De la Ulm la Brescia și de la Suzzara la Torino: cu Eurocargo și Daily am călătorit între cele două fabrici Iveco, marcă ce a sărbătorit primii săi 40 de ani.
Puține sunt vehiculele care, din punctul de vedere al vehiculelor comerciale, au reușit să țină trena unui camion greu cum este Stralis de pe postura de „băieții mici“. Vorbim despre Daily și Eurocargo: primul, născut în 1978, și care reprezintă un caz unic de furgon și camion de 3,5 tone care a atras automat succesul său. Al doilea, din 1991 până astăzi, a devenit sinonim cu vehiculul între 5 și 18 tone. Prin urmare, sunt candidații ideali pentru a ne continua călătoria prin fabricile italiene, care a început cu o lună în urmă într-o vizită-fulger prin cabinele din Torino-Madrid. De data aceasta vom porni din Ulm cu destinația Torino, prin fabricile din Brescia și Suzzara (Mantova).
O fabrică polivalentă
Vehiculul ales pentru călătoria de la Brescia este Eurocargo ML120E28/P, versiunea de 12 tone cu motorul Tector 7 de 280 CP. Călătorie insolită pentru acesta, care este la bază un camion făcut pentru orașe sau cel mult pentru transport regional. Dar Eurocargo nu este genul care să se lase intimidat de o asemenea provocare, cu atât mai mult cu cât are dotări care l-ar face invidios și pe Stralis: transmisie automată ZF de 12 trepte, ACC (cruise-control adaptiv), asistent la plecarea din rampă, Eco-roll și AEBS.
Plecarea s-a făcut de la fabrica Magirus din Ulm, astăzi centru de excelență pentru producția vehiculelor destinate pompierilor. La Magirus, înființat în 1864, se prepară toate: Eurocargo, Stralis, Trakker și Daily. De asemenea sunt pregătite și vehicule de alte mărci, cum ar fi enormul Kamaz și scara sa de 65 de metri înălțime. Sunt pregătite și Trakker militare 8×8. Este centrul de proiectare care, și azi, continuă să fie ocupat de Stralis.
Spiritul celor 1570 de angajați germani este foarte ridicat, cu a lor formație muzicală și M-ul de la Magirus care este profilat pe logo-ul mărcii peste domul luteran, simbolul orașului. Dar sunt și italieni aici, care se bucură de respectul celorlalți. Sunt mulți și lucrează cot la cot cu cei germani.
Plecarea
Este ora 11.48 și este timpul de plecare. Destinația, Brescia. Dar înainte de a părăsi zona Ulm avem de făcut o oprire. Înainte trebuie să ne înregistrăm la Maut, sistemul german de plăți al autostrăzilor care a devenit operațional pentru vehiculele de peste 7,5 tone deși până nu de mult era obligatoriu doar celor de peste 12 tone. Iar de la 1 ianuarie este obligatoriu și pentru autoturisme, cu un sistem bizar de decontare doar pentru automobiliștii germani. Dar pentru italieni este o taxă modică având în vedere că trebuie să parcurgem doar 253 de km ceea ce se traduc prin 20,51 de euro. Nici plinul de carburant nu a fost foarte mult, la prețul de 1,139 euro/litru.
Ne încetinește München
Pornim spre München din Bavaria, trecând prin Augusta, cu un trafic lejer și fără pante, cu o medie orară de 83 km/h. Apoi mergem pe Bab 99, atingem tangențial München și situația se schimbă radical: germanii, pe de altă parte, nu au închis cercul de autostradă pentru ocolirea orașului și tot traficul trece prin nordul orașului cu trei benzi pe sensul de mers. Prin urmare, răbdarea ne este pusă la încercare, iar media noastră orară scade la 65km/h.
