Pe lângă propulsia electrică, combustibilii alternativi sunt luați în calcul drept o soluție mai curată pentru transporturi. Cu toate acestea, eficiența, costurile și disponibilitatea temperează multe speranțe. În special în segmentul autoturismelor.
Renunțarea la combustibilii fosili este considerată esențială pentru tranziția climatică în sectorul transporturilor. Alături de mașinile electrice cu baterii, combustibilii neutri din punct de vedere al emisiilor de CO2 joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important în discuțiile privind decarbonizarea. Biodieselul produs din grăsimi reziduale, combustibilii sintetici sau chiar hidrogenul pot face mașinile mai ecologice – cel puțin pe hârtie. O privire mai atentă arată că toate cele trei abordări au potențial, dar și limitări clare.
Electricitatea ca punct de plecare
În primul rând, principiul de bază al producției de combustibili ar trebui să fie clar. Dacă se urmărește eliberarea de energie atunci când combustibilii alternativi sunt arși în motor, aceasta trebuie mai întâi extrasă. Acest lucru se poate face indirect prin utilizarea materiilor prime organice, ai căror compuși de carbon sunt ușor combustibili. În cele din urmă, aceste materiale sunt produse folosind fotosinteza din energie solară – fie printr-un proces modern, rapid, fie, ca în cazul petrolului, de-a lungul a milioane de ani.
Cu toate acestea, ocolul prin chimia organică nu este strict necesar. Energia solară poate fi, de asemenea, convertită direct în energie electrică folosind sisteme fotovoltaice, fiind apoi utilizată pentru a produce hidrogen, care este fie ars direct, fie procesat ulterior în combustibili sintetici.
O altă posibilitate ar consta în utilizarea directă pentru a alimenta o mașină electrică, în loc să fie trimisă prin bobine de conversie ineficiente, doar pentru a o arde ineficient cu pierderi mari de căldură. În majoritatea cazurilor, aceasta ar fi cea mai eficientă soluție.
HVO100, o nouă opțiune de motorină
Dar nu este singura. Odată cu aprobarea HVO100, o alternativă la motorina bazată pe materii prime organice a devenit disponibilă în benzinăriile din Occident. Acest combustibil sintetic este un biocombustibil de generația a doua și este produs din uleiuri vegetale hidrogenate, de preferință din materiale reziduale și deșeuri, cum ar fi uleiul de gătit uzat. Furnizorii vorbesc de economii de CO2 de până la 95% în comparație cu motorina fosilă.
Cu toate acestea, sustenabilitatea necesită, de asemenea, ca materiile prime să provină efectiv din deșeuri și să nu fie produse în concurență cu producția agro-alimentară sau să fie cultivate pe terenuri din pădurea tropicală special defrișate în acest scop. Stabilirea transparenței internaționale necesare este probabil dificilă. În plus, consumul ridicat de energie și costurile ridicate sunt factori nefavorabili. Combustibilul HVO100 este de obicei semnificativ mai scump decât motorina și probabil va fi atractiv în principal pentru flote și logistică. Disponibilitatea este, de asemenea, limitată. HVO poate ajuta la operarea vehiculelor diesel existente într-un mod oarecum mai curat – dar nu este cu siguranță o soluție de masă.
Combustibilii sintetici
Dezbaterea din jurul combustibililor sintetici este mai profundă. Acești combustibili sintetici sunt produși din hidrogen și CO2 și ar putea fi teoretic neutri din punct de vedere climatic dacă ambele componente sunt produse folosind energie regenerabilă. Prin urmare, în discuțiile politice, aceștia sunt văzuți ca o gură de aer pentru motorul cu ardere internă. Cu toate acestea, un meta-studiu realizat în 2025 de Alianța pentru Climă din Germania a ajuns la o concluzie diferită.
Problema principală este pierderea mare de energie de-a lungul întregului lanț de producție. Electricitatea provenită de la 150 de turbine eoliene este suficientă pentru a alimenta direct aproximativ 240.000 de mașini electrice, însă alimentează doar 37.500 de mașini cu combustibili sintetici. Chiar și așa, motoarele cu ardere vor emite în continuare gaze de eșapament nocive.
Hidrogenul verde în motorul cu ardere
Ideea de a utiliza hidrogenul direct în motoarele cu ardere, în loc să fie transformat în combustibili sintetici, este în discuție de mulți ani. Din punct de vedere tehnic, acest lucru este posibil și nu se produce CO2. Cu toate acestea, hidrogenul verde este complicat de produs, depozitat și transportat. În plus, este deosebit de ineficient în motoarele cu ardere. Prin comparație, utilizarea hidrogenului în pilele de combustie este semnificativ mai eficientă, dar tehnologia rămâne scumpă și complexă. Prin urmare, motoarele cu ardere pe bază de hidrogen sunt considerate, în primul rând, o soluție de nișă, de exemplu pentru vehicule specializate sau vehicule comerciale grele.
În concluzie
Concluzia este că acești combustibili alternativi pot reduce emisiile motoarelor cu ardere existente și pot atenua fazele de tranziție la electromobilitate. Însă aceștia își ating rapid limitele ecologice, economice și fizice. Sunt greu de utilizat ca soluție pe termen lung pentru autoturisme. Avantajele lor pot fi materializate acolo unde bateriile își ating limitele – de exemplu în aviație și în transportul maritim sau în alte aplicații specializate.
CITEȘTE ȘI:
Londra taxează mașinile electrice cu 13,50 lire sterline/zi. Care este motivul?
Toyota rămâne cel mai mare producător auto mondial, pentru al șaselea an consecutiv
Comentați?