Apărute relativ recent în peisajul autohton, școlile de conducere defensivă promit educarea șoferilor în vederea scăderii numărului de accidente. Totul sună foarte bine, dar cum funcţionează?
Faptul că România se află în coada clasamentului European când vorbim despre siguranţa rutieră nu surprinde pe nimeni, sau cel puţin nu pe cei dintre noi care interacţionăm zilnic cu traficul autohton. În ultimii ani a avut loc o uşoară scădere a numărului de accidente ce au avut loc pe drumurile patriei, dar nimic care să ne facă să credem că ne aflăm într-o evoluţie la nivel de mentalitate sau pregătire a şoferilor.
Problema principală, din punctul meu de vedere, pleacă exact de la bază şi anume de la şcolile de şoferi clasice ce nu sunt capabile, din diferite motive, să pregătească cursanţii pentru situaţiile ce pot avea loc în trafic. În mare, şcoala de şoferi te pregăteşte să manipulezi maşina, nu să o conduci în adevăratul sens al cuvântului. Poate că unul dintre cele mai evidente exemple în acest sens este faptul că puţini instructori explică şoferilor începători cum să execute o manevră banală cum e cea de depăşire.
Aici problemele pot fi despicate într-o mie de fire, de la lipsa orelor effectuate în afara localităţilor, până la lipsa de bani necesari deplasărilor sau pur şi simplu interesul aproape de zero acordat de instructori. Mulţi dintre cei ce reuşesc să obţină carnetul de conducere urmează „şcoala vieţii” în materie de şofat, în care conduc şi învaţă pe parcurs lucrurile pe care trebuiau să le ştie, măcar la nivel teoretic. Problema poate fi extinsă şi în cazul categoriilor de şoferi cu experienţă la volan, care, în ciuda multor km efectuaţi încă nu stăpânesc noţiuni de bază.
Dacă în cazul unei maşini personale, micile daune rezultate din accidente pot fi rezolvate fără mari probleme, atunci când vorbim despre firme, orice incident reprezintă o pierdere însemnată, atât în mod direct prin eventuale costuri de reparaţie urmate de creşterea valorilor poliţelor de asigurare RCA, cât şi indirect prin timpii morţi atunci când maşina se află în service. La acestă ultimă categorie, cea a pierderilor, putem include chiar şi un factor de imagine, mai ales în cazul firmelor mari, care nu îşi vor numele asociat cu diferite episoade neplăcute în trafic. Cum putem rezolva această problemă?
Şcolile de conducere defensivă spun că au găsit soluţia, prin programme avansate de training ce oferă şoferilor informaţiile necesare pentru a devein şoferi mai siguri. De cele mai multe ori, un curs de conducere defensivă include două module, unul teoretic şi unul practic.
Primul modul include elemente de bază legate de funcţionarea sistemelor ABS şi ESP, statistici în materie de accidente precum şi discuţii libere pe baza unor filmări sau situaţii teoretice. În funcţie de şcoala de conducere defensivă elementele discutate pot devein destul de complexe şi pot atinge chiar noţiuni de fizică şi dinamică în raport cu comportamentul masinii la impulsurile date de şofer.
A doua parte şi cea mai interesantă pentru mulţi dintre cursanţi ţine de latura practică, acolo unde pe baza unor maşini de test special echipate pot fi efectuate în siguranţă manevre la limită. Vorbim despre evitarea unul obstacol cu şi fără ESP, frânarea de urgenţă, controlul maşinii în condiţii de aderenţă precară (simularea supravirării) etc. Toate aceste probe au rolul de conştientizare şi antrenare a şoferului pentru ca reacţia lui în cazul unei situaţii periculoase să fie cât mai rapidă şi, mai important, corectă. Spre exemplu, unele dintre cele mai frecvente greşeli făcute de şoferi este frânarea insuficientă.
Maşinile moderne sunt dotate cu sistemul ABS care intervine pentru a limita efectul de blocare a roţilor prin eliberarea foarte rapidă a frânei. Efectul pe care şoferul îl resimte în pedală este unul de recul, moment în care mulţi şoferi reduc instinctiv forţa aplicată când ideal ar fi să apese în continuare cât mai tare. Aceste mici greşeli te pot costa metri buni, sau exact distanţa care poate face diferenţa dintre o oprire sigură şi una ce se poate lăsa cu daune materiale şi fizice.
Un alt element important este cel de conştientizare a pericolelor aflate în traffic şi a vitezei de deplasare. Spre exemplu, diferenţa în materie de distanţe de frânare între 70 km/h şi 50 km/h poate fi de 15 m, sau lăţimea a trei treceri de pietoni. Foarte puţini dintre şoferi sunt conştienţi de acest lucru atunci când rulează cu 70 km/h în mediul urban aglomerat. Personal am luat parte până în recent la trei astfel de cursuri, pe care nu le voi menţiona aici, dar care au reuşit fiecare în felul său să îmi deschidă ochii vis-a-vis de capacităţile mele de şofer şi modul in care le pot corela cu maşina pe care o conduc.
În mod logic, rezultatul unui astfel de curs depinde foarte mult de capacitatea de înţelegere şi disponibilitatea fiecărui cursant în parte, iar statistica a demonstrat că, de cele mai multe ori, femeile sunt mai receptive decât bărbaţii. Tot o statistică, de data aceasta legată strict de costuri, a demonstrat că firmele care au investit în astfel de programe de conducere defensivă au reuşit să scadă numărul de daune cu până la 25%.
Unele companii chiar au introdus programe speciale de supraveghere a şoferilor ce monitorizează modul în care folosesc maşina, iar atunci când sunt efectuate manevre periculoase şoferul primeşte puncte, pentru ca atunci când atinge o limită predefinită să fie retrimis la şcoala de conducere defensivă. Desigur, aici vorbim déjà despre tehnici avansate ce se pretează în special firmelor de dimensiuni mari cu flote pe măsură. La nivel general, ideea unui curs de conducere defensivă este una bună, cu condiţia să alegi cu atenţie şcoala pe care vrei să o urmezi şi să explici oamenilor care o vor urma că trebuie luată cât se poate de serios.
Teorie: Modulul de iniţiere în conducerea defensivă este unul pur teoretic, în care cursanţii trebuie să deprindă elemente de bază legate de comportamentul dinamic al maşinii şi răspunsul sistemelor de asistenţă.
Sfaturi practice: Poziţia corectă la volan este esenţială, iar puţin şoferi cunosc elementele de bază, de la poziţia spătarului, mâinilor sau reglajele ideale pentru o vizibilitate optimă. În cadrul cursului theoretic aceste elemente sunt predate în detaliu pentru ca, mai târziu, ele să fie aplicate în cadrul probelor practice. Una dintre cele mai frecvente greşeli este poziţionarea mâinilor pe volan la orele 10 şi 14, când, în mod normal, ele trebuie să se afle la 9 şi 15.
(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, luna februarie 2014)
Comentați?