Controale în Germania
Se văd Alpii la orizont și este timpul să apelăm la sistemul Go-box pentru autostrăzile austriece. Muzica se schimbă radical: plătim 155 de euro amendă pentru o depășire de viteză de 115 km/h! Între München și granița austriacă, pe teritoriu german, am numărat nu mai puțin de cinci echipaje de poliție care verificau mașini și camioane. Suntem la câteva zile după atentatul de la Paris care a zguduit deopotrivă Europa și lumea, și se înțelege.
Echipajele poliției austriece nu ezită să oprească orice vehicul care intră în Austria formând cozi de 8-10 km. La graniță, de asemenea, aceeași poveste: problemele legate de imigrația ilegală care deja existau în Italia și Grecia. Nicio problemă, din contra, călătoria prin Austria, cu excepția unei pene care ne-a atras o escortă a poliției până am reușit să oprim să schimbăm roata.
Eco-roll și frâna de motor
După Inssbruck și Kufestein a venit și prima noastră pauză nocturnă. Zona serviciilor gemane și austriece este una spectaculoasă: parcări neterminate, murdare și fără servicii, care mai au puțin și reflectă modelul celor din Italia. În ziua următoare, la 9.09, începem: un parcurs cu multe provocări și pante încetinit aproape continuu de zone de lucrări, ceea ce nu fac drumul tocmai bun. Pe deasupra, avem limită de viteză de 60 km/h și interdicții de depășire.
Ajungem în zone cu pante și rampe: la prima, demo-șoferul celor de la Iveco, Antonio Cat Berro, care preferă să conducă în regim manual, cât se poate, angajează treapta 11 de viteză iar la a doua activează funcția Eco-roll care decuplează ambreiajul ce permite o rulare liberă dacă nu este încetinită mașina și folosește inerția pentru a se deplasa lin și cu un consum redus de carburant. Între Innsbruck și Brennero, totuși, reușim viteză medie de 60 km/h.
Șantiere peste tot
Nu se mai văd patrulele de poliție austriacă, iar în Italia vedem doar una în Brennero, ce controlează un camion suedez. Puțin mai încolo am văzut un alt echipaj controlând un vehicul aparent fără semne de gabarit. Mai departe, asfaltul, respectul din Austria, e destul de bun, chiar dacă nu la nivelul nemților. Șantierele provoacă o reducere a numărului benzilor de circulație, dar se circulă constant: până ajungem la Brescia mai avem 9 din 274 de km, cu o medie a zilei de 30 km; în Austria au fost 55 km, în Germania alți 126 km!
Coborârea spre Brennero, totuși, este prea abruptă pentru a folosi Eco-roll. Mai bine să ne bazăm pe frâna de motor care, comparativ cu Stralis (care are Intarder) are mai multe trepte de viteză și se poate merge pe o turație mai eficientă.
Sosesc știri
Suntem cu un Eurocargo încărcat la capacitatea de 12 tone, să nu uităm. Dar cum am putea uita când vine de la Lyon vestea cea mare: Eurocargo este Camionul Anului 2016! Un motiv foarte bun pentru a sărbători cu o ceașcă bună de cafea italiană în prima zonă de servicii, în pasul Vipetino. Limita de viteză de 60 km/h și interdicțiile de depășire (între Bressanone și Bolzani mergem cu o medie de 58 km/h), dar care a crescut ulterior până am ajuns la Rovereto la 83 km/h.
Ajungem în orașul următor unde avem parte de o bucățică de istorie cu Eurocargo: acolo se află câteva pietre gravate de către „Faraonii negri“ din Nubia (Sudan), din secolul VIII î.CH. Riscul degradării acestora a fost evitat în situl arheologic italian datorită unei misiuni sprijinite de Iveco, transportând prețioasele artefacte la bordul unui Eurocargo.
