O nouă recomandare împotriva Uber

În opinia avocatului general Maciej Szpunar, statele membre pot interzice şi sancţiona penal  exercitarea ilegală a activităţii de transport în cadrul serviciului UberPop fără a notifica în  prealabil Comisiei Europene proiectul de lege.



uber

Societatea franceză Uber France este operatorul unei platforme electronice care permite, cu ajutorul unui smartphone pe care este instalată aplicaţia corespondentă, comandarea unui serviciu de transport urban în oraşele deservite. În cadrul serviciului UberPop, transportul de pasageri este asigurat de conducători auto particulari neprofesionişti cu ajutorul propriilor autovehicule.

Uber France este urmărită penal pentru organizarea, prin intermediul serviciului UberPop, a unuisistem de punere în legătură a clienţilor cu şoferi neprofesionişti care transportă cu titlu onerospersoane cu vehicule cu mai puţin de 10 locuri. Uber France susţine că reglementarea franceză în temeiul căreia este urmărită penal constituie o reglementare tehnică ce priveşte direct un serviciu al societăţii informaţionale în sensul directivei privind normele şi reglementările tehnice (Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale). Această directivă obligă statele membre să notifice Comisiei orice proiect de lege sau de reglementare prin care sunt prevăzute reglementări tehnice referitoare la produsele şi serviciile societăţii informaţionale. Or, autorităţile franceze nu au notificat Comisiei proiectul de lege anterior promulgării sale. Uber France deduce de aici că nu poate fi, aşadar, urmărită pentru acuzaţiile menţionate.

Sesizat cu soluţionarea cauzei, Tribunal de Grande Instance de Lille (Tribunalul de Mare Instanţă din Lille, Franţa) întreabă Curtea de Justiţie dacă autorităţile franceze erau obligate sau nu erau obligate să notifice în prealabil proiectul de lege Comisiei.

În concluziile sale prezentate astăzi, avocatul general Maciej Szpunar consideră că, independentde aspectul dacă UberPop intră sau nu intră sub incidenţa directivei, statele membre potinterzice şi sancţiona exercitarea ilegală a unei activităţi de transport cum este UberPopfără a fi obligate să notifice în prealabil proiectul de lege Comisiei.

Mai precis, avocatul general aminteşte că, potrivit Concluziilor sale prezentate la 11 mai 2017 încauza Uber Spania (Concluziile în cauza C-434/15, Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain), serviciul UberPop intră în domeniul transportului şi nu constituie astfel unserviciu al societăţii informaţionale în sensul directivei. Într-o astfel de ipoteză, directiva nu arfi aplicabilă şi nu ar fi necesar ca proiectul de lege să fie notificat Comisiei.

Avocatul general examinează de asemenea situaţia în care Curtea ar considera că serviciulUberPop constituie un serviciu al societăţii informaţionale în sensul directivei. În aceastăipoteză, avocatul general concluzionează că faptul de a interzice şi de a sancţiona activitatea unui intermediar precum Uber în exercitarea ilegală a unei activităţi de transport nu constituie o„reglementare tehnică” în sensul directivei, astfel încât, nici în acest caz, nu ar fi necesar caproiectul de lege să fie notificat Comisiei.

Avocatul general aminteşte în această privinţă că obligaţia de notificare nu se aplică, printre altele, decât reglementărilor tehnice care au ca finalitate sau ca obiect specific reglementarea explicită şi direcţionată a accesului la serviciile societăţii informaţionale şi a exercitării acestora; în schimb, reglementările care nu privesc aceste servicii decât în mod implicit sau incidental sunt excluse din sfera obligaţiei de notificare. Avocatul general consideră că reglementarea franceză în discuţie în cauză nu priveşte serviciile societăţii informaţionale decât în mod incidental: astfel, deşi priveşte în principal un serviciu al societăţii informaţionale (şi anume un sistem de punere în legătură prin mijloace electronice), ea nu urmăreşte să reglementeze în mod specific acest serviciu (ceea ce s-ar întâmpla dacă ea ar interzice sau ar reglementa în alt mod activitatea de punere în legătură a clienţilor cu prestatorii de servicii de transport în general), ci numai să asigure efectivitatea reglementărilor referitoare la serviciile de transport (servicii care nu intră sub incidenţa directivei).

Astfel, faptul că modelul economic al UberPop este incompatibil cu reglementarea franceză privind activitatea de transport de pasageri (întrucât şoferii neprofesionişti nu dispun de autorizaţiile necesare potrivit dreptului francez pentru exercitarea activităţii de transport) nu înseamnă că reglementarea în cauză constituie o reglementare tehnică ce ar guverna activităţile de intermediere în domeniul transportului în general.

Avocatul general precizează că, dacă orice dispoziţie naţională care interzice sau sancţioneazăintermedierea în cadrul activităţilor ilegale ar trebui să fie considerată o reglementare tehnicăpentru simplul fapt că această intermediere s-ar face, cel mai probabil, prin mijloace electronice, un număr semnificativ de norme interne ale statelor membre, scrise sau nescrise, ar trebui să fienotificate în acest temei. Acest lucru ar conduce la o extindere nejustificată a cerinţei privindnotificarea, şi aceasta fără a contribui efectiv la atingerea obiectivelor acestei proceduri, carevizează să împiedice adoptarea de către statele membre a unor măsuri incompatibile cu piaţainternă şi o mai bună exploatare a avantajelor pieţei interne de către agenţii economici.

Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiţie. Misiunea avocaţilorgenerali este de a propune Curţii, în deplină independenţă, o soluţie juridică în cauza care le este atribuită. Judecătorii Curţii urmează să delibereze în această cauză. Hotărârea va fi pronunţată la o dată ulterioară.

Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu caresunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

 

 

Adaugati comentariu