Cum alegem soluţia de finanţare a parcurilor auto. Credit, leasing financiar sau operaţional ?

Pentru constituirea sau reînnoirea unui parc auto există nu mai puţin de trei soluţii de finanţare: creditul bancar, leasingul financiar şi leasingul operaţional. Date fiind caracteristicile lor diferite, alegerea depinde de strategia de eficientizare a costurilor sau de însăşi filozofia în afaceri a companiei.



Pentru antreprenori, directori generali sau fleet manageri, decizia de costituire a flotelor auto nu este una simplă. Avansul, înregistrarea contabilă, taxa pe profit sau costurile globale sunt printre cele mai importante aspecte ce trebuie luate în considerare în alegerea soluţiei de finanţare. Totodată, nu ar trebui lăsate în afara calculelor nici calitatea serviciilor sau siguranţa utilizatorilor.

O reţetă standard nu există. Însă, în funcţie de specificul activităţii şi de tipul companiei, fiecare dintre caracteristicile celor trei instrumente de finanţare – creditul bancar, leasingul operaţional şi leasingul financiar, se pot transforma în avantaje certe pentru entitatea căreia îi este destinată flota.

În general, marile companii, inclusiv cele multinaţionale, preferă să externalizeze toate operaţiunile care nu sunt legate direct de activitatea de bază. În acest caz, leasingul operaţional cu administrare de flote este privilegiat comparativ cu celelalte două metode de finanţare. Pe de altă parte, întreprinderile de talie medie preferă leasingul financiar, iar cele foarte mici aleg de multe ori soluţii mai apropiate de tipul instrumentelor financiare destinate persoanelor fizice. Dar, după cum spuneam, nu este o regulă generală.

Există o serie de exemple în economia românească de mari companii, cu flote de zeci de vehicule, care nu şi-au externalizat administrarea parcului auto, şi-au finanţat mobilitatea prin leasing financiar, preferând să păstreze maşinile în proprietate, la finalul contractului.

Leasing operaţional

financiar 1În câteva cuvinte, această soluţie presupune folosirea efectivă a vehiculului finanţat pe o perioadă limitată de timp, eliminând o mare parte din riscurile şi nesiguranţa administrării unei flote. Practic, dacă serviciul de fleet management este achiziţionat în cadrul contractului, el oferă oportunitatea externalizării mentenanţei şi a gestionării costurilor legate de administrarea parcului auto. Compania de leasing ia asupra sa toate responsabilităţile flotei date în folosinţă, respectiv plata taxelor şi a asigurărilor, reparaţii, întreţinere şi schimbarea anvelopelor. Managerii au posibilitatea să se concentreze pe obiectul principal de activitate al firmei, să cunoască cu exactitate cash-flow-ul şi gradul de performanţă financiară, fără să îşi mai pună problema flotei. Produsul este înregistrat ca mijloc fix în contabilitatea firmei de leasing, iar cheltuielile cu rata sunt deductibile integral dacă autovehiculele se încadrează într-una dintre excepţiile de la limitare sau autovehiculele sunt folosite exclusiv în scopul activităţii economice. În plus, în cazul leasingului operaţional clientul nu înregistreaza cheltuieli cu amortizarea.

În ceea ce priveşte TVA-ului, utilizatorul poate deduce această taxă în proportie de 100% dacăa autovehiculele sunt utilizate pentru cazurile exceptate de la limitare sau sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice. Compania utilizatoare deduce TVA în proportie de 50% dacă autovehiculele nu se încadreaza în niciunul dintre cele două criterii menţionate. De altfel, aceste reguli se aplică şi în cazul leasingului financiar sau a achiziţiei prin credit.

Chiria este compusă din amortizare şi beneficiul companiei de leasing. Rata totală lunara este formată din chirie şi partea afferentă serviciilor de management de flote. Birocraţia este redusă şi, ca atare, rezultă o încărcare mult diminuată a departamentelor de contabilitate.

În cazul leasingului operational nu există avans, iar rata nu intră în calculul gradului de îndatorare.
Utilizatorul evită riscul privind valorificarea vehiculului, având în vedere faptul că, la sfârşit de contract, îl returnează companiei de leasing operaţional

Leasing financiar

În esenţă, compania de leasing finanţatoare este proprietarul autovehiculului, iar clientul primeşte această calitate la finalul contractului, dacă achiziţionează vehiculului şi suportă valoarea reziduală. Formalităţile privind vama, înmatricularea şi asigurarea sunt încheiate de firma de leasing, iar valoarea avansului şi durata perioadei de finanţare sunt flexibile.

financiar 2

Dincolo de profilul clientului, IMM sau întreprindere mare, dincolo de analiza de risc, de verificarea indicatorilor şi a planului de afaceri, companiile de leasing financiar iau în calcul la evaluarea unei tranzacţii şi profilul activului pe care îl finanţează. Dacă activul este foarte bun, are valoare de remarketare, există piaţă second hand, atunci soluţia de finanţare este mult mai uşor de identificat, în comparaţie cu un credit bancar.

În cazul leasingului financiar, rata lunară este compusă din principal, dobândă şi TVA. Bunurile ce fac obiectul contractului de leasing se înregistrează ca mijloace fixe în contabilitatea utilizatorului, acesta deducând cheltuielile cu amortizarea şi pe cele cu dobânda.

Pe de altă parte, riscurile utilizării autovehiculului, administrarea si cheltuielile legate de întreţinerea autovehiculului trec în sarcina utilizatorului, iar avansul este obligatoriu.

Credit bancar

Vehiculul trece în proprietatea contractantului de credit din momentul primirii împrumutului. Chiar dacă aprobarea unei finanţări bancare poate dura mult mai mult decât cea prin leasing financiar, ratele creditului nu sunt purtătoare de TVA. Pe de altă parte, pentru un contract de leasing, clientul poate opta pentru o valoare reziduală de până la 20% din valoarea finanţată, facilitate care nu este oferită şi contractanţilor de credite.

financiar 3

În general, la o tranzacţie de tip leasing nu sunt solicitate garanţii suplimentare, în timp ce în cazul creditului se pot solicita toate formele legale ale acestora. Comisioanele percepute sunt şi ele complet diferite, în cadrul leasingului fiind vorba doar de o taxă de management variabilă, în functie de compania de leasing şi de client. Aceasta variaza între 2-3% din valoarea finanţată, care se plăteşte la începutul contractului, odată cu avansul. Este o modalitate total diferită faţă de tiparul creditului, unde întâlnim două tipuri de comisioane: comisionul de acordare şi comisioanele de gestiune, percepute anual sau lunar, în functie de politica băncii.

În cazul creditului, rambursarea imediată se poate face în momentul în care clientul are posibilităţile financiare necesare. Pentru leasing, rambursarea se poate face după minim 12 luni de la încheierea contractului.

Pe de altă parte, la creditul tradiţional, investiţia este gravată de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă), în timp ce la leasing, garanţia este constituită chiar de dreptul de proprietate asupra bunului închiriat.
Tot la capitolul diferenţe se poate înscrie şi filozofia nalizei de risc. În cazul creditului, banca pune accentual mai mult pe analiza situaţiilor financiare într-o viziune postfaptică şi mai puţin previzională. Cu alte cuvinte se uită în trecut. La leasing, societatea finanţatoare pune accentual în principal pe analiza rentabilităţii proiectului, având deci o viziune previzională.

(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, iulie-august 2014)

Adaugati comentariu