Compania americană Uber, care oferă prin intermediul unei aplicaţii mobile un serviciu de transport alternativ celui de taxi, a depăşit, în trei ani de la lansare, pragul de un milion de utilizatori în România.
Potrivit companiei, majoritatea utilizatorilor – peste 700.000 – sunt în Bucureşti. Uber, fondată în 2009 în Statele Unite ale Americii, este prezentă în peste 600 de oraşe din 77 de ţări. În februarie 2015, serviciul a fost lansat în Bucureşti, în 2016, la Cluj, Braşov şi Timişoara.
„Am devenit o parte importantă din sistemul de mobilitate al oraşelor mari, alături de transportul în comun şi de taxi. Susţinem cu tărie o reglementare progresistă a serviciilor noi, de tip ridesharing, şi suntem încrezători că autorităţile vor decide să încurajeze progresul tehnologic”, a spus Nicoleta Schroeder, manager general Uber România.
Potrivit unui proiect de lege depus spre dezbatere la Senat, pentru prestarea serviciilor de ridesharing, firmele trebui să obţină, de la primărie, o autorizaţie anuală în valoare de 50.000 de lei, adică aproximativ 10.000 de euro.
Propunerea legislativă privind activităţile prestabilite de tip ridesharing defineşte, în premieră în România, acest tip de servicii şi propune prevederi cu privire la autorizarea, taxarea şi obligaţiile operatorilor şi ale şoferilor.
În opinia iniţiatorilor, proiectul de lege urmăreşte reglementarea specifică a acestor servicii, care nu pot fi asimilate celor de transport în regim de taxi, pentru că legislaţia actuală din domeniu ar schimba complet modelul de business şi ar limita considerabil sau chiar ar impiedica funcţionarea acestora.
„Proiectul de lege urmăreşte reglementarea serviciilor de transport care funcţionează prin intermediul unor platforme digitale pe modelul economiei colaborative, prin introducerea unor reglementări care să permită atât autorizarea acestoraş cât şi taxarea corespunzătoare a operatorilor”, a explicat deputatul Mircea-Titus Dobre, în numele celor 69 de parlamentari care au iniţiat legea.
În opinia sa, propunerea legislativă ţine cont şi de decizia recentă a Curţii Europene de Justitie, potrivit căreia acestea sunt „servicii de transport urban necolectiv”, iar statelor membre le revine responsabilitatea de a crea cadrul legislative.
Comentați?