.
S-a căsătorit cu Clara Jane Bryant în 1888 şi împreună au avut un fiu, Edsel.
Începuturile
Henry s-a născut la 30 iulie 1863, fiind unul dintre cei cinci băieţi ai lui Wiliam şi Mary Ford.
A manifestat încă din adolescenţă abilităţi tehnice, demontând şi reasamblând ceasul de buzunar pe care i-l dăruise tatăl său. În curând, vestea că poate repara orice fel de ceasuri a făcut înconjurul oraşului, astfel că majoritatea vecinilor şi prietenilor au apelat la serviciile sale.
La vârsta de 13 ani îşi pierde mama, o tragedie care l-a determinat în 1879 să părăsească ferma familiei pentru a deveni ucenic mecanic la întreprinderea James F. Flower & Bros din Detroit. Pleacă apoi să lucreze pentru Detroit Dry Dock Co., însă revine acasă în 1882.
Primele maşini
La ferma familiei devine rapid expert în exploatarea motorului portabil cu aburi Westinghouse, competenţele sale tehnice câştigând încrederea producătorului, care îl şi angajează.
După câţiva ani petrecuţi la Westinghouse, datorită abilităţilor sale în domeniul mecanicii, dar şi al extraordinului simţ de a accepta şi înţelege noile invenţii apărute, este angajat, în 1891, de Edison Electric Illuminating. În scurt timp ajunge inginer de noapte, iar în 1896 devine inginer şef. Noua funcţie îi permite să studieze îndeaproape caracteristicile energiei electrice, un fapt care-l ajută să dezvolte proiectul la care lucra în paralel, construcţia de automobile.
Primul său vehicul, realizat cu un grup de prieteni, a fost un quadriciclu cu autopropulsie şi cu 2 viteze. Thomas Edison, care a fost rugat să-şi spună părerea, s-a arătat impresionat de realizare, iar Ford, motivat de aprecierile marelui inventator, a finalizat un al doilea vehicul în 1898.
Este momentul când Henry decide să-şi înfiinţeze prima companie şi demisionează de la Edison Electric Illuminating. În 1899 pune bazele societăţii Detroit Automobile, dar maşinile produse nu aduc rezultatele scontate, piaţa nu este impresionată şi Ford este forţat să închidă afacerea.
Nu se descurajează, lucrează la îmbunătăţirea calităţii maşinilor şi reuşeşte, în octombrie 1901, să concureze cu succes într-un raliu, la volanul unui automobil de 26 de cai putere.
Nu pierde timpul, iar o lună mai târziu, în noiembrie 1901, îşi cheamă foştii parteneri de la societatea Detroit Automobile şi formează împreună Henry Ford Company.
Dar lucrurile încă nu merg în direcţia dorită, succesul nu vine imediat şi o serie de probleme încep să apară între Henry şi ceilalţi acţionari. Părăseşte compania, iar aceasta este redenumită Cadillac Automobile Company.
Îşi urmează şi mai determinat pasiunea, construieşte mai multe maşini de curse pe parcursul anilor următori, inclusiv modelul „999”, iar rezultatele sunt promiţătoare.
Ford Motor Company
În 1903, Henry înfiinţează Ford Motor Company, devenită astăzi unul dintre simbolurile industriei auto mondiale. Primii investitori, alături de Ford, au fost Alexander Y. Malcomson, fraţii Dodge şi John S. Gray. În paralel, pilotul Barney Oldfield conduce modelul „999” la numeroase raliuri din SUA, făcând marca Ford cunoscută în toată ţara.
Modelele T şi A
Octombrie 1908 marchează momentul în care compania lansează modelul T. Vehiculul are volanul pe stânga, o idee pe care o preiau, în curând, şi alţi constructori auto.
Modelul a avut un succes deosebit, nu numai pentru că era accesibil, ci şi foarte simplu de condus şi ieftin de reparat. Datorită vânzărilor în creşte, Ford este nevoit să îşi extindă foarte mult producţia pentru a răspunde cererii din ce în ce mai mari. Astfel că, în 1913, împreună cu inginerii săi, dezvoltă o linie de asamblare pentru autoturisme şi aplică primele tehnici ale producţiei mari de masă şi de gestionarea pe scară largă a forţei de muncă industriale.
Modelul T a dominat piaţa auto ani la rândul, iar până în 1918 jumătate din toate maşinile care circulau în America erau modelul T.
În 1918, Ford face un pas înapoi şi îi transferă fiului său, Edsel, preşedinţia Ford Motor Company. Îşi păstrează însă dreptul de a avea decizia finală.
La jumătatea anilor 20, vânzările modelului T încep să scadă, iar compania îi găseşte repede un înlocuitor şi lansează, în 1927, modelul Ford A, care s-a vândut profitabil până în 1931.
Anii 30, însă, nu sunt favorabili companiei, astfel că până în 1936, Ford Motor cade pe locul trei pe piaţa auto americană, fiind surclasată de General Motors şi Chrysler Corporation.
Un pacifist convins, când în 1939 izbucneşte al Doilea Război Mondial se opune intrării Statelor Unite în război. Cu toate acestea, după 1941, devine unul dintre principalii contractanţi militari americani, furnizând avioane, motoare, jeepuri şi cisterne.
Finalul
O tragedie îi provoacă însă îmbătrânirea bruscă. În 1943, fiul său, Edsel, moare de cancer. Chiar dacă îşi reia formal controlul asupra companiei, nu mai exercită autoritatea absolută. Deciziile cheie sunt luate de alţii în numele lui şi el devine din ce în ce mai marginalizat. În cele din urmă, nepotul său, Henry Ford II, ajunge preşedintele companiei.
Se stinge din viaţă, din cauza unei hemoragii cerebrale, în ziua de 7 aprilie 1947, la vârsta de 83 de ani.
CITEŞTE ŞI:
Personalităţi. ARMAND PEUGEOT şi geniul industrial al familiei sale
Personalităţi. LOUIS RENAULT şi misterul dispariţiei sale
Comentați?