„Revoluţia” energetică a Comisiei Europene. Hidrogen curat pentru transporturi

Pentru a deveni neutră climatic până în 2050, Europa trebuie să îşi transforme sistemul energetic, care generează 75% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE. Strategiile UE privind integrarea sistemelor energetice şi pentru hidrogen curat, adoptate în data de 8 iulie 2020, vor deschide calea către un sector energetic mai eficient şi mai interconectat, impulsionat de dublul obiectiv al unei planete mai curate şi al unei economii mai puternice.
hidrogen

Cele două strategii prezintă o nouă agendă privind investiţiile în energie curată, în conformitate cu pachetul de măsuri al Comisiei privind redresarea economică Next Generation EU şi cu Pactul verde european. Investiţiile planificate au potenţialul de a stimula redresarea economică în urma crizei coronavirusului. Acestea vor crea locuri de muncă şi vor consolida întâietatea şi competitivitatea în industriile strategice, esenţiale pentru rezilienţa Europei.

Integrarea sistemului energetic

Strategia UE privind integrarea sistemului energetic va furniza cadrul pentru tranziţia către o energie verde. Actualul model, în care consumul de energie în sectorul transporturilor, al industriei, al gazelor şi al clădirilor are loc în diferite compartimente – fiecare cu lanţuri valorice, norme, infrastructură, planificare şi operaţiuni separate – nu poate asigura neutralitatea climatică până în 2050 într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor; costurile schimbătoare ale soluţiilor inovatoare trebuie să fie integrate în modul în care ne exploatăm sistemul energetic. Este necesar să se creeze noi legături între sectoare şi să se valorifice progresele tehnologice.

Integrarea sistemului energetic înseamnă că sistemul este planificat şi exploatat ca un întreg, conectând diferiţi purtători de energie, infrastructuri energetice şi sectoare de consum al energiei. Acest sistem conectat şi flexibil va fi mai eficient şi va reduce costurile suportate de societate.

De exemplu, acest lucru înseamnă un sistem în care energia electrică care alimentează autoturismele Europei ar putea proveni din panourile solare de pe acoperişuri, în timp ce clădirile sunt aprovizionate cu căldură provenind de la o fabrică din apropiere, iar fabrica este alimentată cu hidrogen curat, obţinut din surse de energie eoliană offshore.

Strategia se bazează pe trei piloni principali:

  • În primul rând, un sistem energetic mai „circular”, având în centru eficienţa energetică. Strategia va identifica acţiuni concrete pentru punerea în practică a principiului „eficienţa energetică înainte de toate” şi va utiliza mai eficient sursele locale de energie în clădirile sau comunităţile noastre. Există un mare potenţial de reutilizare a căldurii reziduale din zonele industriale, din centrele de date sau din alte surse, precum şi a energiei produse din deşeuri biologice sau din staţiile de epurare a apelor uzate. Iniţiativa „Valul de renovări ale clădirilor” va fi o parte importantă a acestor reforme.
  • În al doilea rând, o mai mare electrificare directă a sectoarelor de utilizare finală. Întrucât sectorul energiei electrice are cea mai mare pondere de surse regenerabile de energie, ar trebui să utilizăm din ce în ce mai mult energia electrică, acolo unde este posibil: de exemplu, în cazul pompelor de căldură din clădiri, al vehiculelor electrice în transporturi sau al cuptoarelor electrice din anumite industrii. O reţea de un milion de puncte de încărcare a vehiculelor electrice se va număra printre rezultatele vizibile, alături de extinderea energiei solare şi eoliene.
  • Pentru sectoarele în care electrificarea este dificilă, strategia promovează combustibili mai puţin poluanţi, inclusiv biocombustibili durabili şi biogaz, precum şi hidrogen regenerabil. Comisia va propune un nou sistem de clasificare şi de certificare a combustibililor din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de carbon.

Strategia stabileşte 38 de acţiuni pentru crearea unui sistem energetic mai integrat. Printre acestea se numără revizuirea legislaţiei existente în domeniul energiei, sprijinirea financiară sau cercetarea şi utilizarea de noi tehnologii şi instrumente digitale, orientări pentru statele membre cu privire la măsurile fiscale şi eliminarea treptată a subvenţiilor pentru combustibilii fosili, reforma guvernanţei pieţei şi planificarea holistică a infrastructurii, precum şi o mai bună informare a consumatorilor. Analiza obstacolelor existente în aceste domenii va contribui la propunerile noastre concrete, de exemplu revizuirea Regulamentului TEN-E până la sfârşitul anului 2020 sau revizuirea directivei privind impozitarea energiei şi a cadrului de reglementare a pieţei gazelor în 2021.

