Taxele şi impozitele aferente unui autovehicul (I)

Pentru administrarea flotei, companiile îşi cuantifică cheltuielile generate de autovehicule printr-o metodă de calcul denumită „cost total de utilizare” – Total Cost of Ownership (TCO), indicator, ce reprezintă bugetul total de achiziţie, exploatare şi valorificare asociat unui autovehicul. În cadrul TCO, cel puţin în acest moment, ponderea impozitelor şi taxelor este de aproximativ 3%.

Import auto

 

1.Taxe vamale

Pentru maşinile sau piesele auto cu statut comunitar (de exemplu, fabricate în UE sau importate şi puse în circulaţie în cadrul UE, înainte de a fi expediate în România) nu sunt necesare formalităţi vamale şi nu ar trebui să se aplice taxe vamale. În cazul în care maşinile nu au statut vamal comunitar, sunt necesare formalitaţile vamale şi ar trebui să se aplice o taxă vamală de 10%.

În cazul tranzacţiilor în lanţ cu maşini destinate importului, valoarea în vamă poate fi stabilită, în anumite condiţii, pe baza preţului oricărei tranzacţii din lanţ („Principiul primei vânzari”). În acest fel, valoarea în vamă poate fi determinată pe baza unui preţ mai mic decât cel plătit/datorat de importator (de exemplu, pe baza preţului primei tranzacţii din lanţ).

2. Accize

Accizele pe plan naţional se percep pentru vehicule cu o capacitate cilindrică mai mare sau egală cu 3.000 cmc. Impozitul datorat este de 1 euro/cmc şi se calculează prin aplicarea valorii fixe la întreaga capacitate cilindrică a vehiculelor, fie că sunt produse în România, fie că sunt noi sau second hand achiziţionate din alte state membre ori că provin din import.

Termenul de plată variază în funcţie de statutul plătitorului şi al tranzacţiei, după cum urmează:

• Pentru vehiculele achiziţionate din alte state membre ale UE de către persoane juridice din alte state membre, termenul de plată este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-au primit vehiculele;
• Pentru vehiculele produse în România, taxa va fi platită până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care vehiculele au fost vândute pe piaţa naţională;
• Pentru importurile efectuate de către persoane juridice sau persoane fizice, impozitul se plăteşte în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import;
• În cazul achiziţiilor intracomunitare efectuate de persoane fizice, impozitul se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost emisă factura.

Persoanele juridice care achiziţionează vehicule cu o capacitate cilindrică mai mare sau egală cu 3.000 cmc din alte state membre sunt supuse înregistrării înainte de a efectua astfel de activităţi.

3. TVA

Atunci când mărfurile sunt importate din ţări non-UE sau teritorii din afara UE, locul de import este dat de punctul de intrare în UE. Prin urmare, rata standard a TVA de 24% la import se datorează pentru piesele auto sau maşinile importate care sunt puse în circulaţie. Valoarea de impozitare cu TVA pentru bunurile importate este valoarea în vamă, la care se adaugă taxele vamale şi cheltuielile auxiliare – cum ar fi comisioanele, ambalarea, transportul şi costurile de asigurare care au loc ulterior intrării bunurilor în România.

Persoanele impozabile cu un statut de operator economic autorizat pot amâna plata TVA la import pe baza certificatului AEO. În acest caz, TVA-ul la import ar trebui să fie contabilizat pe baza procedurii de taxare inversă.

 

Impozite

 

1. Timbrul de mediu

Timbrul de mediu se aplică pentru ambele categorii de maşini, noi şi second hand, atunci când autovehiculul este înregistrat de primul proprietar. Maşinile hibride şi electrice sunt scutite de la plata timbrului de mediu, în timp ce un “eco-tichet”, cu o valoare nominală de 12.000 lei, se acordă din Fondul pentru mediu pentru achiziţionarea de noi maşini electrice.

Timbrul de mediu se bazează în principal pe nivelul de emisii de CO2 şi se calculează utilizând următoarele formule:

a. Pentru Euro 6 şi Euro 5:

Timbrul de mediu = [(A x B x (100 – C)] / 100

• A = nivel de emisii de CO2 (g/km);
• B = valoarea emisiilor de CO2 (euro/1g CO2/km), are aceeaşi valoare, indiferent de tipul de combustibil folosit (benzină sau motorină);
• C = cota de reducere a taxei

b. Pentru Euro 4 şi Euro 3

Timbrul de mediu = [(A x B x (100 – C)] / 100

• A = nivel de emisii de CO2 (g/km);
• B = valoarea emisiilor de CO2 (euro/1g CO2/km), are valori diferite, în funcţie de tipul de combustibil (benzină sau motorină);
• C = cota de reducere a taxei

c. Pentru Euro 2, Euro 1 şi non-Euro

Timbrul de mediu = [(E x D x (100 – C)] / 100

• C = cota de reducere a taxei;
• D = capacitatea cilindrică;
• E = valoarea emisiilor de CO2 (euro/1g CO2/km), are valori diferite, în funcţie de tipul de combustibil (benzină sau motorină)

 

2. Alte impozite:

• Taxa de înmatriculare: 60 lei sau 145 lei (în funcţie de masa totală maxim autorizată)
• Certificatul de înmatriculare al vehiculului: 37 lei
• Plăci: între 20 lei şi 45 lei
• Taxa de autorizare pentru noi modele testate pe drumurile publice: 357 lei
• Asigurarea obligatorie (valori aproximative): 215 lei – 548 lei. Valoarea de asigurare poate varia chiar cu mai mult de 50%, în funcţie de capacitatea cilindrică şi de companiile de asigurări.