Revenirea acasă
După o oprire la Affi, și după ce am luat-o pe scurtătură spre Peschiera del Gards, am ajuns pe aglomerata autostradă A4 și am ajuns la Brescia. Este ora 16.25, după un drum de 2 zile, 4 ore și 27 de minute – fără pauze – suntem la Brescia. Pentru autostrăzile italienești am plătit 18,80 euro, dintr-un total de 194,31 euro de la plecarea noastră în cursă. Acesta nu a fost o probă de consum, dar după 636 km și o viteză medie generală de 78 km/h încă nu avem nevoie să alimentăm. Fosta fabrică OM este și locul unde se produce Camionul Anului 2016: nici că se putea o satisfacție mai mare pentru cei 2078 de angajați. În 2015 au fost produse aici 13.076 vehicule Eurocargo plus încă alte multe vehicule speciale destinate, în mod special, pompierilor.
Premiul pieței
Pentru cei din fabrică (unde vârsta medie este de 45 de ani) cel mai bun premiu îl dă piața europeană unde, pe segmentul mediu, mulțumită gamei Eurocargo, Iveco este pe primul loc depășind concurența germană. Un mare succes pentru toată Italia pentru că majoritatea furnizorilor sunt dispuși pe o rază de 300 km. Prin urmare, totul se face în casă.
Cu Daily mergem spre Suzzara
Este timpul să ne grăbim spre o altă mândrie a celor de la Iveco, la Suzzara. Salutăm Eurocargo: Daily este deja acolo și ne aștepată în formă maximă. Este un furgon 35S13 V, cu motorul 2,3 de 126 CP. Mai mult, este dotat cu o cutie de viteze automată de 8 trepte, care strălucește atât pe autostrăzi cât și în orașe. La ora 10.17 pornim. Pe autostradă Daily își ia viteză dar, după o pauză la Lago di Garda, la 12.30 suntem în regatul său la Suzzara.
Cu un număr de 2056 de angajați și o cadență de 275 Daily pe zi, fabrica se pregătește să treacă de la două la trei schimburi. Astfel, ar putea ajunge la o cadență de 320 de vehicule pe zi. Asamblarea, era împărțită cu fabrica din Valladolid, dar de la 1 ianuarie anul acesta producția s-a mutat exclusiv aici. Aproximativ 70% din furnizorii de componente sunt companii italiene.
Între fabrică și peisaje
Pentru întoarcerea spre Torino am ales un traseu mai lung, dar cu peisaje mai frumoase: Mantova și centrul său istoric și drumul mai lung pe la SS 236 Goitese cu trecere prin Brescia, și apoi prin A4 cu direcția Torino. Este deja seară și, cu tot cu vizitele în fabrici și opriri, am parcurs 437 km și am plătit 29,80 Euro pentru autostrăzi. Între fabrici și peisaje, senzații tehnice și de conducere, istorie și puțină aventură, călătoria noastră pentru aniversarea celor 40 de ani Iveco se încheie aici. Ne vom revedea la aniversarea semicentenarului firmei!
Rădăcini
Furgoane
Fabrica din Suzzara a luat ființă în 1878, când aici au început să se producă mașini agricole. Din 1932, compania devine Ditta Casail, orientată spre porumb. Ulterior se unește cu OM și apoi cu Iveco. În 1978, aici a luat naștere Daily, iar din acest an producția va fi doar aici și nu va mai fi împărțită cu fabrica din Valladoid – Spania.
Concluzii
Călătoria se termină de unde a început
Traseul a fost între Torino și Madrid, de la Ulm la Brescia, de la Brescia la Suzzara și de la Suzzara înapoi la Torino. Astfel, am celebrat ce 40 de ani de existență ai mărcii cu un voiaj de 2691 km. La Torino nu este doar sediul administrativ: acolo s-a născut și motorul Tector ce echipează Eurocargo. Mai exact, Tector 5 cu puteri de la 160 la 210 și Tector 7 cu puteri de la 220 la 320 CP.
Text: Massimo Lanari; Adaptare: Tudor Șerban; Foto:tutoTrasporti
Comentați?