În spatele boom-ului actual al vânzărilor de vehicule electrice se află un cadru de reglementare complex, care a fost stabilit treptat în ultimii 15 ani. De la primele standarde de CO2 până la eliminarea treptată a motoarelor cu ardere internă, Uniunea Europeană a structurat tranziția sectorului auto, pas cu pas, chiar dacă industria de profil nu a fost întotdeauna de acord cu aceasta.
Totul a început în 2009, odată cu primele reglementări obligatorii adoptate de Uniunea Europeană. Regulamentul privind emisiile de CO2 a impus, pentru mașinile noi, o medie de 130 g CO2/km din 2015, 95 g CO2/km (NEDC) din 2021 și 93,6 gCO2/km (WLTP) pentru 2025-2029, cu penalități de până la 95 euro/vehicul pentru fiecare gram de CO2 care depășește ținta.
În acel stadiu de început, vehiculele electrice nu erau încă o prioritate, dar urmau să devină treptat o soluție credibilă pentru producătorii auto pentru a îndeplini aceste obiective.
În același timp, Uniunea Europeană a făcut primii pași pentru a-și structureze viziunea pe termen lung. Cartea Albă privind transporturile, publicată în 2011, a stabilit o direcție clară: reducerea emisiilor din acest sector cu 60% până în 2050. Pentru prima dată, se discută oficial despre tranziția către vehicule cu emisii reduse.
2014-2019: Europa pune baze concrete
O nouă etapă importantă a fost atinsă în 2014, odată cu prima directivă dedicată infrastructurii. Comisia Europeană a solicitat statelor membre să planifice instalarea punctelor de încărcare, cu o cerință cheie: prețuri transparente, accesibile și nediscriminatorii.
Dar abia după 5 ani prinde contur cadrul actual. Odată cu Regulamentul european privind emisiile vehiculelor ușoare (2019/631), Bruxelles-ul stabilește obiective mult mai ambițioase:
- 2025-2029: reducere cu 15% a emisiilor de CO2 pentru autoturismele noi și vehiculele utilitare ușoare față de 2021.
- Din 2030: reducere cu 37,5% a emisiilor de CO2 pentru autoturismele noi și cu 31% pentru utilitarele ușoare noi, față de 2021.
Acest regulament introduce, de asemenea, primele mecanisme de promovare a vehiculelor electrice, cu credite dedicate pentru modelele cu emisii zero.
Pentru prima dată, vehiculele grele de marfă sunt incluse și ele în ecuație, cu obiective de reducere a emisiilor de 30% până în 2030.
2021-2023: Punctul major de cotitură
Adevărata schimbare a avut loc în 2021, odată cu lansarea Pachetul „Fit for 55”. Obiectivul a vizat alinierea tuturor politicilor europene la o reducere cu 55% a emisiilor de CO2 până în 2030.
În acest cadru, o decizie istorică a fost adoptată în 2023, când a fost stabilit pentru 2035 sfârșitul vânzărilor de mașini noi cu motor cu ardere internă. Obiectivul, însă, pare că va fi relaxat acum, în condițiile în care Comisia Europeană a propus o reducere cu 90% a emisiilor de CO2 în 2035 față de nivelurile din 2021, în loc de 100%.
Infrastructura devine obligatorie
În același timp, Uniunea Europeană nu se mai limitează la vehicule, abordând o problemă cheie: infrastructura de încărcare.
Din 2024, Regulamentul AFIR (2023/1804) privind infrastructura pentru combustibili alternativi a impus obligații foarte concrete:
- O stație de încărcare rapidă la fiecare 60 km pe principalele autostrăzi europene;
- O putere minimă a stației de 150 kW pentru autoturisme și de până la 350 kW pentru camioane;
- Plata obligatorie cu cardul bancar, fără abonament;
- Afișarea prețului în euro/kWh înainte de încărcare.
În plus, un alt element cheie l-a constituit disponibilitatea datelor (locație, preț) pentru a îmbunătăți experiența utilizatorului și a promova interoperabilitatea, astfel încât încărcarea electrică să devină un serviciu la fel de simplu și universal precum este astăzi alimentarea cu carburanți.
2024-2026: O fază de adaptare pragmatică
Din 2024, Uniunea Europeană a intrat într-o fază mai pragmatică. Dovadă a acestei abordări mai realiste, a fost introducerea unui mecanism de flexibilitate pentru țintele de emisii pentru producătorii auto în perioada 2025 – 2027 pentru a evita penalitățile imediate, menținând în același timp obiectivele generale. Astfel, respectarea de către producători a obiectivelor privind emisiile de CO₂ pentru anii 2025, 2026 și 2027 va fi evaluată pe baza unei medii a performanței pe întreaga perioadă de trei ani, în loc de o analiză anuală. În acest fel, depășirile dintr-un an ar putea fi compensate prin rezultate mai bune în ceilalți.
În același timp, ambițiile pentru vehiculele grele de marfă au fost consolidate:
- 45% emisii până în 2030
- 65% până în 2035
- 90% până în 2040
Un alt termen limită important: la finalul anului 2026, Uniunea Europeană planifică o primă revizuire cuprinzătoare a strategiei sale, cu posibilitatea de a ajusta obiectivele în funcție de realitățile industriale și tehnologice.
Transformare deja vizibilă, dar încă sub presiune
Astăzi, efectele acestei strategii încep să se materializeze:
- Peste 10 milioane de mașini 100% electrice sunt pe șosele în Europa;
- Peste 175.000 de puncte publice de încărcare au fost instalate;
- Investiții industriale masive estimate la peste 500 de miliarde de euro.
Cu toate acestea, sectorul auto continuă să se confrunte cu multe provocări, precum presiunea prețurilor, concurența chineză, dependența de materiile prime și acceptarea publicului.
O traiectorie ireversibilă
În 15 ani, Uniunea Europeană a trecut, pe drumul spre electromobilitate, de la o logică bazată pe stimulente la o transformare structurală a pieței auto. Pârghiile sunt toate la locul lor: standardele privind emisiile de CO2, eliminarea treptată a motoarelor cu ardere internă și dezvoltarea infrastructurii de încărcare. Întrebarea este acum dacă această strategie își mai poate îndeplini obiectivele într-un context industrial și geopolitic din ce în ce mai tensionat.
CITEȘTE ȘI:
Consiliul Concurenţei: Creșterea artificală a prețurilor poate încălca Legea Concurenței
Cum s-a scumpit motorina în România și în lume? Malta nu a înregistrat nicio creștere de preț
Comentați?