3. Impozitul pe proprietate

Conform Codului Fiscal, vehiculele care necesită înregistrare sunt supuse taxelor locale (taxa pe autovehicule).

Maşinile dobândite în timpul anului sunt, de asemenea, supuse impozitului pe vehicul începând cu prima zi a lunii următoare celei în care au fost achiziţionate maşinile. Impozitul este datorat proporţional cu numărul de luni rămase până la sfârşitul anului.

Impozitul pe vehicul se calculează prin înmulţirea valorii capacităţii cilindrice cu o sumă fixă, ce variază în funcţie de capacitatea cilindrică. Taxa pe vehicul se plăteşte anual, în două tranşe egale, până la 31 martie şi, respectiv, 30 septembrie. O reducere de 10% poate fi obţinută de contribuabil în cazul în care impozitul anual este platit integral până la 31 martie.

 

Impozitul pe profit

 

1. Nivelul de deducere a cheltuielilor

Ca regulă generală, cheltuielile legate de deţinerea şi utilizarea unei maşini – cum ar fi amortizarea, ratele de leasing, dobânda pentru maşinile în leasing, asigurarea, cheltuielile de exploatare auto, întreţinerea, reparaţiile etc. – sunt deductibile numai dacă au fost realizate în scopul de a genera venituri impozabile.

Pentru vehiculele cu o masă totală mai mică de 3.500 kg, care au mai puţin de nouă scaune de pasageri (inclusiv scaunul şoferului) şi sunt utilizate exclusiv pentru transportul de pasageri, cheltuielile aferente sunt integral deductibile numai în cazul în care vehiculele sunt utilizate exclusiv în scopuri de afaceri. În caz contrar, deductibilitatea cheltuielilor legate de automobile este limitată la 50%. Cu toate acestea, limitarea deductibilităţii nu se aplică amortizării maşinii.

Cheltuielile din exploatare, întreţinere şi reparaţie a vehiculelor folosite în scopuri de afaceri de către persoane fizice aflate în posturi de conducere în cadrul companiei sunt deductibile integral în limita de 1 vehicul/persoană. Dacă vehiculul nu este utilizat în scopuri de afaceri, dreptul de deducere scade la 50%.

2. Cheltuielile cu combustibilul

Cheltuielile cu combustibilul pentru vehiculele companiei cu o masă totală mai mică de 3.500 kg, care au mai puţin de nouă scaune de pasageri (inclusiv scaunul şoferului) şi sunt exclusiv utilizate pentru transportul de persoane pot fi deductibile în proporţie de 50%.

Excepţiile de la această regulă, caz în care cheltuielile cu combustibilul sunt integral deductibile, se aplică pentru vehiculele utilizate în urmatoarele activitaţi:

• intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de muncă, camionete, maşini utilizate de agenţi de vânzari şi de agenţi de recrutare
• servicii de transport cu plată şi activităţi de taxi
• închirieri
• şcoli de şoferi

3. Amortizarea

Din punct de vedere fiscal, o maşină poate fi amortizată pe o perioadă de 3-5 ani, prin metoda liniară sau prin metoda scădere în sold.

Conform unui acord internaţional de leasing operaţional, ratele de leasing înregistrate de către un locatar sunt taxe deductibile în proporţie de 50%. De asemenea, locatorul poate deduce cheltuielile cu amortizarea efectuate cu maşinile în leasing.

În cadrul unui contract de leasing financiar, amortizarea vehiculului este deductibilă fiscal, în timp ce cheltuielile cu dobânzile suportate de locatar sunt supuse regulii de deductibilitate de 50%.

Amortizarea pentru vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu până la 9 locuri este limitată la 1.500 lei/lună pentru fiecare vehicul, chiar dacă acestea au fost achiziţionate înainte de intrarea în vigoare a acestei prevederi (februarie 2013).

4. Preţurile de transfer

Achiziţionarea de autoturisme şi/sau tranzacţiile de tip leasing efectuate între părţi afiliate sunt supuse normelor privind preţurile de transfer şi contribuabilii ar trebui să aibă pregătit un dosar al preţurilor de transfer.

 

Vehiculele de firmă

 

Utilizarea privată a maşinii companiei de către un angajat (cu excepţia călătoriilor între domiciliu şi locul de munca), este considerat ca fiind un beneficiu impozabil în natură acordat de către angajator. Valoarea impozabilă a beneficiului se determină lunar prin aplicarea procentului de 1,7% la costul de achiziţie al vehiculului şi ar trebui să fie proporţională cu numărul de kilometri parcurşi în scopuri personale comparativ cu numărul total de kilometri (în cazul utilizării mixte, atât pentru scop de afaceri, cât şi în scopuri private).

În cazul în care autovehiculul este închiriat de către societate (inclusiv leasing), beneficiul impozabil este evaluat la valoarea chiriei.

Impozitul pe venit şi contribuţiile de asigurări sociale legate de acest beneficiu în natură ar trebui sa fie reţinut, declarat şi plătit lunar la bugetul statului român de către angajator.

În cazul în care vehiculul este utilizat de catre angajat doar în scopuri de afaceri, aceasta nu ar fi considerat ca un beneficiu impozabil. În astfel de cazuri, trebuie păstrate documentele justificative pentru a susţine utilizarea autovehiculelor în faţa autorităţilor fiscale (astfel de documente includ, dar nu se limitează la: jurnale de bord auto, ordine de delegare, politica companiei, jurnale de urmărire GPS, etc).

Citește aici a doua parte a acestui articol

(Articol publicat in revista AutoExpert Flote, luna octombrie 2014)