Strategia pentru hidrogen curat

Într-un sistem energetic integrat, hidrogenul poate sprijini decarbonizarea industriei, a transporturilor, a generării de energie şi a clădirilor în întreaga Europă. Strategia UE privind hidrogenul abordează modul de transformare a potenţialului acestuia în realitate, prin investiţii, reglementare, crearea de pieţe şi cercetare şi inovare.

Hidrogenul poate alimenta şi sectoare care nu sunt potrivite pentru electrificare şi poate asigura stocarea în vederea echilibrării fluxurilor variabile de energie din surse regenerabile, însă acest lucru poate fi realizat numai prin acţiuni coordonate între sectorul public şi cel privat, la nivelul UE. Prioritatea este dezvoltarea hidrogenului regenerabil, produs folosind în principal energia eoliană şi solară. Cu toate acestea, pe termen scurt şi mediu sunt necesare alte forme de hidrogen cu emisii scăzute de carbon pentru a reduce rapid emisiile şi pentru a sprijini dezvoltarea unei pieţe viabile.

Această tranziţie treptată va necesita o abordare etapizată:

  • În perioada 2020-2024, va fi sprijinită instalarea în UE a unei capacităţi de cel puţin 6 GW, produse de electrolizoare pentru hidrogenul regenerabil, precum şi producţia de până la 1 milion de tone de hidrogen regenerabil.
  • În perioada 2025-2030, hidrogenul trebuie să devină o parte intrinsecă a sistemului nostru energetic integrat, cu o capacitate de cel puţin 40 GW generată de electrolizoarele pentru hidrogenul regenerabil şi producerea a până la 10 milioane de tone de hidrogen regenerabil în UE.
  • Între 2030 şi 2050, tehnologiile pe bază de hidrogen regenerabil ar trebui să ajungă la maturitate şi să fie desfăşurate la scară largă în toate sectoarele dificil de decarbonizat.

Pentru a contribui la realizarea acestei strategii, Comisia a lansat Alianţa europeană pentru hidrogen curat, formată din lideri ai industriei, miniştri naţionali şi regionali şi reprezentanţi ai societăţii civile şi ai Băncii Europene de Investiţii. Alianţa va institui un portal de investiţii pentru o producţie mai mare şi va sprijini cererea de hidrogen curat în UE.

Pentru a direcţiona sprijinul către cele mai curate tehnologii disponibile, Comisia va depune eforturi pentru a introduce standarde, terminologie şi certificare comune, pe baza emisiilor de carbon pe durata ciclului de viaţă şi a legislaţiei existente în domeniul climei şi al energiei şi în concordanţă cu taxonomia UE pentru investiţii durabile. Comisia va propune măsuri de politică şi de reglementare pentru a crea certitudine pentru investitori, pentru a facilita utilizarea hidrogenului, pentru a promova infrastructura necesară şi reţelele logistice, pentru a adapta instrumentele de planificare a infrastructurii şi pentru a sprijini investiţiile, în special prin planul de redresare „Next Generation EU”.

Sistemul energetic actual a rămas structurat pe mai multe lanţuri valorice paralele, verticale din punct de vedere energetic, care leagă în mod rigid resursele energetice specifice de sectoarele specifice de utilizare finală, risipind o cantitate semnificativă de energie. De exemplu, produsele petroliere sunt predominante în sectorul transporturilor şi ca materie primă pentru industrie. Cărbunele şi gazele naturale sunt utilizate în principal pentru producerea de energie electrică şi încălzire. Reţelele de energie electrică şi de gaze sunt planificate şi gestionate independent unele de altele. Regulile pieţei sunt şi ele în mare măsură specifice diferitelor sectoare. Acest model compartimentat nu poate conduce la o economie neutră climatic. Din punct de vedere tehnic şi economic, este ineficient şi determină pierderi substanţiale sub forma căldurii reziduale şi a eficienţei energetice scăzute.

O modalitate de a asigura integrarea sectorului este implementarea hidrogenului regenerabil. Hidrogenul poate fi utilizat ca materie primă, combustibil sau purtător de energie şi pentru stocarea energiei, având multe aplicaţii posibile în domeniul industriei, al transporturilor, al energiei şi al clădirilor. Cel mai important, la utilizare nu emite CO2 şi aproape nicio altă formă de poluare atmosferică. Prin urmare, oferă o soluţie pentru decarbonizarea proceselor industriale şi a sectoarelor economice în care reducerea emisiilor de carbon este atât urgentă, cât şi greu de realizat. Toate acestea fac ca hidrogenul să fie esenţial în sprijinirea angajamentului UE de a atinge neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050 şi pentru efortul global de punere în aplicare a Acordului de la Paris.

Adaugati comentariu