Deşi pe piaţa din România ponderea vehiculelor „verzi” în totalul pieţei creşte de la an de an, normative specifice de standardizare a consumului pentru maşini electrice nu vor apărea prea curând. Ministerul Transporturilor spune, însă, că există o soluţie.
În condiţiile în care tot mai multe companii achiziţionează maşini electrice şi hibride, pentru deducerea cheltuielilor cu energia electrică şi combustibilii utilizaţi ar fi necesare o serie de normative privind standardizarea consumului.
La nivelul Uniunii Europene, metoda de determinare a consumului de combustibil, energie electrică şi autonomie
pentru omologarea vehiculelor electrice şi hibride este reglementată prin Directiva cadru nr. 2007/46/CE şi regulamentul nr. 101 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, măsurătorile efectuându-se în condiţii de laborator.
În România însă, nu există decât Ordinul nr. 14 a Ministrului Transportului şi Comunicaţiilor (OMTC), din 27 septembrie 1982, iar o completare a acestuia, în situaţia apariţiei a tot mai multor maşini electrice nu este luată încă în calcul.
„Diversitatea foarte mare de mărci, tipuri, variante, versiuni şi de caracteristici tehnice ale autovehiculelor puse în
circulaţie în acest moment, precum şi dinamica de modificare a acestora face imposibilă cuprinderea tuturor
valorilor de consum de combustibil, energie electrică şi autonomie într-un act de reglementare similar cu OMTC nr. 14/27.09.1982”, spun reprezentanţii Ministerului Transporturilor.
Cu toate acestea, există o soluţie. Astfel, pentru a compensa această dinamică a pieţei şi în scopul aplicării Codului Fiscal, Registrul Auto Român – RAR determină consumul de combustibil, energie electrică şi autonomie la cerere, prin măsurători directe în condiţii reale de trafic. După realizarea a minimum trei determinări pe maşini electrice distincte, dar cu caracteristici tehnice identice, RAR stabileşte valorile medii valabile pentru acel tip de vehicul şi le pune la dispoziţia companiilor din baza sa de date, contra cost, la solicitarea acestora.
Deducerea cheltuielilor cu autovehiculele
Deducerea cheltuielilor cu autovehiculele se aplică maşinilor cu masa totală maximă autorizată de 3.500 kg şi
cel mult 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.
Conform Codului Fiscal, pot fi deduse doar acele cheltuieli direct atribuibile unui vehicul, precum cheltuielile de reparaţii, întreţinere, cu lubrifianţii, cu piesele de schimb, inclusiv cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru funcţionarea maşinilor. În categoria “combustibil”, se includ benzina, motorina, gazul petrolier lichefiat, hidrogenul sau energia electrică. Deducerea cheltuielilor cu combustibilul poate fi justificată cu bonurile fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate.
Dacă maşinile sunt folosite şi în scopuri personale, deducerea cheltuielilor asociate –
combustibil, piese de schimb, RCA, TVA, diferenţe de curs valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing – este limitată la 50%.Pe de altă parte, cheltuielile se deduc în proporţie de 100% dacă maşinile sunt utilizate exclusiv pentru anumite activităţi (servicii de urgenţă, pază şi protecţie, curierat, taxi, şcoli de şoferi, vânzări şi achiziţii) sau dacă sunt utilizate ca mărfuri în scop comercial (pentru un vehicul cumpărat în scop de revânzare, cheltuielile cu reparaţiile sunt deductibile 100%).
Totodată, cheltuielile se deduc în proporţie de 100% şi dacă se face dovada că autovehiculele sunt folosite exclusiv pentru nevoile firmei. Sunt necesare în acest sens documente financiar-contabile (delegaţie, decont) şi foaie de parcurs. Aceasta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, numărul de kilometri parcurşi şi norma proprie de consum de carburant pe kilometru parcurs. Pot fi avute în vedere şi informaţii mai detaliate, gen data efectuării deplasării sau identitatea persoanei care a efectuat-o. Foaia de parcurs nu este un formular tipizat şi poate fi adaptată de fiecare societate în funcţie de necesităţile proprii sau de particularităţile activităţii.
Sintagma „folosirea în scopul activităţii economice a unui vehicul” cuprinde, dar nu în mod exclusiv: deplasări în ţară sau în străinatate la clienţi sau furnizori, pentru prospectarea pieţei, deplasări la locaţii unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile poştale, la autorităţile fiscale,
utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deplasări pentru intervenţie, service, reparaţii, utilizarea vehiculelor de test-drive de către dealerii auto.
Conform legislaţiei în vigoare, este obligatoriu ca firmele să facă dovada că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru acordarea deducerii integrale.
Ca urmare, consultanţii fiscali spun că societăţile trebuie să fie pregătite şi să păstreze la îndemână toate documentele care arată acest lucru, inclusiv fişele de post ale angajaţilor care folosesc autovehiculele.
Trebuie făcută diferenţierea între transportul angajaţilor cu maşinile companiei la şi de la locul de muncă în scopul activităţii economice şi transportul pentru uzul personal la şi de la locul de muncă. În prima categorie se încadrează situaţiile când nu există mijloace de transport în comun sau orarul acestora este decalat faţă de programul de lucru.
Cazuri speciale
În cazul particular al autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare, deductibilitatea este limitată la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii. Un tratament special au şi autovehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii.Folosirea unui autovehicul al firmei în scop personal de către un angajat este considerată avantaj de natură salarială şi intră în baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii şi a contribuţiilor sociale obligatorii.
(Articol publicat în revista Flote Auto, noiembrie 2019)
CITEŞTE ŞI:
Test drive Mercedes-Benz V 300 d 4Matic Exclusive
Autostrada Iaşi-Tg Mureş ar putea fi construită integral din bani europeni
Comentați?