Adevărul din spatele cifrelor declarate de consum

Noile generații de automobile vin la pachet cu performanțe economice și ecologice la care acum zece ani nici măcar nu puteam visa. Din păcate, de multe ori, cifrele trecute în mapele de prezentare rămân în spectrul viselor. Care să fie explicația?

Mulți descoperă, după ce au cumpărat o mașină nouă, că valorile de consum înregistrate în mod real se află la o distanță considerabilă de ce este scris în mapele de prezentare frumos colorate din showroom-uri. Înainte să criticăm producătorii de automobile că au încercat să ne păcălească, trebuie să știm că aceste consumuri declarate sunt calculate respectând ciclul NEDC de testare agreat la nivel european. Prin urmare, producătorii de automobile nu au libertatea de a estima o cifră optimistă, ci sunt obligați să îi certifice rezultatele de consum prin testarea mașinilor.

15% – cu atât poate scădea consumul unui vehicul dacă șoferul abordează un stil de conducere “eco”.

Acest procedeu de testare implică rularea automobilului pe un banc de probă, în care rolele simulează rezistența aerodinamică, iar modelul este exploatat în diferite regimuri ce, în teorie, ar trebui să simuleze cicluri urbane și extraurbane de conducere. Ultima oară când m-am uitat pe geam în mașină, nu eram într-un garaj la o temperatură controlată de 25 de grade și nici nu aveam toți consumatorii electrici decuplați (obligatoriu în ciclul de testare NEDC), așa că este cât se poate de evident că rezultatele obținute de producători sunt „de laborator” și prin urmare încercarea noastră, a șoferilor, de a le atinge este, din start, aproape imposibilă.

Sigur că acum se pune întrebarea cât de mare să fie diferența dintre cifrele declarate de producător și cele pe care le obșine un șofer în condiii reale de exploatare. Aici discuția se complică deoarece producătorii de automobile au reușit să găsească diferite metode pentru a trișa acest test, prin diferite optimizări aplicate ansamblului de propulsie care să eficientizeze consumul raportat la normele de testare NEDC.

În condițiile în care toți producătorii au apelat la aceste trucuri, nu e cazul să arătăm cu degetul pe cineva anume, deoarece nu ar fi corect. În ziua de azi, cifrele spectaculoase de consum vând, iar atunci când producatorul X le obține, producătorul rival Y este obligat să folosească aceleași metode, mai mult sau mai puțin corecte, pentru a rămâne competitiv.

Ciclul de testare NEDC are loc în laborator, în condiții simulate și aparent optimiste de exploatare.

Unul dintre cele mai uzuale tertipuri folosite de producători ține de etajarea lungă a treptelor transmisiei, care scade consumul pe bancul de probă, dar în viața de zi cu zi lasă impresia că mașina este lipsită de putere, iar asta convinge șoferul să treacă într-o treaptă inferioară pentru a avea răspunsul dorit. Această manevră crește consumul, iar rezultatul se vede pe cifrele afișate de computerul de bord. Sigur că, în teorie, un șofer mai răbdător ar putea ignora impulsul de a trece într-o treaptă inferioară și ar menține treptele cu accelerație constantă, dar câți fac asta?

Problema principală ține de acest procedeu de testare NEDC complet depășit, care nu are nimic în comun cu un scenariu real de trafic și prin urmare este cât se poate de normal ca rezultatele pe care le produce să fie de ordinul teoreticului. Din fericire, producătorii de automobile, presați și de clienți, au discutat cu forurile decizionale ale UE, iar începând cu 2014 se pregătește un nou algoritm de testare. Probabil că finalizarea lui va dura cel puțin un an, după care implementarea sa legislativă va întârzia procesul cu încă trei-patru ani. În mod clar, mai avem de așteptat până când cifrele comunicate de producători vor fi unele realiste.

În concluzie, atunci când vrei să te apropii cât mai mult de potențialul teoretic al mașinii doi factori sunt extrem de relevanți: modul în care conduci și mediul în care o faci. Spre exemplu, este cât se poate de clar că într-un oraș cu traficul din București nu vei obține aceleași valori de consum ca în Pitești. La fel, la drum întins, mașinile au consumul optim în jurul valorii de 90 km/h, dincolo de această viteza nu trebuie să mai ai pretenții de consum optim.

În materie de stil de condus, am discutat și vom mai discuta despre conceptul de conducere economică, modul în care accelerezi, cât de bine poți anticipa traficul și alte elemente din această categorie. Abordarea unui stil cât mai echilibrat la volan poate scădea consumul cu 10-15%, iar diferite sondaje efectuate la nivel european confirmă acest fapt. Dacă vrei ca parcul tău auto să implice costuri cât mai scăzute trebuie să pleci de la premise realiste și să investești în trainingul șoferilor. Atunci când tragi linia resursa numită mașină este controlată de personalul tău, iar un personal bine antrenat și conștient poate completa cu succes o flotă de mașini performante. Una fără alta, pur și simplu nu funcționează.

Când vorbim despre optimizarea costurilor în materie de consum de carburant, un manager de flote trebuie să ia în calcul atât factorul tehnic (mașina), cât și factorul uman (șoferul). O flotă de vehicule moderne are potențialul de a scădea consumul, dar ea trebuie să fie completată de șoferi eficienți. Lucruri aparent neimportante, ca presiunea corectă în anvelope sau folosirea excesivă a aerului condiționat, pot anula avantajele unei flote avansate tehnologic.

(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, iulie-august 2014)